Omul e tentat totdeuna să se-ncreadă în ceva, să respecte o întrezărire neclară poate, mai ales la necaz îi creşte apetitul aşa deodată şi-o poate lua pe arătură nefiresc, sînt multe căi, dar una i se potriveşte, s-o caute singur, singurel, însoţirea e fără folos, e fiecare pentru sine, sîntem 7 miliarde, sînt 7 miliarde de căi, unicate prin care ne aşteaptă Divinitatea.
Frica păzăşte bostănăria Divină, dar de regulă ne furăm căciula unul la altul, de nu-i nimic clar şi ferm şi aici am ajuns de mii de ani anapoda înainte tot pe loc. Habar nu avem ce vrem clar, nu avem certitudini ci doar închipuiri şi dezinformări diverse. Ne căutăm credinţe hăt departe în fundul lumii, unde a înţarcat mutu iapa, vai nouă, de ni-i bine oricum, aşa e să fie. Dar EL e lîngă fiecare şi-l aşteaptă, dar nu I se arată, nu-L merităm încă.
Ne trebuie îndreptare acolo unde sîntem, firesc, poate pe şestache de nu putem altfel, pînă stăpînim problema corect, cu bun-simţ între oameni şi ce mai vrea doar EL, aflîndu-L de vrem, Şi noi şi EL sîntem în schimbări diferite ca amploare şi tărie, spiritualitatea îi tabu pentru noi, trebuie din mersul nostru să ne-nţelegem cît mai bine pentru a ne salva corect, adică să nu ratăm viaţa şi să nu ne fie ferică de moarte, fiind cu EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu