Nu consider că sîntem străini pe Pămîntul SĂU, e şi al nostru oarecum, e casa noastră oferită de EL nouă încă de la facere, ne-a dat-o să ne realizăm şi să ne salvăm, izbăvim ori ba, asta e, dacă nu-L pricepem. Depinzînd de noi întru totul în ce direcţie o luăm, pentru fiecare existănd o singură cale frumoasă, utilă de realizare, de salvare, nu mai multe, numai una singură şi la capărtul ei sîntem alţii : mai buni, mai curaţi, salvaţi din lumea intoleranţei binelui şi înfăptuirii răului.
EL ne îndrumă, să-L ascultăm numai se impune, într-adevăr e greu, e mult, mult mai uşor de înfăptuit răul şi urîtul în astă lume de încercări diverse, de ne înţeles.
" Pe Dumnezeu cum ÎL închipuim? Ca pe Cel vechi de zile, bătrîn, cu barbă albă, lungă, mare. Îngerii cum îi închipuim ? Nişte tineri frumoşi, înveşmîntaţi în alb"(N.Steinhardt). Nu totul e perfect cum ni-L închipuim, deja avem imaginea SA corectă descrisă cu lux de amănunte de cei ce L-au întîlnit pe la noi şi NS trebuia să ştie, dar asta e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu