Paşnică

   Constatăm între oameni fiind, trăind că inteligenţa, agerimea minţii e un lucru rar în schimb josnicia, prostia e cam la tot pasul prezentă între inşii şi asta de cînd e lumea tot aşa. Divinitatea şi-a luat de-o grijă, că şi aşa deştepţii I se opun mai abitir ca ceilalţi, despicînd firul în patru cam la fiecare problemă mai deosebită. Neascultători din fire, încăpăţinaţi, cu apucături nedemne, necivilizaţi destul, inteligenţii îs mai greu de strunit, asta e ; se impune o mai mare preocupare pentru înfăptuirea binelui, deci moralizare cît mai desăvîrşită, ceea ce implică strunire, înfrînare a pornirilor, ceea ce-i mai greu cu intransigenţii dezgheţaţi la minte.
   Cel mediu ca gîndire, obişnuitul fiind mai corect moralizat, îndreptat, leagă şi prietenii mai degrabă şi ţine mai mult la ele, respectînd mai mult pe ceilalţi, inteligentul, căpos din fire, nu-i plac datoriile faţă de nimeni, să nu fie legat de obligaţiile unei prietenii care poate nu totdeauna îl avantajează, punînd cam totul pe cîntar, să vadă de-i rentabilă cutare legătură mai intimă. Cel simplu în gîndire e mai altruist, corect, nu-şi bate capul cu prea multe, el mai mult munceşte nu gîndeşte şi se bazează pe CEL de SUS şi-i merge mai bine.
   Ve-ţi spune că datorită inteligenţilor am progresat pînă acum, eu zic : de nu ne permitea EL, nu reuşeam nimic, cu încăpăţinaţi deştepţi nevoie mare în frunte o tot ţineam din război în război şi tot pe loc, de asta Divinitatea nici nu-I mulţumită de noi, trebuia să fim în cosmos mai bine reprezentaţi, mai activi şi nu sîntem, ne-am preocupat de înarmare, nu de dezvoltare paşnică.