În existenţa noastră pe Pămîntul SĂU, ni se întîmplă nu o dată să luăm legătura cu EL, în cîte piedici întîmpinăm ori alte supărări, fireşti unor oameni în viaţă cît trăim cu un traseu normal al peregrinării de urmat de cînd ne naştem pînă cînd terminăm ce avem de făcut, adică ce ne-a dat să facem, cum ne-am priceput.
Deci şi din întîmplare ori nu uneori I ne adresăm, în virtutea unor alţii care-L ştiu şi astfel îI transmit diverse mesaje de : Doamne ajută !, Ai grijă de mine (de noi) Doamne!, ŢI-l las în grija TA Doamne!, Îndrumă-ne Doamne, ca să reuşim!,Dă-ne sănătate Doamne!, Deschide-ne ochii Doamne ca să ştim ce-i de făcut! ,Luminează-ne Doamne!, Nu ne părăsi Doamne!, Arată-ne calea Doamne!, Cu Doamne ajută înainte! şi altele diverse ce poporul nostru le tot rosteşte la tot pasul. Şi de ne întîmplăm să fim aproape, ne cuprinde şi pe noi acea cerere către EL, deci I-am cerut indirect, am consimţit la a ne adresa, vrem nu vrem.
Tot aşa trebuie să-I mulţumim şi să nu-L lăsăm să aştepte, fiind CEL care nu trebuie să aştepte deloc, să fim pe fază ca şi altă dată să ne ajute la o nevoie. E greu de nu sîntem obişnuiţi, e de preferat să-I mulţumim după ce-I cerem ajutorul ştiind că ne va ajuta, dar în timp să căutăm a ne achita de aceste îndatoriri corecte, e mai bine să-I mulţumim de mai multe ori decît de loc, ca un răspuns de mulţumire firească la ajutorul primit dintotdeauna. Prin noi mulţumindu-I pentru toată familia ce-i înaintea noastră de cînd ne ştim ca oameni ce-I datorăm existenţa LUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu