E cea mai uşoară metodă de a fenta teroarea umană în constrîngerile fireşti întîlnite, avînd deplină credinţă în Divinitate e ca şi cînd nu atingi Pămîntul, eşti de ne atins, tratezi totul aşa de sus şi eşti mai altfel se simte şi simt şi alţii şi nu-şi explică oare de ce? E ca o implicare prin absenţă, o aberaţie simţită, se poate să-i terorizezi tu pe ei. Suferi bucurîndu-te nesupărat îi provoci, cred că-i o joacă în care pierd mereu, nu ştiu cine eşti cu adevărat le scapi, eşti în afara priceperii lor nedrepte, cu toate că au toate datele tale, nu ştiu nimic.
Ei îs rupţi de realitatea SA, nu au habar ce-s de sînt nu sînt, halucinante arătări nedrepte ce nu se-nvaţă minte că nu o au, le-o plecat cu sorcova demult tare şi nu mai ştiu cum e cînd o ai, vai de ei, experienţa cu tine nu li-i de nici un folos, nu pricep o iotă, nu au voie că-s descalificaţi pe loc, de se trezesc trec instantaneu alături de tine.
Privilegiaţi se cred, că-i îndreptăţesc să se încreadă că-s cine ştie ce şi nu-s în raport cu tine-s zero, nu au nimic să-ţi facă, mai rău de cît vrei tu să-ţi faci singur ei nu ştiu, eşti de vrei inuman, suferinţa o cunoşti şi te-ai familiarizat, n-au ce-ţi face, imunitatea n-o pricep, le eşti o lecţie de existenţă care n-o vor uita şi cred că ei au fost cobaii tăi, dar rataţi, repede au murit în ei neliniştiţi, înfricaţii din afară, liberii ne liberi, parcă nu-i real se tot pipăie de-s aievea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu