joi, 5 ianuarie 2012

Dumerită

   "Visul dintotdeauna al omenirii, după care răul - nu este adevărat şi necazurile - pînă la urmă - se vor termina cu bine ; speranţa, datoria, convingerea că cei răi n-au jucat decît roluri şi că la sfîrşit se vor lămuri şi împăca toate"(Origen). Se poate, numai EL ştie ce va urma şi cînd, dar după cum doreşte, fiind cererile SALE mai rescente către noi, expuse şi pe aici mai înainte, cred că-i necesară mai întîi îndreptarea firească cu bun-simţ între oameni şi o spiritualizare adecvată LUI, după cum simte fiecare şi poate.
   După aceea ce-i cu umanitatea nostră înspre bine şi util mai aproape de Divinitate, aşa ca acum sîntem încă departe de EL şi nu ni se dezvăluie decît rar intuind prezenţa SA în tot ce aflăm în lumea aceasta în continuă trasformare, căutîndu-L cum se pricepe fiecare şi EL dorind a-L găsi. Ar fi un succes imens al umanităţii să ne putem apropia de Divinitate şi să-L cunoaştem cît putem mai bine.
    În prezent despărţiţi de un cîmp minat de ambele părţi şi se impun accese cît mai corecte înspre ambele părţi, noi fiind datori a-I întoarce vizitele SALE de pe la noi, străduindu-ne a-L contacta cum trebuie înspre o aprofundare a ceea  ce trebuie, pentru că lumea nu-i dumerită bine încă, cu toate strădaniile SALE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu