Sîntem aduşi la viaţă, menţinuţi să trăim în condiţiile Pămîntului şi să ne vadă de ce sîntem în stare şi ne tot dă examene, mai şi învăţăm cîte ceva, cu grele cu uşoare să răzbim către un ţel final, cu frică ori optimişti de ne ţinem să aflăm Neaflatul. Sîntem pe o scenă unde Autorul s-a retras, E clasic ne dă ocazia să ne întrebuinţăm, să ne îmbunătăţim cum ne cum, de nu, vai de noi, e pe ori, ori uneori şi se ştie din trecutul ce nu-l pricepem şi iar se-ntoarce schimbat ca azi, de nu-l fugărim învăţîndu-l bine.
Toţi cam ştim ce nu merge nu prea ştim de ce, nu ne simţim cu musca pe căciulă, e prea uşoară, de-ar fi mai grea cine ştie, poate ne vom simţi cumva, atunci. Deci cu datele problemei de cînd e lumea, SUS ni se ţin socotelile ce ne privesc, noi aşteptăm, ce nu ştim şi nici acuma aşa automatizaţi, cibernetizaţi, informatizaţi, globalizaţi şi căte altele, tot nu ne pricepem cum e viaţa de o putem rata aşa uşor nemulţumindu-ne. Decît unii răzleţi cu EL, ce altă făină macină şi noi parcă sîntem deochiaţi de nu ne îndreptăm cum se vrea, de ambele părţi, mă gîndesc că nu-şi doresc unii răul, toată viaţa.
S-a spus cam la finalul sec. XX şi în actualul, anumitor lucruri pe nume mai abitir ca-n trecut, dar nu s-a făcut mare brînză, tot schiopătăm de ne uităm unii la alţii, cum de nu ne învrednicim a ne îndrepta mersul, măcar încet, încer de nu se poate deodată, sigur s-ar putea de-am rupe-o cu trecutul nedrept ce ne ţine pe un loc, deloc bun. Sigur nu toţi sîntem capabili de ruperi de ritm, dar unii sigur pot din 7 miliarte de oameni osîndiţi, poate nu chiar toţi, dar ce contează de nu ne preocupăm de-ntreaga masă. Acei destoinici să fie căutaţi, testaţi şi puşi să înveţe ce nu ştim pentru a ieşi la lumină. Ori ne complacem în nedreptatea atotbiruitoare şi necazurile ce nu se mai stăvilesc, ar fi ceva, ce părere aveţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu