Conştiinţa, gîndirea, responsabilitatea, adică nu ceva sincer, nu din sinele nostru, nu din suflet ci altceva, ceva din instrucţia primită, educaţia cunoscută şi pricepută, că de nu, e degeaba şi ne întoarcem de unde venim de nicăieri spre nicăieri, sîntem nimeni, pentru că-n lăuntrul nostru e haos, dezordine, răutate, urît şi imoralitate, asta sîntem dintr-un început nedemn ce-l avem de cînd lumea, şi-i mizerabil, cum ne prezentăm lumii de lîngă noi şi LUI, oare? Luptînd să învăţăm bine şi utilul să-l construim în noi înşine cum putem cum nu putem, e greu ori nu, trebuie! Altă cale nu-i!
Să ne comportăm şi vorbi şi de se poate (e totuşi cam greu) şi în gîndire în bine, frumos şi util. Total ne mai făcînd răutăţi, imoralităţi, urîţenii ce ne preocupă de nu ne îndreptăm. Fiind siliţi nesinceri, pentru că sinceritatea ne obligă la apucături nedrepte continuu, întorcîndu-ne de unde am plecat imorali, animalizaţi sinceri în rele şi urîte toate. Schimbarea ne priveşte pe fiecare în parte să ne-o impunem de vrem să ne fie bine, de nu, nu şi ne ducem de rîpă tot mai jos înspre o dispariţie nedemnă.
E o preocupare demnă, ce nu-i grabă ci auto-educare ce nu am învăţat la timp cîndva în copilărie, acum ni-i necesară, stringentă, pentru că nu ne mai descurcăm, aşa numai merge strîmbi în comportamente vorbe şi gîndire, că pierim cu toţii în neştire, schimbaţi în bine avem credinţă că vom afla drumul spre îndreptarea dorită de SUS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu