Milenară

   Indulgenţa e necesară tolerînd multe scăpări umane, inerente poate fecăruia, să nu te superi din orice, să-ţi mai înfrînezi sensibilitatea, exagerările la receptarea celor din jur, e greu să fii prefect şi nici nu-i de dorit. Pentru că-i greu de suportat un om perfect, e mai de dorit o imperfecţiune moderată, potolită. Obiectivi e să fim nepărtinitori, mai aşezaţi fără extremisme cam în orice, ştiu e foarte greu, dar cuminţirea ne e cerută insistent de SUS şi e de urmat, altfel vedem ce-i în lume şi nu-i bine.
   Sînt şi situaţii extreme de care nu poţi că te fereşti, să le înfrunţi demn, condamnînd politicos corect clar cu curaj. Să nu acceptăm prin preajmă şmecherii, şireţii, prefăcuţii, nedrepţii în general îs de evitat şi combătut cu bun simţ ferm, detaşaţi de ale lor nedrepte treburi.
   Nu putem proceda nici ca struţul, să nu ne pese de nimic totdeauna, e de preferat o implicare cît mai civilizată corectă şi fermă, potoliţi cu frică să nu-L supărăm, e de avut grijă, chiar de-i cam uitată datoria asta milenară şi am ajuns cum am ajuns, cu cine am ajuns şi nu-i bine deloc, cam pentru nimeni.