Trebuie să ne respectăm între noi, să fim rezervaţi în ceea ce priveşte pe alţii, dar cu apropiaţii noştri ca-n familie, fiind cu bun-simţ înainte de toate cele omeneşti, demni şi corecţi, cu spirit de dreptate. Să nu ne compromitem indiferent de oferta primită, ce n-o ştim, s-o evităm, fiind fermi şi clari într-ale noastre limite bune şi demne necompromise la care să ţinem şi de-L respectăm nu ne va fi frică de nimic şi nimeni niciodată cît vom fi cu EL.
Chiar de unii se îndepărtează de morală şi-o iau în băşcălie fără bunul-simţ şi chiar de-s sus puşi evită-i şi vezi-ţi de ale tale chiar de-i şi societatea ta, pentru un timp dă-te la fund de nu ai un cuvînt de spus ce să conteze în îndreptatea necesară tuturor, pentru că e destul un gram de răutate şi nedreptate ce strică întregul în totalitatea sa iremediabil, pierzînd tempoul normalului ce ni-i dat şi nu mai sîntem noi înşine înstrinîndu-ne de noi cum trebuie să fim totdeauna aici şi-n lume.
Însingurarea e um mod de supravieţuire în caz de calamitate imorală, cum e azi şi să nu facem haz de necaz ci să tăiem punţile spre rău şi urît pînă societatea îşi va reveni îndreptată în bine şi util tuturora, moralizată în bine. De nu-i chip, cu EL în definitiv e totul bine şi util şi lumea o las un timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu