Ni se întîmplă uneori să ne gîndim, să raţionalizăm îndelung pentru a rezolva o problemă deosebită, grea şi să nu prea reuşim, ne lipseşte scînteia, intuiţia ,care nu se-nduplecă să ne ajute, ne mai trebuie multe pînă vom şti mai multe ce ne vor scoate din necazurile vieţii. De nu-i încotro apelăm la EL cu cea mai mare încredere şi se rezolvă pentru început. De nu se zice, să ne vedem de lungul nasului.
Modearaţiunea, echilibrul ni-i necesar oricînd în viaţă pentru a răzbi în bine şi util. Avîntările necontrolate, pornirile îs dăunătoare nouă şi altora, dar nu totdeauna, astfel uneori se-ntîmplă să ne meargă mai bine de sîntem mai înfipţi, nu ne lăsăm în faţa greutăţilor ivite şi le învingem, mirîndu-ne că nu ni-i felul aşa îndrăzneţi, luîndu-ne inima în dinţi, cum se spune, uneori şi reuşim unde nu speram cu felul nostru potolit, asta e cîteodată.
Nu sîntem bucuroşi, fericiţi, împliniţi de nu ne implicăm în ceva util şi bine nu numai nouă, ne realizăm oarecum şi ni-i bine. Deci o căutare continuă de a fi util cu bun-simţ, răzbătînd spre a face ce trebuie, cum trebuie, şi în timpul necesar şi altora.
Uneori ni se pare că nu ne mulţumeşte spiritualitatea ce-i la îndemînă pe lîngă noi, şi la un moment dat ne hotărîm spre alte zări necunoscute să ne închinăm cu încrederea ce nu ne-o explicăm, avînd o pornire înspre un necunoscut tărîm mai necivilizat, în sălbăticie ne găsim chemarea ce o desăvîrşim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu