Se impune cîteodată să fim mai altfel, să ne preocupăm a ne regăsi pe noi înşine cînd ni-i greu, lîngă apropiaţii în suferinţă, ori chiar noi înşine cînd am încurcat-o amarnic şi nu ni-i bine deloc, atunci să căutăm să ne împăcăm cu sinele nostru sincer, el ne va mustra, scoţîndu-ne ochii cu toate neroziile ce le-am înfăptuit în viaţă. Şi e bine să ne promitem cu tărie şi absolută convingere să ne îndreptăm, moralizîndu-ne corect ferm, clar şi chiar de imediat cum sîntem să căutăm a fi altfel de atunci pe loc şi cu gînduri în continuare de schimbare şi-i posibil să ne revenim, de are în noi încredere şi noi tărie să ne ţinem cum dorim atunci la greu.
Să nu ne furăm căciula, una să promitem şi alta să înfăptuim, pentru că EL are preştiinţa răspunsurilor noastre şi ştiindu-ne, nu ne va slăbi din pedeapsă decît atunci cînd vom fi destul de îmbunaţi de frica ce o avem, schimbîndu-ne şi de spaimă, tot e ceva, numai să ţie cît mai mult de se poate, cît vom mai trăi şi-ar fi bine.
Sinceritatea nu-şi are locul în schimbarea morală, pentru că moralizarea presupune reguli stricte de respectat, înfrînare, iar sinceritatea e bazată pe instincte animalice de nu sîntem cu bun-simţ educaţi corect şi ferm, clar, adevărat, nu de faţadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu