Totul nu e pierdut de la început, împotrivirea de a te socoti învins de viaţă, de obişnuitul dovedit nedrept şi dăunător tuturora, refuzul tău şi felul de a fi mai altfel decît ceilalţi, decît se obişnuieşte, prin a te schimba în mai bine, frumos şi poate şi util ţie şi altora e ceva neobişnuit, trebuind să vrei şi să nu te laşi creind oportunităţi şi altora ori aşteptînd posibilităţi de viaţă mai adecvată moralei. Deci timpul le rezolvă pe toate doar să-i oferi acest drept al său necunoscut multora indecişi, delăsători ori obişnuiţi cu ce se-ntîmplă, nu se împotrivesc şi pierd toţi.
Ocazia de schimbare, oportunitatea apărută de care te agăţi cu nădejde sporită răzbind cum poţi prin dificultăţile vieţii şi cu greutăţi de adaptare de neînţeles ţie dar şi altora, în timp te dai la calea nouă, mai priveşti înapoi cu unele regrete, dar asta e rigoarea nouă te obligă să te adaptezi din mers. Laşi trecutul, nostalgiile nu te mai preocupă decît ca exemple trecute şi chiar nereuşite ale vieţii tale de altădată ce nu le mai vrei, ci altceva nou de se poate şi care să te reprezinte fiind parcă aşa menit.
Relizările vizate ţi-s încă străine, nu ai acces, mergi pe încrederea oarbă în ceva nedefinit clar, te clarifici din mers, cît de cît, de nu mai te opreşti să-ţi tragi sufletul şi reflectezi cum e, constaţi că te mişti încă bine, dar nu părerea ta contează ci cum eşti apreciat şi se pare că-i bine, deci cu speranţe de mai bine multora în continuare, Doamne ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu