Obîrşia

   Ne dăm pe faţă obîrşia Divină prin faptul că sîntem miloşi, iertători, încrezători, altruişti, buni şi corecţi chiar şi cu alţii ce nu-s apropiaţi nouă, prietenoşi ceea ce ne deosebeşte radical de primatele oamenilor de ştiinţă, nedrepţi ce nu-L ştiu corect şi nici nu se preocupă să-L respecte şi astfel în comunicare cu Lumea LUI să afle ce-i preocupă despre obîrşia noastră pe înţelesul lor şi nu numai.
   Ni-i foarte, foarte greu să-L pricepem cît de simplu vrem, nu se vrea a înţelege că e degeaba credinţa asta făcută cam în bătaie de joc, pentru că nu sîntem cu bun-simţ deloc între oameni şi EL asta doreşte concomitent cu respectul cuvenit LUI. E chiar tentat să nu ne primească a-L respecta ci să-L ştim aşa ca un om informat, ce pînă nu se-ndreaptă moral să nu cuteze a-L aborda cum îI sîntem datori, dar nu ne învoim în ruptul capului corecţi să fim.
   Facem cam totul pe dos, EL ne recomandă să ne purtăm bine între noi, din contra ne înrăim pe zi ce trece şi dorim să compensăm prin credinţă anapoda, pentru că nu-s fapte cam deloc şi-s degeaba colo, vai de ei. Ori nu vreţi să se termine odată pentru totdeauna nedreptatea din lume şi EL să se apropie de noi?