Ca şi-n cazul universului extins pe baza materiei în expansiune ce creează spaţiu, materia întunecată. Şi-n cazul nostru, suferinţa ne creează în inimă, în sinele nostru, în suflet spaţii noi necunoscute înainte, ne îmbogăţim cu cunoştinţe nedorite doar, doar ne vom aminti de acele atenţionări, trageri de mînecă, pentru a-L repecta, măcar oarecum, de nu cum ar trebui : îndreptaţi, moralizaţi în societate şi aflîndu-L să-L abordăm cum ne vine fiecăruia, mai bine.
Ne dorim să cunoaştem îndreptîndu-ne, luminîndu-ne continuu ca ceva înălţător, ce ne-ar putea smulge din nefireasca nedreptate ce-o trăim, eliberîndu-ne de angoase, de cîte şi mai cîte trăiri nedrepte, primenindu-ne înspre bine şi util.
Inconştientul uneori, sincer devenind aşa dodată, ţi se opune, dezgropîndu-ţi amintiri şi apucături imorale, nedemne de cea ce vrei să fii, te împiedică, şi nu-i de glumit, opoziţia e tenace, rea şi urîtă, inventivă luîndu-te pe nepregătite, fiind în ofsaid cînd nu te aştepţi, arătîndu-ţi cine eşti cu adevărat, un nedrept, care de nu te-ndrepţi rău o vei apuca, ratînd viaţa, ca o dezordine incorectă. Trebuie să te mobilizezi să te schimbi şi din interior, gîndindu-te serios ce-i de făcut, nu te lăsa, e de luptat nu glumă, dar se poate ambiţionîndu-te cum poţi mai eficient, trebuie să te cunoşti corectîndu-te încet, încet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu