Nici acuma după cca.77 de ani, nu I se recunosc LUI, acele veniri pe pămînt românesc, cu îndrumările de îndreptare şi recunoaştere a SA, EL Divinitatea Însăşi. Nici nu am cuvinte, despre aşa nedreptate şi urîtă urmare, de cum îI întoarceţi spatele, însuşi LUI Dumnezeu. Îs fără replică dacă aşa josnici sînteţi, treba LUI ce vă face că meritaţi, sînteţi nişte nedrepţi jalnici!
Ştiu pentru că nu va spus pe faţă că aveţi credinţe mincinoase, ce-L dosesc şi-o fost Domn cu voi. Dar totuşi v-o durut de ce n-o amintit despre minciuna isus şi minciuna sf treime, aiureli. EL nu v-o combătut pe faţă neruşinarea religiei voastre şi v-o mai lăsat în pace să fă veniţi în fire, dar voi nu şi nu. Cu nedreptatea încă şi acuma defilaţi în lume fără EL cu minciuni, falsificîndu-I LUI Titlul Suprem prin hîde închipuiri necurate.
Şi lucru şi mai urît poporul SĂU prin lume nu-şi exprimă indignarea de aşa nedreptate faţă de EL, nerecunoscîndu-I nimic din acele vizite. Parcă nici n-o fost, ni s-o năzărit, zic nedrepţii în cor şi chiar unii mai parşîvi zic c-o fost chiar isus cel oale şi ulcele, necuratul stră-strămort. Nu mai am cuvinte de aşa prostie strigătoare la CER.
Cu aşa religii prin lume e şi normal ca EL contestîndu-le existenţa nedreaptă pentru noi şi-n faţa SA, omenirea s-o molipsit şi-i evită. Îndreptarea se va face fără acei mişei religioşi ce-L ascund pe EL în spateale unui necurat vechi mort. Minciuna la rang de religie, fain a ajuns creştinismul hîdă nedreptate-n lume.
Într-adevăr EL prin lume vizibil printre oameni nu s-o mai arătat, ci doar atunci (1935) şi foarte mult timp mai înainte lui Moise. Şi I ne închinăm unui ne-fapt, nu avem decît credinţa că EL există acolo SUS în CER . Şi va face dreptatea odată pentru totdeauna şi-n lumea oamenilor încă nedrepţi şi minţiţi cu neruşinare.
EL nu vrea să ne mai pedepsească direct, ci-şi întoarce faţa de la noi şi nevoile toate şi rele şi urîte ne pustiesc în lipsa LUI de pe aici. Că nu-L dorim cum se vrea SUS şi nici îndreptaţi, moralizaţi nu sîntem şi-L dezamăgim incorpore de mult timp. Şi după interveţia SA fără mare efect decît pe moment atunci, şi repede uitată, acum nici amintită, nu-i?!
luni, 30 aprilie 2012
1357.Răzgîndire
Ne considerăm unii, toţi de treabă şi fără vicii şi alte dandanale nedrepte-n viaţă, dar în faţa LUI, oare? Şi să fim deştepţi din fire, greu lucru cînd drepţi nu putem fi în faţa SA, şi-o tot dăm pe alăturea. Între oameni e mai uşor, dar nici aici nu strălucim ci ni se pare doar. De asta EL ne doreşte îndreptaţi întîi în societatea umană să ne dovedim moralizarea şi apoi să-L abordăm de ne dă mîna. Nu ca obraznici nedrepţi, ci corecţi cu bun-simţ înspre bine şi util.
Prostia doar e o ispită, s-o părăsim de-o simţim că ne încearcă, cuminţindu-ne. Nu nărăviţi în nedreptate, ci-n calea dreaptă nouă. De ştiut se ştiu multe şi folositoare şi nu prea, să ne calmăm şi cu răbdare să fim cum trebuie. Că din fire ştim ce-i binele, adevărul, bunul-simţ şi altele corecte şi de urmat cum e normal.
Se spun şi lucruri adevărate printre minciuni, dar nu-i corect că se amestecă adevărul SĂU cu nedreptatea hîdă. Ce se dă adevăr, aiureli de te sminteşti de o ţii pe-alor strîmbă de secole. Şi greşindu-I, plăteşti fiind părăsit de EL cînd ţi-i lumea mai dragă.
Se zic multe, că viaţa e felul cum ne învoim a exista în imposibila condiţie umană, o fi. Dar e de încercat, poate se poate şi nu-i chiar aşa greu, o învoială şi s-o urmăm un timp de probă măcar. Cu EL alăturea să ne vedem de drumul ales doar de EL şi noi în urmă de putem, nu? Om vedea ce va ieşi.
Într-adevăr cînd îI greşim, ne respectînd dorinţele SALE şi sîntem imorali şi nici de bine nu voim a şti, ne făcîndu-l. E grav şi ne atenţionează şi de-L recepţionăm înţelegînd mesajul şi ne îndreptăm, ne mai merge, de nu, ne părăseşte şi vin nevoile şi poate şi mai rău.
Şi degeaba suferim şi nu ne îndreptăm, cum ne cere EL, că vin şi altele peste noi şi nu ne va lăsa cu una cu două. Ci ne va sîcîi atîta pînă ori te prinzi şi te-ndrepţi tu şi ai tăi, ori o sfecleşti şi poate de tot. Poate nu deodată ci pe rînd şi poate te mai lasă un timp de gîndire şi răzgîndire înspre îndreptatea cerută de SUS către noi. EL e totul în lumea acesta umană şi nu-L ştim corect şi măcar îndreptaţi de-am fi. Dar e tare greu că încă-L ignorăm cum putem fiecare.
Prostia doar e o ispită, s-o părăsim de-o simţim că ne încearcă, cuminţindu-ne. Nu nărăviţi în nedreptate, ci-n calea dreaptă nouă. De ştiut se ştiu multe şi folositoare şi nu prea, să ne calmăm şi cu răbdare să fim cum trebuie. Că din fire ştim ce-i binele, adevărul, bunul-simţ şi altele corecte şi de urmat cum e normal.
Se spun şi lucruri adevărate printre minciuni, dar nu-i corect că se amestecă adevărul SĂU cu nedreptatea hîdă. Ce se dă adevăr, aiureli de te sminteşti de o ţii pe-alor strîmbă de secole. Şi greşindu-I, plăteşti fiind părăsit de EL cînd ţi-i lumea mai dragă.
Se zic multe, că viaţa e felul cum ne învoim a exista în imposibila condiţie umană, o fi. Dar e de încercat, poate se poate şi nu-i chiar aşa greu, o învoială şi s-o urmăm un timp de probă măcar. Cu EL alăturea să ne vedem de drumul ales doar de EL şi noi în urmă de putem, nu? Om vedea ce va ieşi.
Într-adevăr cînd îI greşim, ne respectînd dorinţele SALE şi sîntem imorali şi nici de bine nu voim a şti, ne făcîndu-l. E grav şi ne atenţionează şi de-L recepţionăm înţelegînd mesajul şi ne îndreptăm, ne mai merge, de nu, ne părăseşte şi vin nevoile şi poate şi mai rău.
Şi degeaba suferim şi nu ne îndreptăm, cum ne cere EL, că vin şi altele peste noi şi nu ne va lăsa cu una cu două. Ci ne va sîcîi atîta pînă ori te prinzi şi te-ndrepţi tu şi ai tăi, ori o sfecleşti şi poate de tot. Poate nu deodată ci pe rînd şi poate te mai lasă un timp de gîndire şi răzgîndire înspre îndreptatea cerută de SUS către noi. EL e totul în lumea acesta umană şi nu-L ştim corect şi măcar îndreptaţi de-am fi. Dar e tare greu că încă-L ignorăm cum putem fiecare.
1356.Teamă şi mister
Se vede că predispoziţia la fericire şi linişte ne sînt date de SUS de merităm şi nu ni le putem creea singuri pe cale materială. Degeaba ai de toate cele, de nu ţi se dă voie să fii fericit şi nici liber, ai încurcat-o în propriile smîrcuri te zbaţi în neştire. De te dezmeticeşti e ceva de nu, nu şi-i vai de tine, aşa că n-o lua în derîdere viaţa ci cu răbdare şi revino-ţi la normalul dinainte. De nu cu toată încrederea cere-I LUI ajutor, şi-l vei primi, doar fii pe fază şi comportă-te ca atare.
Şi impostura are rolul ei, te duce de nas de-I greşeşti, ţi-o dă în preajmă s-o încerci, că-ţi va părea mai ceva decît autenticul căutat. Ş-o iei pe cocoaşă, îndurînd ce nu-ţi doreşti, de nu-I dovedeşti LUI că meriţi. Îndreaptă-te cum ţi se cere şi altfel va fi existenţa ta şi celor cu tine.
Se mai doreşte-n viaţă nobleţea s-o deţii, cu tot cortegiul ei de împrejurări căutate. Şi din greşeală în confuzie intrat, trebuie să-ţi joci rolul nepotrivit, dar atîta de încrezător te simţi că-i păcăleşti şi pe alţii. În faţa SA nu-ţi merge, ca-ntre oameni, EL te ştie orice ai face. Şi de asta ndrepţii în piele de naivi o iau pe cocoaşă de se miră cum de nu le merge. Doar se ştiau unii slujitorii LUI, cu învăţătură şi minte cît să ne mintă, dar pe EL nu şi plătim şi noi cu deghizaţii nedrepţi.
Se zice că oricine poate deveni orice altceva, regulă între oameni doar. În faţa SA e infinit mai greu, de nu-I dovedeşti LUI transformarea, ceea ce nu-i chiar la îndemîna oricui.
De asemenea sîngele semn de viaţă în viaţă dată nouă, e elixir irezistibil, poate spăla şi preface pe oricine, se zice, şi chiar totul. Fără acordul SĂU, nimic nu-i cu putinţă, oricît de însîngerat ai fi, e degeaba şi aiurea-n deşert. Încă poţi fi mai aprig părăsit la grele suferinţe, de-I întreci măsura ce noi n-o ştim.
E un amestec de teamă şi mister, Divinitatea şi ne şi fascinează, atrăgîndu-ne cu spaimă mare, ceva de ne descris. Şi sigur intenţionat făcut să nu-L pricepem pînă la ora H, cînd va fi să fie. Oricît se căzneşte omul nu-L dibuieşte de mii de ani tot pe loc o bate degeaba aflarea SA. Ni se servesc ici şi colo fîrîmituri ca la pui golaşi şi fără minte. Aşa-I sîntem de încă nu ne cuminţim cum ne doreşte, asta e.
Şi impostura are rolul ei, te duce de nas de-I greşeşti, ţi-o dă în preajmă s-o încerci, că-ţi va părea mai ceva decît autenticul căutat. Ş-o iei pe cocoaşă, îndurînd ce nu-ţi doreşti, de nu-I dovedeşti LUI că meriţi. Îndreaptă-te cum ţi se cere şi altfel va fi existenţa ta şi celor cu tine.
Se mai doreşte-n viaţă nobleţea s-o deţii, cu tot cortegiul ei de împrejurări căutate. Şi din greşeală în confuzie intrat, trebuie să-ţi joci rolul nepotrivit, dar atîta de încrezător te simţi că-i păcăleşti şi pe alţii. În faţa SA nu-ţi merge, ca-ntre oameni, EL te ştie orice ai face. Şi de asta ndrepţii în piele de naivi o iau pe cocoaşă de se miră cum de nu le merge. Doar se ştiau unii slujitorii LUI, cu învăţătură şi minte cît să ne mintă, dar pe EL nu şi plătim şi noi cu deghizaţii nedrepţi.
Se zice că oricine poate deveni orice altceva, regulă între oameni doar. În faţa SA e infinit mai greu, de nu-I dovedeşti LUI transformarea, ceea ce nu-i chiar la îndemîna oricui.
De asemenea sîngele semn de viaţă în viaţă dată nouă, e elixir irezistibil, poate spăla şi preface pe oricine, se zice, şi chiar totul. Fără acordul SĂU, nimic nu-i cu putinţă, oricît de însîngerat ai fi, e degeaba şi aiurea-n deşert. Încă poţi fi mai aprig părăsit la grele suferinţe, de-I întreci măsura ce noi n-o ştim.
E un amestec de teamă şi mister, Divinitatea şi ne şi fascinează, atrăgîndu-ne cu spaimă mare, ceva de ne descris. Şi sigur intenţionat făcut să nu-L pricepem pînă la ora H, cînd va fi să fie. Oricît se căzneşte omul nu-L dibuieşte de mii de ani tot pe loc o bate degeaba aflarea SA. Ni se servesc ici şi colo fîrîmituri ca la pui golaşi şi fără minte. Aşa-I sîntem de încă nu ne cuminţim cum ne doreşte, asta e.
1355.Limitaţi-vă
Neimplicaţii în mai nimic, aşteptăm ce încă nu ştim ce, asta sîntem de mult timp, o scăldăm ca la Ploieşti. Ne dore-n cot de altul. Poate cine ştie prin ce împrejurare, să mai vedem şi ce nu ne interesează, oarecum. Viaţa, o tot repetăm vorba asta, dar nu-i ştim rostul adevărat, ni se pare că-l ştim şi din auzite. Ştiu că sîntem un proiect Divin pe Pămîntul SĂU, în derulare, pînă cînd nu ştiu şi nici chiar scopul, numai EL şi Lumea SA din CER.
Omul e o fiinţă atît de complexă şi minuţios alcătuită, în legătură cu natura, Pămîntul şi universul. Un univers încă necunoscut, decît în anticamera secretariatului avem acces dar încă nu sîntem bine şterşi pe picioare. Am intrat direct de pe cîmp, cum ne-o prins vremea rea şi EL ne-o lăsat, poate L-om mai afla oarecum, îngăduitor.
Nedrepţi fiind şi nerecunoscători LUI, încît L-am determinat să ne sperie încă de timpuriu. Uni-i ştiu de frică şi cu toate astea nu ne îndreptăm şi nici interesaţi de EL a-L afla corect nu cutezăm. Ci ne mulţumim cu ce străbate din diverse surse, de obicei anapoda şi dezlînate. Şi noi după ele luîndu-ne ne părăseşte şi frica ne cuprinde de suferinţe şi chiar de moarte.
Dar de vede că înfricoşaţi, cu teama-n noi şi tot nu-I respectăm cerinţele, se coboară armata din pod. Armata LUI, adică părăsit o iei pe coajă de nu te vezi şi poate şi dispariţia, fără sorţi de izbîndă nici dincolo. Şi numai nedrepţii îs duşi de nas de alţi pungaşi, că dincolo-i speranţa şi mai şi. Dar nici aceea nu cred ce spun de se înghesuie aici să se-nbuibe, fără grija alte-i vieţi, aiureli pentru gură cască.
Dincolo se zice că sîntem triaţi pe loc şi după o perioadă de acomodare începe urcuşul greu al îndreptării ce n-ai reuşi aci. Continui dincolo, după moarte, spiritual doar, ne ştiut ne auzit, ci doar acolo. Lumea viilor e separată straşnic cu Singurul Responsabil din CER de noi, EL.
Aşa că limitaţi-vă a vă îndrepta corect cum se vrea şi să-L ştiţi bine, doar înspre bine mereu. Şi continuaţi-vă viaţa cu aceste ingrediente de ne înlăturat cît veţi mai exista voi şi ai voştri, în viaţa nouă. Ne ştiută dinainte, ci acum cum trebuia mai de mult, dar asta o fost şi pace.
Omul e o fiinţă atît de complexă şi minuţios alcătuită, în legătură cu natura, Pămîntul şi universul. Un univers încă necunoscut, decît în anticamera secretariatului avem acces dar încă nu sîntem bine şterşi pe picioare. Am intrat direct de pe cîmp, cum ne-o prins vremea rea şi EL ne-o lăsat, poate L-om mai afla oarecum, îngăduitor.
Nedrepţi fiind şi nerecunoscători LUI, încît L-am determinat să ne sperie încă de timpuriu. Uni-i ştiu de frică şi cu toate astea nu ne îndreptăm şi nici interesaţi de EL a-L afla corect nu cutezăm. Ci ne mulţumim cu ce străbate din diverse surse, de obicei anapoda şi dezlînate. Şi noi după ele luîndu-ne ne părăseşte şi frica ne cuprinde de suferinţe şi chiar de moarte.
Dar de vede că înfricoşaţi, cu teama-n noi şi tot nu-I respectăm cerinţele, se coboară armata din pod. Armata LUI, adică părăsit o iei pe coajă de nu te vezi şi poate şi dispariţia, fără sorţi de izbîndă nici dincolo. Şi numai nedrepţii îs duşi de nas de alţi pungaşi, că dincolo-i speranţa şi mai şi. Dar nici aceea nu cred ce spun de se înghesuie aici să se-nbuibe, fără grija alte-i vieţi, aiureli pentru gură cască.
Dincolo se zice că sîntem triaţi pe loc şi după o perioadă de acomodare începe urcuşul greu al îndreptării ce n-ai reuşi aci. Continui dincolo, după moarte, spiritual doar, ne ştiut ne auzit, ci doar acolo. Lumea viilor e separată straşnic cu Singurul Responsabil din CER de noi, EL.
Aşa că limitaţi-vă a vă îndrepta corect cum se vrea şi să-L ştiţi bine, doar înspre bine mereu. Şi continuaţi-vă viaţa cu aceste ingrediente de ne înlăturat cît veţi mai exista voi şi ai voştri, în viaţa nouă. Ne ştiută dinainte, ci acum cum trebuia mai de mult, dar asta o fost şi pace.
1354.Viaţa curge şi aşa
Sînt între noi spirite tari, oameni deosebiţi, chiar ne ştiuţi îşi duc o existenţă demnă, liberi de constrîngerile nedrepte-n lume. Ca să poţi fi demn şi tare în înfăptuiri dificile e bine să te întăreşti prin ziceri mai populare, ce te îmbărbătează la o adică, să nu te pierzi cu firea. Ş-o înjurătură-şi are rolul ei cînd se impun oarece hotărîri greu de luat în situaţii limită.
Ne dăm seama în timp că EL nu poate fi dus de nas, şi că trebuie să I ne supunem, de vrem ori nu. Că- I peste noi cei vii şi nu prea cutezăm a-L contra, chiar de nu-L prea ştim, frica păzeşte bostănăria. Mai e de lucru cu noi înspre îndreptarea şi aflarea SA corectă în lume. Să vorbim cînd avem ceva bun şi util de spus, că se adevereşte zicerea : a vorbi ori a tăcea e totuna cu a trăi ori a muri.
Nedreptatea de mult e în lume şi minţind, ascunzînd adevărul, dreptatea nu se poate înfăptui deplină. Nu toate adevărurile îs ascunse de tirania nedreptăţii ci doar cel ce-o poate dărîma foarte uşor, de-i aflat. Mizerabila condiţie unană ne vine a o depăşi oricum, doar s-o depăşim prin orice fel de efort, ce nu-i destul de nu reuşim.
Contre că ne tragem din maimuţă, care la rîndul ei tot creaţia SA îi, deci cădem tot în picioare şi EL e singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Să ne trăim existenţa cu cît de puţin dar entuziast, ca nu care cumva să fie un semn al pierzaniei, al rateului. E un semn de minune comportarea cu bun-simţ între noi, întrajutorarea să nu lipsească şi vorbindu-ne cu atenţie şi să nu jignim.
Să căutăm a da de la noi în cîte împrejurări se cade a fi, cum de multe ori nu am fost. Să nu mai zicem că nu putem mai mult, cînd totuşi putem. Să nu ne limităm a face numai binele evitînd răul, ci să ne depăşim cînd nu-i chiar aşa greu. Adică ce ne încurcă de-L abordăm, ca o încercare înspre aflarea SA. De nu atei curaţi în căutarea SA, cînd va fi posibil.
Într-adevăr e greu să-L urmăm, văzînd că viaţa curge şi aşa, dar îs socotelile LUI, nu le ştim. Ci să ne vedem de noi şi ai noştri, obsevînd că începînd să facem binele în dauna răului, ni se îmbunătăţeşte viaţa. Şi progresînd cu bun-simţ e şi mai şi. Încet fără grabă-n toate cele, ne vom îndrepta cum se doreşte SUS. Şi de vom putea merge mai departe cum vrea EL bine de bine, de nu mai reflectăm în pace cu viaţa în curs.
Ne dăm seama în timp că EL nu poate fi dus de nas, şi că trebuie să I ne supunem, de vrem ori nu. Că- I peste noi cei vii şi nu prea cutezăm a-L contra, chiar de nu-L prea ştim, frica păzeşte bostănăria. Mai e de lucru cu noi înspre îndreptarea şi aflarea SA corectă în lume. Să vorbim cînd avem ceva bun şi util de spus, că se adevereşte zicerea : a vorbi ori a tăcea e totuna cu a trăi ori a muri.
Nedreptatea de mult e în lume şi minţind, ascunzînd adevărul, dreptatea nu se poate înfăptui deplină. Nu toate adevărurile îs ascunse de tirania nedreptăţii ci doar cel ce-o poate dărîma foarte uşor, de-i aflat. Mizerabila condiţie unană ne vine a o depăşi oricum, doar s-o depăşim prin orice fel de efort, ce nu-i destul de nu reuşim.
Contre că ne tragem din maimuţă, care la rîndul ei tot creaţia SA îi, deci cădem tot în picioare şi EL e singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Să ne trăim existenţa cu cît de puţin dar entuziast, ca nu care cumva să fie un semn al pierzaniei, al rateului. E un semn de minune comportarea cu bun-simţ între noi, întrajutorarea să nu lipsească şi vorbindu-ne cu atenţie şi să nu jignim.
Să căutăm a da de la noi în cîte împrejurări se cade a fi, cum de multe ori nu am fost. Să nu mai zicem că nu putem mai mult, cînd totuşi putem. Să nu ne limităm a face numai binele evitînd răul, ci să ne depăşim cînd nu-i chiar aşa greu. Adică ce ne încurcă de-L abordăm, ca o încercare înspre aflarea SA. De nu atei curaţi în căutarea SA, cînd va fi posibil.
Într-adevăr e greu să-L urmăm, văzînd că viaţa curge şi aşa, dar îs socotelile LUI, nu le ştim. Ci să ne vedem de noi şi ai noştri, obsevînd că începînd să facem binele în dauna răului, ni se îmbunătăţeşte viaţa. Şi progresînd cu bun-simţ e şi mai şi. Încet fără grabă-n toate cele, ne vom îndrepta cum se doreşte SUS. Şi de vom putea merge mai departe cum vrea EL bine de bine, de nu mai reflectăm în pace cu viaţa în curs.
duminică, 29 aprilie 2012
1353.Idei nobile
Şi-n viaţa de zi cu zi ne dorim să trăim aventuros, neprevăzutul să ne fie tovarăş, dar nu-i aşa. Ci firescul ne ia în primire şi-o ducem într-o existenţă poate plictisitoare, cu toate că nu-i normal. E de învins dorinţe ce ne depăşesc posibilităţile unei vieţi corecte, dar fără prea multe bucuri, în afara celei de a trăi. Cînd găsim în orice existenţă cît de obişnuită bucurii şi mulţumiri, e bine şi util să-L căutăm şi pe EL, ne aşteaptă.
Uni-ş doresc cunoaşteri ce-n lume-s create de oameni deosebiţi, obiecte de artă, ori cîte descoperiri arhiologice ce ne încîntă a le şti. Şi natura atît de darnică în minuni peste tot în lume, ce ne doreşte bun venit, doar cum trebuie să fim. Dar nu toţi înţeleg aceste eforturi înspre o realitate rară şi deosebită ci-ş doresc mai mărunte existenţe legate de mai fireşti trăiri simple. Fiecare cu lungimea undei sale receptoare. Să punem mai în faţă ca cerinţă, a crezului fiecăruia, ce ne uneşte nu ce ne desparte.
Exagerările cînd au la bază idei nobile şi păstrînd izvorul binelui şi utilului încă-n trăsături nu-s întru totul greşite şi defăimătoare. Nu toate idealurile sînt carachioase, ci poate într-o lume prea nedreaptă, de regulă-s de urmat de fapte bine gîndite. Inteligenţa se cuvine să fie discretă şi-n creaţiile deosebite, merge mînă-n mînă cu bunătatea. Permanetizată mereu oboseşte, ci mai degrabă ascunsă-n detalii ce aflîndu-le te inviorează.
Unii mari realizatori cu înfăptuiri pe măsură, în viaţa de zi cu zi erau nu discreţi ci năvalnici cu-n clocot interior potrivit cu măreţia lor expusă-n fapte. Erau nu gingaşi şi nici rafinaţi ci categorici şi neliniştiţi, mîncau foc şi nu te puteai pune cu ei, decît de erai ca ei, măreţi în fapte şi gîndire. Monştri sacri.
Harul îi selectiv, se zice, nici nu are cum fi altfel, e de la EL şi aşa-i. Selecţia n-o pricepem, e ascunsă ştirii noastre. Numai SUS există cartea vieţii tuturora viilor de pe Pămîntul SĂU. Sigur şi-n timp demonstrat, cei cu sprijin Divin nu au putut fi constrînşi ca orice nedrept în centre de detenţie. Ei fiind moralizaţi, cu respect către Divinitate şi fără greşeală între oameni, că EL e cel mai aspru şi drept, ce nu există între oameni. Deci abuzurile contra acelora aleşi, nu şi-au atins scopul, ci doar au demonstrat neputinţa nedrepţilor în faţa SA.
Uni-ş doresc cunoaşteri ce-n lume-s create de oameni deosebiţi, obiecte de artă, ori cîte descoperiri arhiologice ce ne încîntă a le şti. Şi natura atît de darnică în minuni peste tot în lume, ce ne doreşte bun venit, doar cum trebuie să fim. Dar nu toţi înţeleg aceste eforturi înspre o realitate rară şi deosebită ci-ş doresc mai mărunte existenţe legate de mai fireşti trăiri simple. Fiecare cu lungimea undei sale receptoare. Să punem mai în faţă ca cerinţă, a crezului fiecăruia, ce ne uneşte nu ce ne desparte.
Exagerările cînd au la bază idei nobile şi păstrînd izvorul binelui şi utilului încă-n trăsături nu-s întru totul greşite şi defăimătoare. Nu toate idealurile sînt carachioase, ci poate într-o lume prea nedreaptă, de regulă-s de urmat de fapte bine gîndite. Inteligenţa se cuvine să fie discretă şi-n creaţiile deosebite, merge mînă-n mînă cu bunătatea. Permanetizată mereu oboseşte, ci mai degrabă ascunsă-n detalii ce aflîndu-le te inviorează.
Unii mari realizatori cu înfăptuiri pe măsură, în viaţa de zi cu zi erau nu discreţi ci năvalnici cu-n clocot interior potrivit cu măreţia lor expusă-n fapte. Erau nu gingaşi şi nici rafinaţi ci categorici şi neliniştiţi, mîncau foc şi nu te puteai pune cu ei, decît de erai ca ei, măreţi în fapte şi gîndire. Monştri sacri.
Harul îi selectiv, se zice, nici nu are cum fi altfel, e de la EL şi aşa-i. Selecţia n-o pricepem, e ascunsă ştirii noastre. Numai SUS există cartea vieţii tuturora viilor de pe Pămîntul SĂU. Sigur şi-n timp demonstrat, cei cu sprijin Divin nu au putut fi constrînşi ca orice nedrept în centre de detenţie. Ei fiind moralizaţi, cu respect către Divinitate şi fără greşeală între oameni, că EL e cel mai aspru şi drept, ce nu există între oameni. Deci abuzurile contra acelora aleşi, nu şi-au atins scopul, ci doar au demonstrat neputinţa nedrepţilor în faţa SA.
1352.Îndrăgostit
Şi politica-i un domeniu deosebit de se vrea a fi corectă înspre bine şi util, moralizată. Deci să-ţi înfrînezi simpatiile şi antipatiile, echidistant şi peste preferinţe să întrezărească dreptatea corect trecînd de partea ei cu arme şi bagaje fără ezitări. Numai acela-i capabil de gîndire şi acţiune politică, restul îs pramatii. Ca la noi cu duiumul cît nu vrei, tot aşa se comportă de peste 22 de ani şi nu-i mai dorim. Să ne lase, fără aşa clasă politică, mai bine, ori să importăm de nu sîntem în stare de ceva corect în domeniul acesta.
Se impune să renunţi la confort, la linişte şi plăceri pentru o cauză la care ţii, nu-i destul. Ci mai trebuie să faci acelaşi lucru şi pentru ceva ce sentimental nu-ţi place, impunîndu-se doar prin dreptatea ei simplă. Ce zice-ţi? Utopii, zice-ţi, irealizabile între oameni şi totuşi cît se poate de corecte şi-n comformitate cu morala şi dreptatea binelui. Numai oameni adevăraţi îs capabili de aşa ceva înălţător, ce te apropie de cerinţele SALE şi să-L şi ştii corect e idealul acestor timpuri.
Din timp în timp ca şi-n natură, e nevoie de un răgaz de recuperare, revenive, reîncărcare a bateriilor în vedera unor noi porniri în viaţă. Muncă, implicarea în ceva ce-ţi trebuie spre devenirea ta ori a existenţei tale necesară prin efort traiului zilnic. Să mai uităm un timp de necazuri, fără răspunderi şi program zilnic. Destindera în mijlocul naturii primitoare şi oricînd dornică să ne ajute-n existenţa noatră cuminte.
Oricine-i îndrăgostit îşi pierde din viguarea fiinţei, se topeşte într-un soi de toropeală dulce înzdrăvenit înspre alte trăiri necunoscute de altfel altădată. Poate niciodată, sclavul partenerului. Faci ce n-ai fi făcut niciodată, aproape eşti fără bun-simţ, nu chiar dus la extrem. Dar totuşi un alt om, schimbat de regulă în bine, util şi frumos, moralizat deodată şi cîte alte însuşiri ne ştiute. Nu mai ai continuitatea firească dinainte, te-ai rupt în altă existenţă, ireală şi nu te trezeşti decît greu şi de ţine şi legătura mult, chiar mult şi eşti aerian.
Viaţa de altfel searbădă deodată-i interesantă, vezi ce n-ai văzut defel multe şi mărunte. Te bucuri şi de puţin şi din orice, oricum trăieşti fericirea vieţii poate, ai vrea să nu se mai termine.
Se impune să renunţi la confort, la linişte şi plăceri pentru o cauză la care ţii, nu-i destul. Ci mai trebuie să faci acelaşi lucru şi pentru ceva ce sentimental nu-ţi place, impunîndu-se doar prin dreptatea ei simplă. Ce zice-ţi? Utopii, zice-ţi, irealizabile între oameni şi totuşi cît se poate de corecte şi-n comformitate cu morala şi dreptatea binelui. Numai oameni adevăraţi îs capabili de aşa ceva înălţător, ce te apropie de cerinţele SALE şi să-L şi ştii corect e idealul acestor timpuri.
Din timp în timp ca şi-n natură, e nevoie de un răgaz de recuperare, revenive, reîncărcare a bateriilor în vedera unor noi porniri în viaţă. Muncă, implicarea în ceva ce-ţi trebuie spre devenirea ta ori a existenţei tale necesară prin efort traiului zilnic. Să mai uităm un timp de necazuri, fără răspunderi şi program zilnic. Destindera în mijlocul naturii primitoare şi oricînd dornică să ne ajute-n existenţa noatră cuminte.
Oricine-i îndrăgostit îşi pierde din viguarea fiinţei, se topeşte într-un soi de toropeală dulce înzdrăvenit înspre alte trăiri necunoscute de altfel altădată. Poate niciodată, sclavul partenerului. Faci ce n-ai fi făcut niciodată, aproape eşti fără bun-simţ, nu chiar dus la extrem. Dar totuşi un alt om, schimbat de regulă în bine, util şi frumos, moralizat deodată şi cîte alte însuşiri ne ştiute. Nu mai ai continuitatea firească dinainte, te-ai rupt în altă existenţă, ireală şi nu te trezeşti decît greu şi de ţine şi legătura mult, chiar mult şi eşti aerian.
Viaţa de altfel searbădă deodată-i interesantă, vezi ce n-ai văzut defel multe şi mărunte. Te bucuri şi de puţin şi din orice, oricum trăieşti fericirea vieţii poate, ai vrea să nu se mai termine.
1351.Alexandru Andrieş
Alexandru Andrieş invitat la Radio mai adineauri, a zis o vorbă : Dumnezeu se distrează copios cînd ne facem planuri. Ne ţinînd cont de EL din mai multe puncte de vedere, ne ştiindu-L corect în primul rînd, ne îndreptaţi cum se doreşte SUS. Înfăptuind nu binele continuu ci cîte altele străine de dorinţa SA pentru noi. Şi la o adică cînd ne punem ceva în cap pentru continuarea existenţei, ni se întîmplă, zicem noi nedrepţii, exact pe dos. Dar nimic nu-i întîmplător, ci EL ne doreşte alăturea de EL, îndreptaţi, moralizaţi înspre bine şi să-L ştim măcar corect.
Da, EL are pentru fiecare din noi de 7 miliarde de pe Pămîntul SĂU, cîte o legătură completă LUI şi noi nici n-o bănuim poate. E de lucru ca să-L aflăm măcar, are şi EL mîndria SA, de-atîta amar de vreme uitîndu-L. Şi chiar de acuma cca.77 de ani ne-o contactat pe noi prin intermediarii dintre noi, aleşi de EL, îndrumîndu-ne înspre ce doreşte de la noi, nici acuma nu-I respectăm dorinţele. Şi între timp ne-o părăsit la cea mai oribilă chelfăneală primită de omenire de cînd se ştie, tot degeaba!
În viaţă cînd unii pornim pe picioarele noastre, toate cele ni se par în roz, frumuseţea omeniri şi naturii cît mai departe în timp tot aşa binecuvîntată, bunătatea mai intens în egalitatea firească cu dreptatea continuă în societatea ce-o formăm. Ne trezim la o altfel de realitate ce n-o întrezăream atunci, în care în cel mai bun caz munca ce-o îndeplinim trebuie să ne mulţumească. Veşnic dătătoare de senzaţii tari pentru că poate produce neaşteptate şi noi cu totul trăiri.
Uneori ne intrigă o nedreptate făcută unui seimen de-al nostru şi ne mobilizăm în vederea îndreptării greşelei făcute. Cînd la o adică îl aflăm mai de aproape pe cel năpăstuit, scăpat între timp, ne dezamăgeşte profund, omul ce-l credeam deosebit, nu un obişnuit cu metehnele sale poate neplăcute multora. Ne dorit perfecţiunea în bine ori rău şi nu vedem decît firescul mult diminuat de o existenţă ne înţeleasă deplin niciodată.
Da, EL are pentru fiecare din noi de 7 miliarde de pe Pămîntul SĂU, cîte o legătură completă LUI şi noi nici n-o bănuim poate. E de lucru ca să-L aflăm măcar, are şi EL mîndria SA, de-atîta amar de vreme uitîndu-L. Şi chiar de acuma cca.77 de ani ne-o contactat pe noi prin intermediarii dintre noi, aleşi de EL, îndrumîndu-ne înspre ce doreşte de la noi, nici acuma nu-I respectăm dorinţele. Şi între timp ne-o părăsit la cea mai oribilă chelfăneală primită de omenire de cînd se ştie, tot degeaba!
În viaţă cînd unii pornim pe picioarele noastre, toate cele ni se par în roz, frumuseţea omeniri şi naturii cît mai departe în timp tot aşa binecuvîntată, bunătatea mai intens în egalitatea firească cu dreptatea continuă în societatea ce-o formăm. Ne trezim la o altfel de realitate ce n-o întrezăream atunci, în care în cel mai bun caz munca ce-o îndeplinim trebuie să ne mulţumească. Veşnic dătătoare de senzaţii tari pentru că poate produce neaşteptate şi noi cu totul trăiri.
Uneori ne intrigă o nedreptate făcută unui seimen de-al nostru şi ne mobilizăm în vederea îndreptării greşelei făcute. Cînd la o adică îl aflăm mai de aproape pe cel năpăstuit, scăpat între timp, ne dezamăgeşte profund, omul ce-l credeam deosebit, nu un obişnuit cu metehnele sale poate neplăcute multora. Ne dorit perfecţiunea în bine ori rău şi nu vedem decît firescul mult diminuat de o existenţă ne înţeleasă deplin niciodată.
sâmbătă, 28 aprilie 2012
1350.SUS se ştie Exact
Să ne abţinem a trăncăni verzi şi uscate, cel ce nu are de spus nimic, nu se poate abţine să tacă şi cînd spui prea multe nu se pricepe nimica. Civilizată societatea e doar că se limitează, se înfrînează de la nedreptăţi, dar fiind fără EL, nu e bună. Oricînd poate fi părăsită şi-o încalcă nevoile.
Claritatea şi adevărul, claritatea ne ajută să ştim unde-i adevărul şi să înlăturăm minciuna veche ce ne-o înstrăinat de EL. Şi plătim şi acuma în faţa SA, nedrepţi sîntem şi minţiţi.
Sîntem interesanţi prin minte şi spiritul ce ne ţine mai deosebiţi. Plictisitoare-i imorala şi nu-i un secret o simţim pe pielea noastră cînd nu ştim de bun-simţ. Conştiinţa şi morala ne ţin în lume mai corespunzători, şi de-L ştim şi pe EL sîntem pe calea cea bună şi feriţi de necazuri.
Politicianul e o epavă de nu-i moral şi se expune aşa opiniei publice în general, că la noi e o caricatură. Se zice că-i de respectat puterea energică şi dreaptă. Să nu greşim încercînd să-i împăcăm pe toţi, şi buni şi răi, că-i caznă degeaba şi doar superficialitatea-i ţine la un loc căldicel dar imorali şi-s demni de huiduit. Nu fac la un loc nici cît o ceapă degerată.
Să ne căznim a fi liberi şi libertatea s-o păstrăm cu ardoare, fără ea-i degeaba totul. Liberi şi să-L ştim, altfel e şi mai degeaba totul. Astfel gingaş lucru e viaţa şi uşor de înfrînt de nu-L ştim în primul rînd şi moralizaţi să ne vedem de ale noastre cum putem înspre bine mereu. Onoarea să fie la îndemîna orişicui. Să fim vii fără trecutul în ajutor, c-ar fi indecent azi şi aşa se şi creditează totul numai pe prezent. Tot degeaba, canaliile nu-şi doresc de lucru.
Cînd sîntem rateuri sociale, ne căutăm oarecum îndeletniciri şi imorale doar să parvenim în nedreptate, e doar posibil, dar decît de loc e ceva, de nasul lor oribil. Nu-i suportabil să mergi aflînd totul în viaţa nedreaptă a unora compromişi cu nedreptatea hîdă, oribil.
Rău e să fii sărac, părăsire de SUS în cine ştie ce împrejurări, poate strămoşi nedrepţi odinioară bogaţi, L-au nemulţumit şi-i compensaţia după EL, noi, doar constatăm şi presupunem, doar SUS se ştie Exact.
Claritatea şi adevărul, claritatea ne ajută să ştim unde-i adevărul şi să înlăturăm minciuna veche ce ne-o înstrăinat de EL. Şi plătim şi acuma în faţa SA, nedrepţi sîntem şi minţiţi.
Sîntem interesanţi prin minte şi spiritul ce ne ţine mai deosebiţi. Plictisitoare-i imorala şi nu-i un secret o simţim pe pielea noastră cînd nu ştim de bun-simţ. Conştiinţa şi morala ne ţin în lume mai corespunzători, şi de-L ştim şi pe EL sîntem pe calea cea bună şi feriţi de necazuri.
Politicianul e o epavă de nu-i moral şi se expune aşa opiniei publice în general, că la noi e o caricatură. Se zice că-i de respectat puterea energică şi dreaptă. Să nu greşim încercînd să-i împăcăm pe toţi, şi buni şi răi, că-i caznă degeaba şi doar superficialitatea-i ţine la un loc căldicel dar imorali şi-s demni de huiduit. Nu fac la un loc nici cît o ceapă degerată.
Să ne căznim a fi liberi şi libertatea s-o păstrăm cu ardoare, fără ea-i degeaba totul. Liberi şi să-L ştim, altfel e şi mai degeaba totul. Astfel gingaş lucru e viaţa şi uşor de înfrînt de nu-L ştim în primul rînd şi moralizaţi să ne vedem de ale noastre cum putem înspre bine mereu. Onoarea să fie la îndemîna orişicui. Să fim vii fără trecutul în ajutor, c-ar fi indecent azi şi aşa se şi creditează totul numai pe prezent. Tot degeaba, canaliile nu-şi doresc de lucru.
Cînd sîntem rateuri sociale, ne căutăm oarecum îndeletniciri şi imorale doar să parvenim în nedreptate, e doar posibil, dar decît de loc e ceva, de nasul lor oribil. Nu-i suportabil să mergi aflînd totul în viaţa nedreaptă a unora compromişi cu nedreptatea hîdă, oribil.
Rău e să fii sărac, părăsire de SUS în cine ştie ce împrejurări, poate strămoşi nedrepţi odinioară bogaţi, L-au nemulţumit şi-i compensaţia după EL, noi, doar constatăm şi presupunem, doar SUS se ştie Exact.
1349.Cumsecadele şi societatea
Omul care nu se mulţumeşte cu dezordinea şi nedreptatea cu dezmăţul şi atmosfera tulbure, e în stare de mai bine, frumos şi util. Şi de altele alese înalte speculaţii, ce-i fără grija propriei sănătăţi, neînfricat, că-I doar cu EL, cumsecade. Dar şi foarte rar în astă societate nedreaptă şi imorală.
Natura ne-o făcut să fim în fruntea vieţii de pe Pămîntul SĂU, unii mai deosebiţi în gîndire şi fapte înălţătoare, majoritatea ne inteligenţi. Dar toţi pot fi educaţi şi moralizaţi şi progresa de se vrea în lume. Civilizaţia nu stagnează, doar progresul şi poate fi reluat cînd condiţiile permit.
Omul poate fi îmbunătăţit, dar psihic e mai greu, încrezător totuşi în moralizare .
Aşa de nedreaptă-i religia în lume că omul nu mai poate crede în EL cu adevărat, ci-n materialitatea unor închipuiri deşarte, ce-i duc nicăieri ca-ntotdeauna. Îs expuşi părăsirii LUI şi suferinţa şi frica morţii îi năuceşte.
Civilizaţia se bazează pe toţi componenţii societăţii, şi ultimul imoralizat încă trebuie îndreptat, altfel e compromis ansamblul social în devenire înaltă, să zicem, deoarece pierzîndu-L pe EL totul e degeaba. Baza-i ioc şi şubredă tare şi se şi simte o ameninţare crescîndă, uni-s bagă capu-n nisip. Au mai făcut şi-n alte date periculoase.
Credinţa, onoarea şi datoria îs bazele înaltelor năzuinţe, dar să se ţie la ele mereu, altfel e de rîpă totul în timp.
Morala dispărînd din relaţiile private şi din politică (o bagatelă). Succesul justifică orice, nedreptatea învinge şi EL părăseşte acea lume şi-ncep represaliile. Coeziunea socială morala o ţine, de nu forţa brută, cînd lumea-I fără EL.
Dreptul e un instrument în mîna puterii, opresive ori liberale. Numai într-o societate cumsecade, dreptul e drept.
Şi de nu elita morală şi cinstită nu crede în drepturile omului, totul e o ruină în descompunere.
De asta îţi trebuie dorinţă arzătoare şi tărie să supravieţuieşti în nedreptatea lumii, să fii ca ea şi oropsit nedrept, e să coexişti în rele şi urîte de-ţi plac, dar la scadenţa SA, te poate părăsi şi te lovesc nevoile ca şi pe ceilalţi nedrepţi.
Natura ne-o făcut să fim în fruntea vieţii de pe Pămîntul SĂU, unii mai deosebiţi în gîndire şi fapte înălţătoare, majoritatea ne inteligenţi. Dar toţi pot fi educaţi şi moralizaţi şi progresa de se vrea în lume. Civilizaţia nu stagnează, doar progresul şi poate fi reluat cînd condiţiile permit.
Omul poate fi îmbunătăţit, dar psihic e mai greu, încrezător totuşi în moralizare .
Aşa de nedreaptă-i religia în lume că omul nu mai poate crede în EL cu adevărat, ci-n materialitatea unor închipuiri deşarte, ce-i duc nicăieri ca-ntotdeauna. Îs expuşi părăsirii LUI şi suferinţa şi frica morţii îi năuceşte.
Civilizaţia se bazează pe toţi componenţii societăţii, şi ultimul imoralizat încă trebuie îndreptat, altfel e compromis ansamblul social în devenire înaltă, să zicem, deoarece pierzîndu-L pe EL totul e degeaba. Baza-i ioc şi şubredă tare şi se şi simte o ameninţare crescîndă, uni-s bagă capu-n nisip. Au mai făcut şi-n alte date periculoase.
Credinţa, onoarea şi datoria îs bazele înaltelor năzuinţe, dar să se ţie la ele mereu, altfel e de rîpă totul în timp.
Morala dispărînd din relaţiile private şi din politică (o bagatelă). Succesul justifică orice, nedreptatea învinge şi EL părăseşte acea lume şi-ncep represaliile. Coeziunea socială morala o ţine, de nu forţa brută, cînd lumea-I fără EL.
Dreptul e un instrument în mîna puterii, opresive ori liberale. Numai într-o societate cumsecade, dreptul e drept.
Şi de nu elita morală şi cinstită nu crede în drepturile omului, totul e o ruină în descompunere.
De asta îţi trebuie dorinţă arzătoare şi tărie să supravieţuieşti în nedreptatea lumii, să fii ca ea şi oropsit nedrept, e să coexişti în rele şi urîte de-ţi plac, dar la scadenţa SA, te poate părăsi şi te lovesc nevoile ca şi pe ceilalţi nedrepţi.
1348.Guvernul şi demnitatea
Unora li se pare că-I capricios Dumnezeu, nu ştiu nici eu prea bine ce să zic, decît că-I drept şi noi nu-L ştim bine încă. Misterios E, nu-L ştim şi-I inaborabil uşor ci foarte, foarte greu şi nu tu pe EL, ci EL pe tine cînd îndeplineşti nişte condiţii de SUS puse. Adică cînd catadicseşti să-I intri pe lungimea SA de undă receptoare. Şi aceia doar de îndeplineşti nişte bareme, eu cred că le ştiu acuma cît de cît, în timp mă voi edifica, cred. Totul încă după cum vedeţi, în cazul meu încă-i cu aproximări, sînt în calea SA, dar mai am de învăţat
De nu ai ceva corespunzător în spate care să te recomande, degaba faci valuri şi nedrepţii fac la greu şi-i duc de nas pe gură cască şi alţi neaveniţi. Ca-ar trebui eviaţi şi lăsaţi în plata LUI, că-i destul. Da, unii-s publicişti şi se dau generali, celibatarii dau lecţii familiştilor, cultura o îndrumă analfabeţii, etica şi morala e pe mîna imbecililor, politicienii socialişti apără libertatea, toate-s aiureli ce-s la zi în lume şi la noi aşijderea.
În aceeaşi ordine de idei, guvernul trebuie să fie autoritat (pleonasm - scuze), şi să-şi vadă de ale lui, că are destule şi promise şi mai şi. Vom vedea acum noul guvern, Victor Ponta, ce va face.
Guvernul trebuie să fie apărătorul poporului, contra birocraţiei şi funţionarismului, să doboare încăpăţinarea specialiştilor, doboară rezitenţa potentaţilor-îngînfaţilor vremii, fiind privirea neobosită a alegătorului neîncrezător.
Statul are nevoile sale, e prea puternic, nu mai e pus în mişcare de o inteligenţă curată, luminată, conştientă de scopurile pentru care există. Nu forţa îi lipseşte ci inteligenţa şi eficacitatea, moderaţiunea, justiţia, înălţarea morală, demnitatea, deci prestigiu şi autoritatea.
Dreptatea cea adevărată e aceea care produce consecinţe practice utile omului şi nu numai.
Libertatea e necesară să fie largă, dar nu într-atît să fie îngăduitoare ci fermă moral şi demnă, corectă. Cel ce are dreptate are îndatorirea să o afirme sus şi tare şi să nu admitem că orice părere e bună, că în final răul se va afirma învingător.
De nu ai ceva corespunzător în spate care să te recomande, degaba faci valuri şi nedrepţii fac la greu şi-i duc de nas pe gură cască şi alţi neaveniţi. Ca-ar trebui eviaţi şi lăsaţi în plata LUI, că-i destul. Da, unii-s publicişti şi se dau generali, celibatarii dau lecţii familiştilor, cultura o îndrumă analfabeţii, etica şi morala e pe mîna imbecililor, politicienii socialişti apără libertatea, toate-s aiureli ce-s la zi în lume şi la noi aşijderea.
În aceeaşi ordine de idei, guvernul trebuie să fie autoritat (pleonasm - scuze), şi să-şi vadă de ale lui, că are destule şi promise şi mai şi. Vom vedea acum noul guvern, Victor Ponta, ce va face.
Guvernul trebuie să fie apărătorul poporului, contra birocraţiei şi funţionarismului, să doboare încăpăţinarea specialiştilor, doboară rezitenţa potentaţilor-îngînfaţilor vremii, fiind privirea neobosită a alegătorului neîncrezător.
Statul are nevoile sale, e prea puternic, nu mai e pus în mişcare de o inteligenţă curată, luminată, conştientă de scopurile pentru care există. Nu forţa îi lipseşte ci inteligenţa şi eficacitatea, moderaţiunea, justiţia, înălţarea morală, demnitatea, deci prestigiu şi autoritatea.
Dreptatea cea adevărată e aceea care produce consecinţe practice utile omului şi nu numai.
Libertatea e necesară să fie largă, dar nu într-atît să fie îngăduitoare ci fermă moral şi demnă, corectă. Cel ce are dreptate are îndatorirea să o afirme sus şi tare şi să nu admitem că orice părere e bună, că în final răul se va afirma învingător.
1347.Comuniunea
Nu ştiu cum, dar înfăptuind trebuie să fii oarecum mărginit înspre creaţia ta, se vede că realizînd nu trebuie să fii prea enciclopedic, că te risipeşti în derizoriu. Cînd produci şi mai îngrădit eşti, execuţi şi atîta, poţi avea cîte metehne, faci ce ţi s-a cerut, nici adăugiri nu ai voie a îngloba în produs. Doar cînd eşti consumator, nu ai nici o oprelişte, eşti liber a alege şi respinge după voia inimii.
Organele puterii, instanţele, puterile oricare ar fi îi cheamă doar pe aceea ce vin la ele, nu pe cei ce nu vor, nu pot ori nu îndeplinesc anumite cerinţe. Şi-n faţa LUI, nu te afli ca neavenit, ci-I eşti dator Creatorului tău, are cerinţe de îndeplinit şi de nu te părăseşte şi dai de necazuri. Mai e um amănunt încă nu s-a încheiat procesul creaţiei Divine, mai avem de învăţat multe şi diverse, conform unui program încă ne ştiut în lume.
Harul Graţiei Divine asupra noastră atît de rar aflat şi cu atîta taină expus de te laşi lehamite, neştiindu-L corect. Viaţa ne-o închipuim aşa deosebită şi cu de toate cele în ea şi cînd e la o adică, dăm de belele. Nu-L pricepem prea bine, ne-am înstrăinat reciproc şi-i de asta toate nepriceperile şi rateurile de vieţi.
Lecţii ni se dau de SUS, dar iar nu ştima a le urma, le aproximăm, avem nedreptatea printre noi încă tare şi ne fură multe sarturi. Ni se pare că-I cerem puţin LUI, Creatorului, existenţa fără să ne pese de EL, cam mult, zic . Şi EL vrea măcar a fi înţeles în dreptul SĂU oarecum, om vedea cînd se va pune problema mai clar azi. Ni se par nedrepte achitările SALE, asupra unora, nedreptăţindu-I pe alţii? Îs multe de zis aici.
Pe cei ce-L ştiu şi-s morali şi fără rămăşiţe nedrepte lăsate din moşi strămoşi asupră-le, EL le uşurează o viaţă tihnită. Iar de-L şi respectă şi mai şi-i bucuria vieţii. Iar de-L şi cred cu desăvîrşire şi alte comuniuni înspre ceea ce doreşte EL şi Lumea LUI, vă daţi seama, cred, şi dincolo va continua comuniunea şi altele ce nu le ştiu încă.
Şi de nu ne pasă de EL şi imorali fiind, urmările-s urîte, după un timp de EL ştiut de aşteptări şi tatonări înspre îndreptarea dorită SUS. Te părăseşte şi te năvălesc necazurile şi chiar moartea de nu-ţi revii. O componentă a nedreptei vieţi e frica de suferinţe, neprevăzutul şi moarte, ce n-o ai de-L urmezi şi îndreptat.
Organele puterii, instanţele, puterile oricare ar fi îi cheamă doar pe aceea ce vin la ele, nu pe cei ce nu vor, nu pot ori nu îndeplinesc anumite cerinţe. Şi-n faţa LUI, nu te afli ca neavenit, ci-I eşti dator Creatorului tău, are cerinţe de îndeplinit şi de nu te părăseşte şi dai de necazuri. Mai e um amănunt încă nu s-a încheiat procesul creaţiei Divine, mai avem de învăţat multe şi diverse, conform unui program încă ne ştiut în lume.
Harul Graţiei Divine asupra noastră atît de rar aflat şi cu atîta taină expus de te laşi lehamite, neştiindu-L corect. Viaţa ne-o închipuim aşa deosebită şi cu de toate cele în ea şi cînd e la o adică, dăm de belele. Nu-L pricepem prea bine, ne-am înstrăinat reciproc şi-i de asta toate nepriceperile şi rateurile de vieţi.
Lecţii ni se dau de SUS, dar iar nu ştima a le urma, le aproximăm, avem nedreptatea printre noi încă tare şi ne fură multe sarturi. Ni se pare că-I cerem puţin LUI, Creatorului, existenţa fără să ne pese de EL, cam mult, zic . Şi EL vrea măcar a fi înţeles în dreptul SĂU oarecum, om vedea cînd se va pune problema mai clar azi. Ni se par nedrepte achitările SALE, asupra unora, nedreptăţindu-I pe alţii? Îs multe de zis aici.
Pe cei ce-L ştiu şi-s morali şi fără rămăşiţe nedrepte lăsate din moşi strămoşi asupră-le, EL le uşurează o viaţă tihnită. Iar de-L şi respectă şi mai şi-i bucuria vieţii. Iar de-L şi cred cu desăvîrşire şi alte comuniuni înspre ceea ce doreşte EL şi Lumea LUI, vă daţi seama, cred, şi dincolo va continua comuniunea şi altele ce nu le ştiu încă.
Şi de nu ne pasă de EL şi imorali fiind, urmările-s urîte, după un timp de EL ştiut de aşteptări şi tatonări înspre îndreptarea dorită SUS. Te părăseşte şi te năvălesc necazurile şi chiar moartea de nu-ţi revii. O componentă a nedreptei vieţi e frica de suferinţe, neprevăzutul şi moarte, ce n-o ai de-L urmezi şi îndreptat.
vineri, 27 aprilie 2012
1346.Nepăsarea şi cunoaşterea
În faţa perfecţiunii în general şi a ticăloşiei, nu-ţi găseşti cuvintele. Şi perfecţiunea în societate nedreptă şi mişelia te lasă fără replică, atît de indignat poţi fi că amuţeşti.
Totuşi omenia e îmbucurător c-o mai întîlnim în lume, e o floare rară, dar există şi-i de remarcat cu bucurie. E nădejdia în mai bine, frumos şi util, cumsecădenia şi speranţa în EL că-I încă cu noi şi ne vom reabilita cum se vrea. Şi una rece, toţi avem neruşinarea de a trece nepăsători pe lîngă suferinzi şi năpăstuiţi şi ne facem că nu-i vedem. Dar acelea îs atenţionări şi pentru noi, să luăm aminte să ne îndreptăm. Că răbdarea SA e pe sfîrşite şi-i putem înlocui în expoziţia părăsiţilor, de nu-L luăm în serios.
Înfăptuirile mari se datorează oamenilor mari, realizatorii îs diferiţi omul e totul şi sfinţeşte lucrul.
Istoria necazurilor ce-s pe lumea nedreaptă de cînd e ea, e presărată cu perioade de tihnă şi pace. Toţi şi le doresc, să-i însoţească cît există măcar ei şi ai lor în bine. Dar se impune îndreptarea cerută de SUS, şi nu vor mai fi părăsiri şi consecinţele asupră-ne suferinţele nesfîrşite. Deci toate au o explicaţie, dar lumescul nu pricepe, la fel şi nedrepţii în păr.
Secretul vieţii, da, e în aflarea SA corectă şi îndreptaţi, vom coexista împăcaţi şi mulţumiţi de noi şi ai noştri. Autocunoaşterea de sine, o preocupare, caznă şi îndreptarea firească cum ne doreşte EL nouă.
Posibil să nu fim numai noi vizaţi de EL, Divinitatea de pe Pămîntul SĂU şi din alte locuri din Universul SĂU, nouă încă ne ştiut. Echilibrul e necesar ca să coexiste încă în armonie cu natura SA şi ce mai trebuie cu bine. Bunul-simţ să nu ne lipsească şi să-l lăsăm şi celorlanţi urmaşi şi celor interesaţi, că-i un pas mare spre aflarea SA cînd ne permite.
Raţiunea e neputincioasă în faţa credinţei, spiritualitatea ne dă gata, de nu ne astîmpărăm şi îndreptaţi să-L ştim. Să ne cuminţim, a nu obliga pe nimei la ceea ce năzuim noi, ca regulă să-i însoţescă şi pe alţii. Fiecare-i responsabil în faţa SA în mod egal şi diferenţiat după potenţialul demostrat în bine şi ştiindu-L.
Totuşi omenia e îmbucurător c-o mai întîlnim în lume, e o floare rară, dar există şi-i de remarcat cu bucurie. E nădejdia în mai bine, frumos şi util, cumsecădenia şi speranţa în EL că-I încă cu noi şi ne vom reabilita cum se vrea. Şi una rece, toţi avem neruşinarea de a trece nepăsători pe lîngă suferinzi şi năpăstuiţi şi ne facem că nu-i vedem. Dar acelea îs atenţionări şi pentru noi, să luăm aminte să ne îndreptăm. Că răbdarea SA e pe sfîrşite şi-i putem înlocui în expoziţia părăsiţilor, de nu-L luăm în serios.
Înfăptuirile mari se datorează oamenilor mari, realizatorii îs diferiţi omul e totul şi sfinţeşte lucrul.
Istoria necazurilor ce-s pe lumea nedreaptă de cînd e ea, e presărată cu perioade de tihnă şi pace. Toţi şi le doresc, să-i însoţească cît există măcar ei şi ai lor în bine. Dar se impune îndreptarea cerută de SUS, şi nu vor mai fi părăsiri şi consecinţele asupră-ne suferinţele nesfîrşite. Deci toate au o explicaţie, dar lumescul nu pricepe, la fel şi nedrepţii în păr.
Secretul vieţii, da, e în aflarea SA corectă şi îndreptaţi, vom coexista împăcaţi şi mulţumiţi de noi şi ai noştri. Autocunoaşterea de sine, o preocupare, caznă şi îndreptarea firească cum ne doreşte EL nouă.
Posibil să nu fim numai noi vizaţi de EL, Divinitatea de pe Pămîntul SĂU şi din alte locuri din Universul SĂU, nouă încă ne ştiut. Echilibrul e necesar ca să coexiste încă în armonie cu natura SA şi ce mai trebuie cu bine. Bunul-simţ să nu ne lipsească şi să-l lăsăm şi celorlanţi urmaşi şi celor interesaţi, că-i un pas mare spre aflarea SA cînd ne permite.
Raţiunea e neputincioasă în faţa credinţei, spiritualitatea ne dă gata, de nu ne astîmpărăm şi îndreptaţi să-L ştim. Să ne cuminţim, a nu obliga pe nimei la ceea ce năzuim noi, ca regulă să-i însoţescă şi pe alţii. Fiecare-i responsabil în faţa SA în mod egal şi diferenţiat după potenţialul demostrat în bine şi ştiindu-L.
1345.Baza-I EL
Realizările de orice fel ar fi, pot coexista cu morala,binele şi utilul şi mai ales cu recunoaşterea SA în deplin adevăr cum n-o fost de tare mult timp. În schimb între înfăptuiri şi părerile politice nu-i nevoie de coincidenţe, politica e o găselniţă de care ne putem debarasa de vrem să ne îndreptăm cum se cuvine.
Viaţa nu-i niciodată clară în privinţa năpăstuiţilor în primul rînd, ei nu-s uşă de biserică şi-şi au nedreptăţile lor inerente existenţei. Unii obişnuiţi din fire se dovedesc uneori prin strădanii să-şi depăşească condiţia minoră de altfel şi să le fie recunoscute merite deosebite. Ideia purităţii, a desăvîrşirii bună ori rea între noi oamenii i-o pierdere de timp, nu-i posibilă, dar permanent încercată. Sîntem erodaţi şi purtaţi de colo pînă colo de influienţele unor forţe mai puternice decît noi. Şi nu ne deţinem controlul oricît am vrea.
Sîntem un amestec de ciudăţenii, laşitate, instintualitate necontrolată, superstiţii şi vanităţi lezate, cu o imensă lene şi mari ambiţii nejustificate de regulă. Fiind tributari moralei şi binelui util tuturora, nici nu mai spun de EL, că-I uitat de mult timp. Cum nu ar trebui fiind baza întregii existenţe umane de pe Pămîntul SĂU.
Cazuri izolate dar totuşi sînt, indivizi cu metehne josnice, dar şi cu calităţi deosebite, înălţătoare chiar. Dar lucru mai încă bun îşi cunosc limitele şi ne lasă pe noi să-i apreciem, ca un tot neuniform şi năbădăios între foarte largi limite.
Se zice, şi nu iese fum fără foc, că-s răi oamenii de afaceri, consilierii şi administraţia în afaceri şi însoţitorii lor, parlamentarii şi cam toată clasa politică. Şi alţii care încurcă lumea înspre îndreptarea firească. Şi se mai zice că învingi răul doar cu alt rău, ori cui cu cui se scoate, aiureli specifice nedrepţilor dezlînaţi. Ne trebuie seriozitate într-o moralizare şi recunoaşterea LUI cum trebuie şi celelalte după de mai pot sta în picioare.
Simplul concept ştiinţific nu-i destul, mai trebuie şi alăturat noţiunea spirituală echivalentă măcar. Dar de regulă va domina lumea în continuare, spre fericirea omului, fiind atîta amar de timp ascunsă de nedrepţii lumii.
Să ne ferim de nedrepţi şi faptele lor rele şi urîte. Şi de vor polemici, să-şi caute de nasul lor nedrepţii, că în privinţa noastră mai trebuie să se maturizeze, moralizeze şi înalţe cît de cît acceptabil. În duel adversarii folosesc arme egale de pe poziţiţii egale.
Viaţa nu-i niciodată clară în privinţa năpăstuiţilor în primul rînd, ei nu-s uşă de biserică şi-şi au nedreptăţile lor inerente existenţei. Unii obişnuiţi din fire se dovedesc uneori prin strădanii să-şi depăşească condiţia minoră de altfel şi să le fie recunoscute merite deosebite. Ideia purităţii, a desăvîrşirii bună ori rea între noi oamenii i-o pierdere de timp, nu-i posibilă, dar permanent încercată. Sîntem erodaţi şi purtaţi de colo pînă colo de influienţele unor forţe mai puternice decît noi. Şi nu ne deţinem controlul oricît am vrea.
Sîntem un amestec de ciudăţenii, laşitate, instintualitate necontrolată, superstiţii şi vanităţi lezate, cu o imensă lene şi mari ambiţii nejustificate de regulă. Fiind tributari moralei şi binelui util tuturora, nici nu mai spun de EL, că-I uitat de mult timp. Cum nu ar trebui fiind baza întregii existenţe umane de pe Pămîntul SĂU.
Cazuri izolate dar totuşi sînt, indivizi cu metehne josnice, dar şi cu calităţi deosebite, înălţătoare chiar. Dar lucru mai încă bun îşi cunosc limitele şi ne lasă pe noi să-i apreciem, ca un tot neuniform şi năbădăios între foarte largi limite.
Se zice, şi nu iese fum fără foc, că-s răi oamenii de afaceri, consilierii şi administraţia în afaceri şi însoţitorii lor, parlamentarii şi cam toată clasa politică. Şi alţii care încurcă lumea înspre îndreptarea firească. Şi se mai zice că învingi răul doar cu alt rău, ori cui cu cui se scoate, aiureli specifice nedrepţilor dezlînaţi. Ne trebuie seriozitate într-o moralizare şi recunoaşterea LUI cum trebuie şi celelalte după de mai pot sta în picioare.
Simplul concept ştiinţific nu-i destul, mai trebuie şi alăturat noţiunea spirituală echivalentă măcar. Dar de regulă va domina lumea în continuare, spre fericirea omului, fiind atîta amar de timp ascunsă de nedrepţii lumii.
Să ne ferim de nedrepţi şi faptele lor rele şi urîte. Şi de vor polemici, să-şi caute de nasul lor nedrepţii, că în privinţa noastră mai trebuie să se maturizeze, moralizeze şi înalţe cît de cît acceptabil. În duel adversarii folosesc arme egale de pe poziţiţii egale.
1344.Ostenitoare
Ostenitoare-i căutarea dreptăţii şi nici nu-i apreciată ci din contra. E totuşi suficient şi peste aşteptările tale de-I lîngă tine şi izbînda-i sigură doar să nu te laşi. E greu şi chiar poate suferi înspre bine învăţîndu-te a urni, ce-i foarte greu de schimbat, dar e timpul tău şi asta e. Şi EL nu te lasă de izbelişte ci din contra.
Să te mulţumeşti cu cît obţii în alte îndeletniciri anexe, dar în ceea ce doreşte EL, e altfel. Ne dorim a fi eroici şi devotaţi dar nu-i la îndemînă chiar uşor, se cer multe şi de nu ştii ce-i cu tine, e foarte greu.
Sîntem mici în multe privinţe şi-i greu să te lupţi şi cu tine însuţi, dar mi te în toiul unor transformări ce nu le pricepi, dar te-agăţi cum o fi să nu rămîi de căruţă. Spiritul din tine şi gîndirea te trag tot înainte şi-ţi vine uneori să cauţi şi căi extreme, poate-ţi va fi mai altfel, nu aşa greu cu tine nepriceput în căutări multiple.
Nedrept fiind îţi afli frica ce te încinge şi-i viaţa un coşmar, se zice soluţia nu-i frica ci neînfricarea, implicarea spre bine şi util în a-L şti corect. Se tot zice de asemenea, că munca-i mijlocul firesc de a scăpa de viaţă, n-o mai ştii, implicat continuu în ceva ce te mulţumeşte, scoţîndu-te din grijile existenţei.
Copilăria e o fază în care te creezi ca om înspre bine şi util şi cunoscător aL SĂU cum trebuie, dar şi invers. De nu-i cum trebuie educaţia, fiind tot la fel de fericit în copilărie ca şi cel bine educat. Ce va urma se cam ştie un om cum trebuie şi un excroc, dintr-o copilărie fericită, dar diametral opusă în îndrumări şi finalizări.
Munceşti cîteodată din greu, te implici în muncă doar, fără angajări diverse în porniri de gîndire paralele şi ne luînd atitudine de nici un fel în viaţa socio- culturală ori politică şi nici spirituală, doar munceşti şi ai rezultatele ei.
Demnitatea se găseşte uneori acolo unde-i implicarea în spre adevăr şi schimbări. Implicarea-i reuşită de nu te laşi şi-L ai alăturea înspre îndreptare.
E îndoielnic ca spirite josnice să ajungă sus în societatea chiar nedreptă, acolo-i altă competiţie mai aproape de adevăr cît de cît. Trebuie să ai măcar ceva demn cît de puţin şi te susţine, altfel e degeaba. Imoralii şi răi nu-şi găsesc locuri decît de se schimbă înspre adevăr şi dreptatea unică, ne mincinoasă.
Să te mulţumeşti cu cît obţii în alte îndeletniciri anexe, dar în ceea ce doreşte EL, e altfel. Ne dorim a fi eroici şi devotaţi dar nu-i la îndemînă chiar uşor, se cer multe şi de nu ştii ce-i cu tine, e foarte greu.
Sîntem mici în multe privinţe şi-i greu să te lupţi şi cu tine însuţi, dar mi te în toiul unor transformări ce nu le pricepi, dar te-agăţi cum o fi să nu rămîi de căruţă. Spiritul din tine şi gîndirea te trag tot înainte şi-ţi vine uneori să cauţi şi căi extreme, poate-ţi va fi mai altfel, nu aşa greu cu tine nepriceput în căutări multiple.
Nedrept fiind îţi afli frica ce te încinge şi-i viaţa un coşmar, se zice soluţia nu-i frica ci neînfricarea, implicarea spre bine şi util în a-L şti corect. Se tot zice de asemenea, că munca-i mijlocul firesc de a scăpa de viaţă, n-o mai ştii, implicat continuu în ceva ce te mulţumeşte, scoţîndu-te din grijile existenţei.
Copilăria e o fază în care te creezi ca om înspre bine şi util şi cunoscător aL SĂU cum trebuie, dar şi invers. De nu-i cum trebuie educaţia, fiind tot la fel de fericit în copilărie ca şi cel bine educat. Ce va urma se cam ştie un om cum trebuie şi un excroc, dintr-o copilărie fericită, dar diametral opusă în îndrumări şi finalizări.
Munceşti cîteodată din greu, te implici în muncă doar, fără angajări diverse în porniri de gîndire paralele şi ne luînd atitudine de nici un fel în viaţa socio- culturală ori politică şi nici spirituală, doar munceşti şi ai rezultatele ei.
Demnitatea se găseşte uneori acolo unde-i implicarea în spre adevăr şi schimbări. Implicarea-i reuşită de nu te laşi şi-L ai alăturea înspre îndreptare.
E îndoielnic ca spirite josnice să ajungă sus în societatea chiar nedreptă, acolo-i altă competiţie mai aproape de adevăr cît de cît. Trebuie să ai măcar ceva demn cît de puţin şi te susţine, altfel e degeaba. Imoralii şi răi nu-şi găsesc locuri decît de se schimbă înspre adevăr şi dreptatea unică, ne mincinoasă.
1343.Întunecimea
Nu-i o dilemă claritatea - întunecimea, întunecimea o dat voie de SUS să se instaleze la noi pe Pămînt din cauză că-I tot greşim şi luînduşi mîna de pe noi oarecum, nu de tot. De ce nu de tot, că-I sîntem aI LUI şi ne are în grijă de SUS şi-I Singurul Responsabil din partea SUS-ului de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Claritatea încă nu-i învoită pe Pămînt, deoarece nu-i timpul, nu-i ispăşirea, nu-i pregătirea gata, mai avem de învăţat minte. Cîtă nu ştiu încă, de voi afla voi spune de-mi va da voie de SUS.
Ca şi claritatea, limbajul e o metodă necesară şi suficientă comunicării, fără ea nu ştim multe şi aşa nu vrem multe. Vorbirea singură nu-i prea bine venită ci-i nevoie să fie informativă şi încă ceva să fie corect concepută în expunerea dorită.
Autenticul nu are de-a face cu inconştientul, fără de care nu existăm. Să nu confundăm esteticul cu eticul. Ultimul e legat de morală şi celălalt de frumos.
S-o dus vremea cînd bisericile nedrepte ce-s şi azi, mai dominau prostimea, între timp s-o mai dezmeticit lumea revenindu-şi în fire. Andre Malraux totdeauna s-o referit la adevărata credinţă, nu în bazaconii, ci-n EL, Creatorul. Şi va fi întoarcerea la EL cu adevărat, în amploare şi nu va fi ştearsă lumea după cum doresc neputincioşii nedrepţi încă. Se-ngrozesc religionarii de venirea LUI, pe îndelete şi cale lungă.
Copii pot fi naivi, ceilalţi nu. Şi să-i obişnuim de mici cu adevărul SĂU şi s-o dăm în colo de nedereptatea lumii încă zurlie pe aici. Şi-n morală să-i integrăm de tot.
Nedrepţii aşa de speriaţi sînt de EL prin perspectiva morţii, c-o visează şi ziua mare-i cu ei, vai de ei neputincioşii. Inconştienţi de netrebnicia lor, la hurtă-n rateul uman încă-n curs.
Li-i frică de atei că-s cei ce-i văd cel mai de aproape, ce mici sînt şi-n rîsul tuturor cu năzbîtia lor încă panaramă, slută a nedreptei morţi, pentru ceilalţi.
Ca şi claritatea, limbajul e o metodă necesară şi suficientă comunicării, fără ea nu ştim multe şi aşa nu vrem multe. Vorbirea singură nu-i prea bine venită ci-i nevoie să fie informativă şi încă ceva să fie corect concepută în expunerea dorită.
Autenticul nu are de-a face cu inconştientul, fără de care nu existăm. Să nu confundăm esteticul cu eticul. Ultimul e legat de morală şi celălalt de frumos.
S-o dus vremea cînd bisericile nedrepte ce-s şi azi, mai dominau prostimea, între timp s-o mai dezmeticit lumea revenindu-şi în fire. Andre Malraux totdeauna s-o referit la adevărata credinţă, nu în bazaconii, ci-n EL, Creatorul. Şi va fi întoarcerea la EL cu adevărat, în amploare şi nu va fi ştearsă lumea după cum doresc neputincioşii nedrepţi încă. Se-ngrozesc religionarii de venirea LUI, pe îndelete şi cale lungă.
Copii pot fi naivi, ceilalţi nu. Şi să-i obişnuim de mici cu adevărul SĂU şi s-o dăm în colo de nedereptatea lumii încă zurlie pe aici. Şi-n morală să-i integrăm de tot.
Nedrepţii aşa de speriaţi sînt de EL prin perspectiva morţii, c-o visează şi ziua mare-i cu ei, vai de ei neputincioşii. Inconştienţi de netrebnicia lor, la hurtă-n rateul uman încă-n curs.
Li-i frică de atei că-s cei ce-i văd cel mai de aproape, ce mici sînt şi-n rîsul tuturor cu năzbîtia lor încă panaramă, slută a nedreptei morţi, pentru ceilalţi.
joi, 26 aprilie 2012
1342.Suveranitatea
Puterea poporului nu are dreptul să se atingă de libertate în general, a părerilor, cea religioasă, a princiilor judiciare, a formelor protectoare. În caz de încălcarea suveranităţii sale poporul are dreptul de ai cere puterii nedrepte din frunte naţiei, înapoi toate drepturile delegate în deplină libertate. Pentru a reînvesti o altă nădejde înspre corectitudinea cerută în fruntea ţării. Poporul dorind bunăstarea sa şi nimic mai mult .
În toate formele de conducere a unei naţii să se ţie cont că trebuie să fie exemplu de moralitate şi să-L respecte, altfel îs toate degeaba şi de rîpă-i totul în acea ţară. Egalitatea drepturilor să nu fie scrisă doar în legi ci şi-n moravurile naţiei întregi, altfel e nedrept totul şi de rîpă se duce.
Se spune să ascultăm de Dumnezeu decît de instinctele şi pasiunile nedrepte. Dar e un dar uriaş, care Dumnezeu, doar cel Adevărat e de ascultat, nu toţi închipuiţii zei necuraţi din minţi nedrepte ce-s azi şi de mult tare prin lume. Aiureli.
Morala e veche de cînd lumea cu reguli de ne tăgăduit ce-s de respectat întocmai de toată suflarea fără deosebire. Şi mai abitir de cei din fruntea naţiei fiind exemple de urmat totdeauna. Nu ca la noi acuma şi de 22 de ani, nişte netrebnici la puterea confiscată abuziv de proşii ţării şi noi îi încă suportăm şi mai mari netrebnici sîntem, imorali şi fără EL.
Să ne cunoaştem istoria cu greşelile ei de ne repetat în prezent şi-n viitor. Deci de rău să ne ferim mereu, deoarece cu el nu putem compune nimic corect şi util. Fiinţele lipsite de valori umane nu-s sociabile şi traiul cu ele-i un eşec. Şi-n viaţă raţiunea nu se leagă, e de ne înţeles de eşti imoral şi fără Dumnezeu. Cei cumsecade îs cei mai vinovaţi de nedreptatea din societate, că nu se implică în înlăturarea ei cu vigoarea celor ce ştiu binele şi utilul, moralizaţi şi pe EL, mai bine ca nedrepţii ordinari.
Claritatea ni-i necesară azi în lume pentru aflarea adevărului SĂU corect şi ne dosit de nedrepţii religioşi.
În toate formele de conducere a unei naţii să se ţie cont că trebuie să fie exemplu de moralitate şi să-L respecte, altfel îs toate degeaba şi de rîpă-i totul în acea ţară. Egalitatea drepturilor să nu fie scrisă doar în legi ci şi-n moravurile naţiei întregi, altfel e nedrept totul şi de rîpă se duce.
