Deocamdată

   Într-adevăr nu-ţi convine absolut de loc cînd începi să te loveşti de sinea ta, de inconştientul propriu, ce uneori te domină în plină zi, hai noaptea e cam lumea lui, asta e, dar ziua în amiaza mare îţi vine s-o iei pe coclauri aşa deodată inconştient fără să fii băut nimic şi nu de buiac ci aşa ţi se năzare ţie şi nu-ţi pui probleme defel, totul e normal, dar deraiezi de la normalul ce pînă nu de mult nu te deranja. Dar acum începi să-ţi cam dai seama că parcă mai e în tine cineva absurd de îndărătnic, obraznic, mîrşav, nedrept ori exagerat de drept, trîntindu-ţi-o în nas amintirea hăt şi uitată din viaţa ta uneori nedreaptă şi-ţi face caz de trebuie să regreţi şi să te cauţi a îndrepta, asta e.
    Nu mai poţi fi cu capul în norii proprii, trebuie să te dezmeticeşti, să nu te mai laşi terfelit de un sine nestăpînit de firea ta imorală, needucată încă, ori apucată, înrăită şi cu două feţe. Toate acestea trăiri sînt scormonite de ceva mai aparte cînd ţi se întîmplă, ori o căutare profună de îndreptare ori o trezire la o realitate spirituală sinceră şi dai de noroiul din tine, dezordinea, nedreptatea, intoleranţa. Cînd a-i preocupări cotidiene normale fireşti unei vieţi fără probleme de existenţă cruciale ce-s uneori de vrei o altă cale mai aparte să te-ndrepţi pentru totdeauna.
   Să spui adio neplăcerilor nedrepţilor, suferinţelor de tot felul ale tale şi a lor tăi şi să ai alte năzuinţe mai sufleteşti, potolite mai în adevăr, bine, dreptate firească, bun-simţ. Ce mai la deal la vale, începi să te schimbi, să devii de poţi altfel de om încă cu piciorele pe Pămînt dar şi în Lumea SA cu un interes ce-ţi dă voi EL. Ori numai o îndreptare moral desăvîşită şi atît deocamdată, că şi aşa e greu de răzbit în cotitura vieţii dorită şi cine ştie cînd te ve-i mai schimba şi altfel, cum doreşti.