E o problemă ce nu-i o problemă ci un mister desăvîrşit, răul, la fel ca binele ce ne convine, deci ambele îs de provenienţă Divină, şi deci de ne aflat mai multe. Răul ne iese în cale permanent să-l înfăptuim mai mereu şi ulterior să pătimim chiar şi printr-un soi de neîmplinire lăuntrucă, o indispoziţie-atenţionare a plăţilor defavorabile ce le von suferi pentru că nu sîntem corecţi în bine şi util măcar altora ca şi nouă. Binele e de dorit dar tare greu ne învoim să-l înfăptuim, ne împiedică firea noastră predispusă la rău nu la bine, binele e un risc ce nu vrem să ni-l asumăm.
Fugim de răspunderea binelui, cu toate că înfăptuindu-l avem numai de cîştigat, fiind pe cale îndreptării ce ne salvează de la necazurile vieţii inerente celorlanţi ce le e în primul rînd frică de orice şi de moarte şi suferinţe mai abitir ca ţie.
De asemenea sîngele e un mister Divin, viu în fiinţă vie, contribuind la un tot, dar de viaţă, cît trebuie să existăm pe Pămînt îndreptîndu-ne cît mai corect. Ştiinţa se chinuie de mult tare să afle secretul sîngelui şi nu-i chip, e mister şi pentru că nu-L respectăm cum ne pretinde nu ştim mai nimic despre multe, ci numai provocări doar, doar ne vom preocupa de principalul : Divinitatea să o ştim corect, fără aproximări ci ferm şi clar să înfiripăm un dialog sincer cu EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu