Vin timpuri în istoria popoarelor cînd le vine în sfîrşit şi lor minte la cap, respectivelor naţii, îndreptîndu-se moral de sus pînă jos, e ca o cutremurare întrezărind un viitor mai corespunzător. Şi fără garbă să nu li se strice treaba, se apucă de un drum nou neumblat pentru ei, calculîndu-şi paşii ca unul ce învaţă să meargă. Noi am mai avut o ocazie recent şi am ratat-o cu bine, trăgînd şi acum barca pe uscat cu un marinar la cîrmă de mama focului. Numai din gard în şanţ o ţinem şi ne mai şi aflăm în UE tot degeaba cu buzunareale umflate de vînt, ni le-au golit de gură cască ce încă sîntem cu aşa gogomani în frunte.
Se impune de nu ne simţim confortabil cum o ducem să ne adaptăm şi în credinţă cum ni se cere de CEL de SUS, altfel o vedem cum ne clătinăm ca beţivii cu toate că numai apă chioară mai ne permitem de hăt mulţi ani, dar asta e de ne poartă alţii grijile şi noi ponoasele lor, de care nu mai scăpăm de mii de ani. Da e foarte veche treaba şi-i în toată lumea cam la fel, de ni-i mai rău, aparent unii o duc ceva mai bine ni se pare şi nouă. Numai EL ştiind adevărul ce ne interesază pe toţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu