Piedicile

   Materia şi spiritul, pe deasupra gîndirea, iată omul, insul gata de multe bune şi utile. Materia se zice zămislită de alte forţe dinaintea Divinităţii, ce a utilizat-o în scopul SĂU, creendu-ne pe Pămîntul SĂU. Avem trei porniri lăuntrice dominante : foamea, erosul şi frica.
    Foamea ne e legată de existenţă, nefirescă altfel, trebuie să muncim să obţinem astîmpărarea foamei. Munca ne şi formează ca oameni cu anumite calităţi, îndemînări, preocupări diverse într-o gamă foarte deosebită ca amploare, desfăşurare şi finalitate.
    Erosul ne caracterizează, ne limitează, sîntem sclavii pornirilor animalice, de nu ne moralizăm, înfrînîndu-ne cu bun-simţ, distanţîndu-ne, de un anormal ins, deci trezit corect ce EL îl doreşte şi spiritualizat înspre Lumea SA, angrenat în îndreptarea socială şi aflării drumului înspre a-L urma.
    Frica în primul rînd, se zice de moarte, insul obişnuit ce nu-L ştie corect, echilibrat, va încerca spiritualitatea să o priceapă, e greu acuma, deoarece lumea s-a distanţat de Divinitate, luînd-o pe ocolite, înspre un ceva cam neclar. EL altfel ne dorea şi nu am fost pe fază, e încă de văzut în cît timp ne vom reveni la normalul preconizat SUS.
     E ceva ruşinos consider de a ne fi frică de moarte încă de la începutul vieţii, tineri fiind şi chiar maturi şi nici la vîrste mai înaintate nu-i normal. Frică, da, doar de EL de nu-L pricepem, e justuficată, altfel nu. Existenţa I-o datorăm vrem nu vrem, şi cursul vieţii la fel, ni-i legat de Lumea SA, nu avem încotro, nu avem de ales, ce?
     Ştiu majoritatea habar nu aveţi ce-i cu voi, EL şi-a cam ridicat măna de pe noi, creaţia SA, mila SA pînă la un timp de aşteptări, deşarte şi urmările : fricile de toate felurile, suferinţele, piedicile şi cîte altele ce lumea le resimte acut, dar nu ştie ce-i de făcut. Aiureli cam peste tot şi porniri greşite. EL încă aşteaptă, e un moment dat în timpul SĂU, ce-l vom afla şi ce va urma.