Una două omul nostru îI cere ajutorul Divinităţii, prin formula : "Doamne-ajută!". Şi-I ajută la bine şi util şi să scape de rău şi urît, dar să vrea cu toată fiinţa sa respectivul, că de se-nvoieşte mereu cu nedreptatea, Dumnezeu îl uită, şi cererile îs de prisos oarecum un timp, pînă-ţi revii la normala colaborare cu Divinitatea peste ale lumii nedreptăţi, ce evită-le! Cît trăieşti mai bine, frumos şi util şi la alţii de poţi.
Chiar de şmecherii rostesc formula Divină e de prisos, nu se prinde, degeaba, decît de pun suflet în ea crezînd-o cum trebuie şi nu de mîntuială cum li se pare lor neisprăviţii ce sînt ei, de ocara umanităţii, arătări hide cu suflet gol înspre rateu uman, trăiri deşarte, speriaţi de moarte şi de orice pedepse ce li se aplică din cauză că EL şi-a luat mîna de pe ei. Întoarcerea e posibilă, orice e posibil pe Pămîntul SĂU, dar cu voinţă adevărată în îndreptare curată, sinceră, nu aiurea, că-s şi mai amarnic loviţi la o adică. Nu ţi se permite să-I ei Numele în derîdere fără să plăteşti obrăznicia, nedrepţilor!
Da se petrec multe nelegiuiri, pentru că iniţial toate legile Pămîntului îs pornite de EL din vechime, le au ca sorginte Divin, numai cele adevărate bune, corecte. Că au deliberat nedrepţii în nedreptatea lor rea şi urîtă legi pentru ei la fel de nedrepte, să le slujească intereselor străine de adevăr şi dreptatea Divină Unica. Trebuiesc grabnic îndreptate spre bunul simţ străvechi modernizat, actualizat dar nu schimonosit înspre rău şi urîtul lumii. Umanitatea trebuie înoită prin redescoperirea binelui din vechimea Divină, aplicîndu-L cum se cuvine, drept, firesc, nu cu rele intenţii, urîţînd binele etern nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu