Astăzi ne obişnuim cu nefirescul nedrept şi ne paşte o ridicare a protecţiei SALE ce încă ne apără de necazuri comune mai altfel, cum au mai fost în situaţii tot aşa de nerespectare a LUI : "a fost o lume a bunăstării, a liniştii şi a sentimentelor de siguranţă. Iluzorii desigur, bunăstarea, liniştea şi siguranţa fiind numai de suprafaţă şi ameninţate de o iminentă prăbuşire. Dar pentru cei mai mulţi oameni ai epocii ele păreau statornicite pe dimensiuni de eoni. O puternică senzaţie de plictiseală, monotonie şi dezgust puse stăpînire pe numeroase minţi sensibile care, sătule de prea mult bine şi sastisite de vulgaritatea conformismului, şi-au căutat delectarea privind în alte părţi"(N.Steinhardt). Asta era la începutul sec. XX şi au urmat necazurile mondiale, cine-şi mai aminteşte ca şi azi nu-L respecta cam nimeni şi li se părea că-s veşnici cu ale lor ca şi azi.
Răul se opune organizării vieţii spirituale şi bunului simţ generalizat în societate. Degeaba era dictonul trecutelor vremi : că poţi fi cît de nedrept o viaţă întreagă, dar să mori ca un drept, corect în acţiune. O fi fost şi-i riscant să te laşi pînă atunci, uneori de te primeşte EL să te-ndrepţi pe ultima sută de m. cu folos ţie. De regulă e necesară o îndelungată preocupare de îndreptare morală şi numai ulterior să-L cauţi de cutezi că poţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu