Oare

   Omului i se cer foarte multe şi e îngrădit de cîte şi mai cîte reguli şi legi cam din toate părţile, şi de SUS şi de jos, dintre ai lui şi ai LUI. Moralitate de cînd e conştient pînă nu mai e, adică să  se stăpînească, să fie modarat cu bun-simţ din cei 7 ani de acasă, nu încrezut şi măndru şi nici lăudăros, deci să-şi ţină gura, lucru greu dar cu caznă posibil, calm, impunător pe cît mai poate, demn, blînd, milos, drept şi cu sine, îngăduitor şi fără frică. De-L respecţi nu mai poţi fi fricos defel şi nici laş, nu mai ai pentru ce, te ocroteşte şi eşti conştient, ăsta-i cel mai deosebit lucru. 
   Să nu te inervezi decît cel mult supărat cîteva ore acolo, fără invidie, nu ai pentru ce, nici egoist, cinstit şi sincer cum e cazul în spiritualitate faţă de EL.  De-L ştii fiind corect îndreptat, nu prea ai nimic de a fi prea constrîns din ce ştiu oamenii, ci din altele ce se pot afla de vreţi. Bine dispus cam oricînd, e ceva să fii om, cum se cere de peste tot. Oare cîţi pot?