Avem toţi căderi de performanţă, abjecţii, nedreptăţi şi nu numai oamenii în particular ci şi societăţi întregi, popoare ţări luate de un val nedrept cu porniri rele, urîte, greşite atunci, în faţa umanităţii şi a SA şi toate se plătesc oarecum. Dar nu trebuie judecate acele căderi de formă ca fiind caracteristice, îs accidente inerente unui timp şi anumitor împrejurări date, ne-ndreptăm, facem eforturi de ajungere din urmă, ne revenim şi atingem şi culmi de afirmare în bine şi util chiar şi spiritual. Pe acestea să le bifăm ca ceva ce ne reprezintă, iar acele slăbiciuni, cedări, simple accidente îs inerente oricui.
Dar se impune un dar, să nu se mai repete niciodată la respectivii ci să fie numai bine şi util în continuare, pentru că nevoi au fost destule şi nu are trebuinţă cineva de ele.
Cît existăm întradevăr cum zice Victor Hugo : "trebuie să mergem la CER, călcînd pe Pămînt", deci să ne îndreptăm aici cînd trăim, cum putem mai bine, din ce în ce mai corespunzător moralizîndu-ne, civilizîndu-ne şi spiritual de asemenea cît mai adevărata noastră faţă, nu decăderea acesta ce încă-i peste tot în azi în lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu