Nu sîntem pregătiţi dintr-un început să ne îmtîlnim cu lucrurile înconjurătoare cu mediul natural, firesc, ci mai degrabă cu visele, cu închipuirile ce ne atrag nemijlocit un timp, ce-l vrem cît mai lung, înstrîinîndu-ne de aflarea SA şi a noastră în acelaşi timp. Nu ne ştim soarta în lume, nu ne e bine să ne cunoaştem intim, noi înşine aflîndu-L şi pe EL totodată. Şi nu vrem aceasta, ne speriem, fugim de răspundera ce ni-i dată. Şi eşuăm să ne ajutăm cum ar fi normal. Mulţi vînzîndu-ne nedrepte închipuiri ce ne fac să plătim cam nevinovaţi. Doar de am fi vrut să ne cunoaştem singuri, singurei puteam rezolva dilema lumii ce ne priveşte pe fiecare în egală măsută.
Cunoaşterea ne-ar salva, de am încerca o comunicare intimă, cu tot riscul, de a-L şti cît mai corect şi după aia şi pe noi îndreptîndu-ne, întorcîndu-ne la EL firesc, cu curaj intim. Pentru a ne salva pe noi şi familia noastră apropiată. Avem un termen fiecare, de îndeplinit cu mici variaţiuni, ce le vom afla, încadrîndu-ne orecum fiind salvaţi cu bine, respectîndu-L cum ni-i izbînda, alături de Dininitatea Însuţi, de vrem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu