Misterul prieteniei dintre oameni e oarecum firesc, cam nedezlegat acest firesc uman, şi se poate destrăma ca o facere de bine cînd vedem că nu-i aşa ci ni s-a părut doar, cu o parte mulţumită şi una poate numai imatetrial mulţumită, părerile îs umane fireşti şi prietenia de asemenea. Dar se bazează pe suflete oamenilor ce-şi întind nevăzute braţe de întrajutorare, afinităţi ghicite dar lămurite cine ştie.
Nu se văd dar se simt braţele prieteniei între adevăraţi, parcă-s mai mult decît rude, doar de la perechea primordială să înţelegem ca fiecare din noi. Cam nefiresc de adevărat şi imposibil de uitat cît existăm de sîntem dintr-o bucată, de nu, nu a fost o putere ci o părere de oameni neatenţi cu sinele lor ce umblă haihui dezlegat în neştire.
Cred că-s imbolduri Divine la mijloc ca să simţim ce-nseamnă ajutorul neobligat, firescul grijei fără intrese doveditoare simţite doar, dar inexplicabile omeneşte. Să mai fie şi altfel decît nefirescul nedrept de pretutindeni ce ne sufocă de rău şi urît în toate cele. Poate ne vom da seama şi-I vom mulţumi şi LUI mai altfel tot la nivel de suflet că-I din EL şi să-I fim prieteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu