De-a fir-a-păr

   Unii cînd au de făcut o evaluare asupra lor, un fel de afla cum stau cu conştiinţa cu sinele, se privesc în oglindă un timp şi ce văd ei ştiu, dar îs mulţumiţi şi merg mai departe. Nu-i aşa, de vrem să ştim cu adevărat, apoi e necesară o relaxare totală undeva să ne simţim bine fizic, să uităm de toate cele ce ne asaltează zilnic din toate părţile, preocupările cotidiene de moment să le uităm un timp, ca să ne întîlnim cu noi înşine, cu eul nostru în intimitatea sinceră a fiinţei noastre singure, singure cu mintea limpede.
    Şi atunci să ne coborîm în noi să scormonim teluricul din noi să ne răscolim, de-a fir-a-păr, să află ce am uitat că sîntem, nu uşă de biserică şi că nici n-am fost ci un ordinar, netrebnic, un nedrept cu apucături de om corect, dar sună fals. E timpul de vrei, poate nu încă, cu toate că o dată ce ne-am pornit trebuie schimbarea făcută, cît ne costă ne costă, asta e, nu-i loc de întors, c-o fi c-o păţi, asta e şi gata.
    Trebuie întoarsă foaia şi de coborît unde ni-i locul, curat şi sincer, pentru a fi noi înşine din nou ca altă dată cînd eram curaţi şi ne mergea bine cu adevărat nu pe achipuite ca recent cînd ne-am simţit însinguraţi, ne părăsea sufletul, asta era şi nu ştiam, pîş, pîş se fofila din noi, văzîndu-ne aşa nedrept la drumul mare. Spiritul ne avertiza : ne rămînea numai gîndirea cu tot clabalîcul nedrept din noi şi el se cam roia în alte zări mai bune un timp pînă ne venea mintea la cap, mintea rămînea dar nu era în cap ci mult mai jos, unde aerul e mai greu respirabil, dar cum eram era numai bun ca şi noi de ne suportat.