Din cînd în cînd e bine să ne privim în suflet, e perioada de încercare la care EL ne supune un timp, să ne vedem ce am ajuns a fi, pentru a nu ne fi azvîrlită fiinţa în deznădejdie pentru că şi-a ridicat mîna de pe noi CEL de SUS şi am încurcat-o urît de tot. Deci dialogul cu tine sincer e un fel de preaviz, o radiografie preventivă cum evoluiezi fără grijă un timp şi ţi se arată negru pe alb cine eşti, tu cu tine singur singurel şi te dumireşti de eşti întreg la cap, de nu , nu. Ţi se arată binele şi utilul ce-l ştii prea bine şi te mîndreşti, dar şi nedreptatea, nefirescul, răul urîtul comportament ce l-ai cam ascuns sub preş, nu-ţi place, e firesc eşti încă conştient nu te-ai înrăit de tot.
Nu eşti ca ceilalţi netrebnici încă-ţi funcţionează sinele nu te-o părăsit sufletul rămînînd golul ce te-nsăimîntă pe zi ce treci spre finalul nevrednic de ratee umane ce sînt aceia. Şi se impune limpezirea gîndului, delimitează-te de ce nu-i cum trebuie făcut şi grabnic îndreaptă-te singur singurel să devii curat cum ai fost, pentru că-i de rău şi numai pentru tine ci şi ai tăi vor fi părăsiţi de protecţia Divină şi-i poţi ajunge din urmă pe nefericiţii disperaţi ce-s majoritari în lumea de azi.
Cînd simţim că ceva din fiinţa noastră nu-i cu noi în ce facem, să ne întoarcem din drumul greşit şi să ne reluăm de unde am părăsit firescul pentru a nu ne fi de rău nouă şi a lor noştri numai din vina unuia nedrept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu