Unii îşi închipuie că se pot îndrepta la finalul vieţii şi toată existenţa ignoră îndreptarea simţită că i se cere, parcă ar şti careva în, mod obişnuit, cînd îi sună ceasul acela, şi o tot amînă şi timpul trece şi răbdarea SA la fel, şi încep atenţionările şi cîte şi mai cîte şi ratăm pe mîna noastră totul şi credem că-i o zădărnicie viaţa şi unii simt altfel corectîndu-se la vreme, ori mai devreme.
Deci se impune o mobilizarea pentru îndreptarea cerută de SUS, oricînd te ambiţionezi a o începe, continua şi finaliza, îndreptîndu-te în termen, fiind satisfăcut de izbîndă, eşti salvat într-un fel, eşti pe calea bună, de te-ncumeţi mai e spiritualizarea ta nu-i grabă, dar pregăteşte-te, informează-te corect ce şi cum crezi că-i bine şi cînd te simţi gata, porneşte pe acea cale deosebită.
Un lurcu gîndit şi vorbit, angajat, trebuie grabnic înfăptuit pentru a nu se goli de conţinut, de regulă pe EL trebuie să-L laşi cel mai puţin să te aştepte cînd îI ai de făcut ceva anume, cerut de EL ori promis de tine. Chiar de simţi ceva deosebit ai curaj în faţa SA, nu te sfii, dar să fii sincer, că-i bine oricum.
În lume trăind ne educăm şi ne moralizăm, făcînd primii paşi înspre cerinţele SALE generale, dacă societatea-i civilizată, de nu , nu şi schiopătăm cam în toate cele ale vieţii sociale şi-n faţa SA în primul rînd. Acolo unde îndreptaţi de sistemul civilizat, mai trebuie şi o îndreptare spirituală cu respertarea SA cum se pricepe fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu