De ne mai lasă

   Divinitatea nu prea vrea să-L ştim chiar cum am vrea noi, se cam fereşte de noi. La începuturile existenţei umane pe Pămîntul SĂU era mai apropiat de oameni, după scrierile acelor timpuri, era mai cooperant îL mai vedea unul altul pe Pămînt, nu cine ştie ce dar totuşi era o prezenţă vie mai deosebită.
   O lungă perioadă de timp nu am avut onoarea noi creaţia SA să-L privim măcar. Şi închipuirile au înflorit care mai de care, mai înflorită, mai exagerată, unii zicînd că ne-a părăsit, că s-a retras undeva şi nu-I mai pasă de noi, văzînd cît de nedrepţi şi neascultători sîntem.
    Dar iată că-n secolul trecut, chiar aici pe la noi în 1935 s-a arătat la două persoane mai corecte, mai pure oarecum, dar conştiente de EL. Astfel Petrache Lupu (28 de ani) şi Maria Petre (12 ani), respectiv la Maglavit şi Parepa-Ruşani, L-au cunoscut cum a dorit EL, să-L aflăm. Transmiţîndu-ne mesaje clare şi ferme de îndreptare morală şi spirituală, potolire în general către omenirea de pe la noi şi în general în lume.
    Dorinţele SALE către noi atunci în 1935, EL repede şi-a dat seama, că nu avem de gînd să le respectăm şi ridicîndu-şi mîinile de pe noi omenirea toată a Pămîntului SĂU, rău şi urît am încurcat-o şi nu eram aşa nedrepţi ca azi. Involuînd înspre nedreptate, de atunci pînă azi, mai tare ca atunci. Într-adevăr sîntem mai cunoscători în domunii ce ne privesc, fără a-L SĂU, informatizaţi, globalizaţi, şi cîte şi mai cîte care se dezvoltă, de ne mai lasă EL.