Viaţa după felul cum procedăm cu ea luînd-o în derîdere, riscînd cîte feluiri experimentale de a exista, nedrepte în dreptul fiecăruia, cum i se pare că-i normal dar e anormal cum ne comportăm şi riscăm continuu o părăsire de către EL a noastră, în parte fiecare răspunzînd în faţa-I concret. Se şi observă că unii-s derutaţi, descumpăniţi de loviturile primite din lipsa pavezei SALE asupră-le. Ne luîndu-L în serios, întorcîndu-I spatele acum plătesc nechibzuimţa şi voi vedeţi şi hotărîţi ce veţi face la rîndul vostru de mai vă veţi risca existenţa ca ei nedrepţii lumii pedepsiţi, vai de ei.
Imaginea suferinţelor lor vă va urmări un timp pînă vă veţi îndrepta corect, atunci veţi fi vindecaţi definitiv dar cu preocupare încă înspre îndreptarea firească în devenirea cerută de EL nouă.
Deci e un risc viaţa ce n-o pricepem, ni-i dată cu împrumut să I-o închinăm LUI, cum ne vine fiecăruia la îndemînă, pe cont propriu omologînd reuşita ori ba, de nu ne pasă de noi. Căile-s multiple toate duc spre EL de-L dorim a respecta cu bun-simţ corect. Nu cred că un om cu scaun la cap o dată ce L-a aflat corect îL mai părăseşte vreodată, în primul rînd legătura nu te mai lasă, eşti alt om, al SĂU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu