Părăsiţi

   Deznădejdea ne cuprinde din nou şi omul suferă şi degeaba de cele mai multe ori, pentru că nu se simte obligat faţă de nimeni, şi că-I plecată apărarea dată de EL pentru că nu la-I respectat cum dorea şi plăteşti ca fiecare ce nu-L pricepe din cadrul Creaţiei SALE. Pînă-ţi vine mintea la cap şi te îndrepţi conştient de EL şi Lumea SA. Mulţi de-ar şti ce-ar păţi dinainte s-ar păzi, bine ar fi să se-nveţe minte o dată pentru totdeuna lumea aceasta şi s-ar opri toate necazurile omeneşti, dar nu se doreşte de om să-L ştie măcar corect şi asta e.
   Deci Divinitatea ne doreşte în subordinea SA, de vrem ori nu, mai e ceva din vechime : sensibilitatea noastră faţă de EL a scăzut şi nu-L mai percepem ca-n acele vremi ca acei de atunci ce-L mai respectau şi era altă atmosferă de repect reciproc mai aproape de o realitate ce azi nu mai e.
   Revenindu-ne orecum măcar încet, încet respectîndu-L cine poate deocamdată să se încumete, iar ulterior pot şi alţii din aproape în aproape se va îndrepta lumea măcar, ar fi un început şi tot ar fi ceva, decît aşa inerţi şi tot în dezordine părăsiţi şi nu ne regăsim defel bine.
    Sigur nu vor fi iluzii de-L respecţi adevărat şi încăpăţinat în bine, nu vă zic nimic de credinţă, poate-i prea mult şi nu se poate încă, dar vedeţi ce puteţi face pentru voi, pentru a vă fi bine şi util nu numai vouă, cum e astfel făcută lume normală, nu aiurea cum e azi şi nedreptatea tot suferă mai continuu şi habar nu are de ce?