Banul

   Banul, idolul, viţelul de aur din VT, e ceva şi rău şi bine, urît şi folositor, depinde de moralitatea ta, pentru unii ca o necesitate firească traiului zilnic familial, social iar pentru alţii un surplus dăunător, aprig distrugător de vieţi, dărîmător de construcţii maiestoase, utile dar expuse lui, nefiresc de capricios prin noi. De nu-l stăpînim, ne stăpîneşte. Unii din cauza lui nu mai au nevoie de Dumnezeu şi pier încet, încet neîmpliniţi ci jecmăniţi de viaţă.
   N.Steinhardt : " El poate strica, şi am văzut în cursul vieţii mele astfel de pilde, el poate strica prieteniile cele mai bune, el poate strica dragostea dintre femeie şi bărbat, el poate otrăvi sufletul oricui. E foarte, foarte primejdios! Prin faptul că banul deschide porţile astea ferecate ale tuturor magazinelor, ale tuturor bucuriilor, ale tuturor viciilor, îl înebuneşte pe om. Atîta timp cît trăim într-o economie monetară şi banul reprezintă posibilitatea de a-ţi satisface orice nevoi sau orice dorinţă, banul e bine venit".
   Totuşi tot cu banul îl bucurăm pe necăjit, pe oropsit, pe suferind că-şi poate ogoi nevoile sale şi ale familiei lui, deci fiţi miloşi din fire şi fără discriminare, să nu judecaţi niciodată, aveţi încredere nemărginită de puteţi, abţineţi-vă, înfrănaţi-vă făceţi-vă că nu vedeţi ce vedeţi, fiţi oameni adevăraţi, încercaţi să fiţi, chiar de nu aţi fost niciodată, reveniţi-vă şi aşa fiţi.