Ne cam jucăm de-a va-ţi ascunselea cu Divinitatea, o căutăm noi mai rar, EL mai des, chiar permanent preocupîndu-se să ne găsească pregătiţi să-L ştim măcar corect. Şi nu-i chip, avem permanent alte preocupări mai aparte şi ratăm întîlnirea pe aceiaşi lungime de undă. E tare greu, de nu ai o pornire firească din apropiere, care să te inspire corect, absolut corect altfel e degeaba, fără încredere e o pierdere de timp şi-i un soi de lehamite, nefiresc dar depinzînd de fiecare cum e. Se-ntîmplă să fie tranşantă şi atunci e altă treabă, ori, ori, dar de regulă te trezeşti.
E problema capitală a umanităţii de sîntem conştienţi de EA de nu, nu şi-i dăm înainte ca totdeauna nepăsători tot pe loc, pe loc, repeziţi în alte direcţii şi ne scapă atenţiei, Esenţialul vieţii. Pentru că nu-L pricepem cum ne cere ne ridică uneori protecţia SA şi încep greutăţile personale, frica de moarte permanentă şi de suferinţe de orice fel. Şi pe plan mondial ni-i frica de conflicte de orice fel ce-s cauzatoare de suferinţe umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu