Hurtă în neant(Mircea Lucescu, Şerban Huidu)?!

   Moderaţiunea, adică echilibrul, împăcarea extremelor, toleranţa, potolirea unor porniri, înfrînarea instinctelor needucate, nedrepte se zice că-i necesată cu oarecare hotărîre, fermitate nu de lăsat la întîmplare, la bună-voia fiecăruia, cu toate că aşa ar trebui, dar există un mare semn de întrebare, ar mai vrea cineva să se îndrepte de n-ar fi constrîns ?
   Nu constrîngeri aşa fireşti pînă la o vîrstă şi după, de altfel mai serioase orecum, cine ştie, iar de la un familist constrîngerea e numai de SUS, şi nu-i cu mănuşi ci-i serioasă, mai altfel : întîi te ia pe departe cu o atenţionare, vezi ceva ce i s-a întîmplat unuia ceva grav şi poate nu te sinchiseşti defel, dar se repetă şi iar, şi iar,  poate te prinzi, dar de ce să te prinzi ? Că nu-i nici un ghid, poate de acum vă veţi da seama că vă vizează pe toţi cei ce-I greşiţi oarecum, aşa la hurtă.
    Ulterior vine şi una mai acătării, ca adineauri lui Mircea Lucescu, renumitul, Îţi ia minţile, a nu ghinionul bată-l vina, aiureli, vina e scadenţa LUI, ce n-o ştim cînd e, cum e? Te ia pe ne pregătite cam totdeauna, că întindem coarda cît merge şi de nu, plesc! Odată şi te pomeneşti ca M.L. acum la reanimare, la urgenţă, mare tămbălău, pentru nu tare mare pedeapsă se pare, după cum zic reporterii pe TV, acum ca mare eveniment, taman de Bobotează, l-o apucat damblaua, asta e. Şi de-i vin repede minţile la cap şi se mai astîmpără niţel, adică să gresească cît mai puţin, moralizat, cît mai civilizat, nici nu era rău, cred, dar cine ştie ?
    Trebuie să-şi revizuiască întreaga viaţă şi din urmă poate e o nedreptate ce acum ia venit sorocul, s-o copt SUS, ori altceva, Mircea Lucescu ştie sigur, numai să fie sincer cu el, are un timp de gîndire propice, poate se-ndreaptă unde greşea de la supărat cu o atenţionare acuma, şi de nu-s în rafală ca la Şerban Huidu şi zice săracu : Ce am făcut Doamne? Sînt terminat ! Aşa-i şi încă nu de-ţi revii dar trebuie schimbare urgentă în bine numai în bine, altfel, aţi văzut nu se glumeşte cu EL, ne doreşte îndreptarea firească, ce o bănuim doar.
   Să-L întrebăm singuri singurei fără intermediari, şi-n gînd, nu contează, că aşa şi EL ne-o altoit, cu pierderi colaterale, inerente unei treziri sui-generis şi să I ne conformăm, neapărat, urgent, aşa-i viaţa Dar Divin, numai LUI îi dăm socoteală de vream de nu, nu şi hai la hora cea mare a nedrepţilor şi ne-mplinirea vieţii la hurtă în neant. Treba voastră, EL vrea o înţelegere, de vreţi bine de nu, nu şi asta e. Fiecare cît îl duce mintea.