Se spune să ascultăm de Dumnezeu decît de instinctele şi pasiunile nedrepte. Dar e un dar uriaş, care Dumnezeu, doar cel Adevărat e de ascultat, nu toţi închipuiţii zei necuraţi din minţi nedrepte ce-s azi şi de mult tare prin lume. Aiureli.
Morala e veche de cînd lumea cu reguli de ne tăgăduit ce-s de respectat întocmai de toată suflarea fără deosebire. Şi mai abitir de cei din fruntea naţiei fiind exemple de urmat totdeauna. Nu ca la noi acuma şi de 22 de ani, nişte netrebnici la puterea confiscată abuziv de proşii ţării şi noi îi încă suportăm şi mai mari netrebnici sîntem, imorali şi fără EL.
Să ne cunoaştem istoria cu greşelile ei de ne repetat în prezent şi-n viitor. Deci de rău să ne ferim mereu, deoarece cu el nu putem compune nimic corect şi util. Fiinţele lipsite de valori umane nu-s sociabile şi traiul cu ele-i un eşec. Şi-n viaţă raţiunea nu se leagă, e de ne înţeles de eşti imoral şi fără Dumnezeu. Cei cumsecade îs cei mai vinovaţi de nedreptatea din societate, că nu se implică în înlăturarea ei cu vigoarea celor ce ştiu binele şi utilul, moralizaţi şi pe EL, mai bine ca nedrepţii ordinari.
Claritatea ni-i necesară azi în lume pentru aflarea adevărului SĂU corect şi ne dosit de nedrepţii religioşi.
1341.Autodistrugerea
Să ne luăm după imaginaţie şi plăsmuirile ei, crezînd în ele decît în observaţiile empirice ale fiecăruia în mod firesc. Să voim lucrurile dar nu şi consecinţele lor, pentru că ne închipuim că excepţii fac legile generale ale realităţii în cazul nostru. Asta se cheamă prostie, cu caracterul nefast al imaginaţiei şi rolul ei în nenorociri, pregătite de om fără minte.
Prostia nu se auto-elimină, ci-i nevoie mare scornind teluricul strict existenţial în mod voit, dar pare din întîmplare.
Ne întristăm de vremelnicia celor lumeşti, ne-am dori un timp mai îndelungat de existenţă a noastre şi tot ce-i cu noi trecător. Dar nu se poate, mai ales că-L nemulţumim fiind imorali şi neştiindu-L corect. Se impune o îndreptare cum ne doreşte EL s-o înfăptuim cu noi înşine, şi atunci cine ştie ce, vom afla. Temporalitatea condiţiei umane, eu consider, că-i datorită necunoaşterii SALE corecte şi neîndreptaţi cum ne pretinde.
Oricum în raport cu Divinitatea şi nu numai, ce-s constante ale existenţei, noi sîntem trecători. Şi de nici nu ne interesăm cum trebuie de acestea, corect să le ştim în relaţiile cu EL, nu prea avem ce dicuta deocamdată. Imoralitatea s-o înlăturăm şi să-L ştim cum trebuie mulţumitor nouă şi LUI, cum ne va permite. Ca un prim pas spre ce trebuie să ştim şi-n continuare să-L abordăm cum putem pentru restul cunoaşterii necesare nouă.
De nu, ca-n atîtea rînduri în timp, ne-am irosit bune ocazii de a stabili relaţii corespunzătoare cu Lumea LUI. Şi am plătit, îndepărtîndu-ne de EL şi-n părăsire am suferit neştiindu-L cum ne trebuie în mod firesc. Explicaţii găsim destule, justificînd între noi neajunsurile petrecute, dar nu pricepem esenţialul : părăsiţi fiind de EL ne creiem singuri necazuri unii altora, nimicindu-ne reciproc şi cîte alte suferinţe ce ni le prilejuim din vina că nu ne comportăm cum doreşte EL, noi toţi.
În lume-i atîta imoralitate şi răutate, destulă să ne distrugem de nenumărate ori şi nu numai, fiind şi alte necazuri, doar EL ne-o împiedicat, protejîndu-ne în timp, de noi înşine şi de altele. Nepricepîndu-ne să ne îndreptăm ca o condiţie a opririi pedepselor, cînd ne părăseşte şi-o încasăm în neştire degeaba tot mereu, de tare mult timp în continuu.
Prostia nu se auto-elimină, ci-i nevoie mare scornind teluricul strict existenţial în mod voit, dar pare din întîmplare.
Ne întristăm de vremelnicia celor lumeşti, ne-am dori un timp mai îndelungat de existenţă a noastre şi tot ce-i cu noi trecător. Dar nu se poate, mai ales că-L nemulţumim fiind imorali şi neştiindu-L corect. Se impune o îndreptare cum ne doreşte EL s-o înfăptuim cu noi înşine, şi atunci cine ştie ce, vom afla. Temporalitatea condiţiei umane, eu consider, că-i datorită necunoaşterii SALE corecte şi neîndreptaţi cum ne pretinde.
Oricum în raport cu Divinitatea şi nu numai, ce-s constante ale existenţei, noi sîntem trecători. Şi de nici nu ne interesăm cum trebuie de acestea, corect să le ştim în relaţiile cu EL, nu prea avem ce dicuta deocamdată. Imoralitatea s-o înlăturăm şi să-L ştim cum trebuie mulţumitor nouă şi LUI, cum ne va permite. Ca un prim pas spre ce trebuie să ştim şi-n continuare să-L abordăm cum putem pentru restul cunoaşterii necesare nouă.
De nu, ca-n atîtea rînduri în timp, ne-am irosit bune ocazii de a stabili relaţii corespunzătoare cu Lumea LUI. Şi am plătit, îndepărtîndu-ne de EL şi-n părăsire am suferit neştiindu-L cum ne trebuie în mod firesc. Explicaţii găsim destule, justificînd între noi neajunsurile petrecute, dar nu pricepem esenţialul : părăsiţi fiind de EL ne creiem singuri necazuri unii altora, nimicindu-ne reciproc şi cîte alte suferinţe ce ni le prilejuim din vina că nu ne comportăm cum doreşte EL, noi toţi.
În lume-i atîta imoralitate şi răutate, destulă să ne distrugem de nenumărate ori şi nu numai, fiind şi alte necazuri, doar EL ne-o împiedicat, protejîndu-ne în timp, de noi înşine şi de altele. Nepricepîndu-ne să ne îndreptăm ca o condiţie a opririi pedepselor, cînd ne părăseşte şi-o încasăm în neştire degeaba tot mereu, de tare mult timp în continuu.
1340.Împliniri şi dandanale
Să nu respingem prea mult aşteptînd poate ceva ce nu se înfiripă, ci să punem osul la treabă. Implicarea e mai de folos decît aşteptarea cu răbdare, nimic de zis, e necesară şi răbdarea la timpul ei. Ofertele vin şi pleacă, dar să nu fim prea pretenţioşi că mai mult avem de cîştigat de sîntem mai îngăduitori şi cu alţii. Să căutăm a admira nepretenţioşi mai multe, frumuseţea-i vastă să o vedem şi bucuria va fi mai împlinită-n noi. Înţelegînd mai multe în timp, preocupaţi de cît mai multe fără oprelişti auto impuse încîntarea-i mai deplină.
Ce ai realizat nu încurcă anterioarele construcţii proprii ţie şi nici nu împiedică viitoarele înfăptuiri. Ci-i posibil să se completeze reciproc într-o conlucrare mai împlinitoare ţie. Şi năzbîtiile, de altfel lucrurile neînsemnate şi poate cu neîncredere privite, pot fi reabilitate de le găsim utilitate, înălţîndu-le.
Dar să ne păstrăm în tot ce facem chemarea interioară, amprenta noastră neinfluienţată de alţii, doar aşa reuşim. Kitschul, tocmai asta e, înfăptuirea ta pe baze impersonale, un amalgam de porniri ce nu te reprezintă. Voind să placi cu orice chip cît-or mai mulţi, ratezi ocazia împlinirii, detaşează-te de înstrăinările ce-ţi strică crezul creator.
Creator zgîrcit, adică îţi dau dar nu ţi-aş da, doar pentru el, izolat de lume, cu toate că nu-i împlinite de nu eşti cunoscut şi altora din preaplinul tău. Doar producător poţi fi, de eşti zgîrcit, nu şi creator, ţi-i frică să nu fii înşelat de alţii. Lumea egoiştilor, nedrepţilor din fire, aiureli umanoide în degenerare. Să dai de la tine-i ceea ce doreşte EL, înspre îndreptarea ce te va consolida în viaţă pe tine şi ai tăi. Să-ţi placă ţie în primul rînd, ceea ce-i vei dărui lumii de vor, apreciind.
Pizmaşul nu concepe fericirea celorlanţi, ci doar nenorocirea egală tuturor, visul eşuaţilor îndîrjiţi. Pizmaşul se şi sacrifică doar pentru a face rău altuia în orice domeniu, nu să creeze de la el, nu-i în stare.
Invidia se opune de asenenea vieţii în general, creaţiei şi realizărilor de orice fel, e la fel ca zgîrcenia şi pizma.
Mai e o dandana umană întru totul, prostia care-i şi mai şi ca răutatea, răutatea o ştii de la cine-i, dar prostia dă din partea cui nu te aştepţi. Şi-i şi legalistă deasupra dreptăţii?! Şi te crezi deţinătorul realizării de sine.
Ce ai realizat nu încurcă anterioarele construcţii proprii ţie şi nici nu împiedică viitoarele înfăptuiri. Ci-i posibil să se completeze reciproc într-o conlucrare mai împlinitoare ţie. Şi năzbîtiile, de altfel lucrurile neînsemnate şi poate cu neîncredere privite, pot fi reabilitate de le găsim utilitate, înălţîndu-le.
Dar să ne păstrăm în tot ce facem chemarea interioară, amprenta noastră neinfluienţată de alţii, doar aşa reuşim. Kitschul, tocmai asta e, înfăptuirea ta pe baze impersonale, un amalgam de porniri ce nu te reprezintă. Voind să placi cu orice chip cît-or mai mulţi, ratezi ocazia împlinirii, detaşează-te de înstrăinările ce-ţi strică crezul creator.
Creator zgîrcit, adică îţi dau dar nu ţi-aş da, doar pentru el, izolat de lume, cu toate că nu-i împlinite de nu eşti cunoscut şi altora din preaplinul tău. Doar producător poţi fi, de eşti zgîrcit, nu şi creator, ţi-i frică să nu fii înşelat de alţii. Lumea egoiştilor, nedrepţilor din fire, aiureli umanoide în degenerare. Să dai de la tine-i ceea ce doreşte EL, înspre îndreptarea ce te va consolida în viaţă pe tine şi ai tăi. Să-ţi placă ţie în primul rînd, ceea ce-i vei dărui lumii de vor, apreciind.
Pizmaşul nu concepe fericirea celorlanţi, ci doar nenorocirea egală tuturor, visul eşuaţilor îndîrjiţi. Pizmaşul se şi sacrifică doar pentru a face rău altuia în orice domeniu, nu să creeze de la el, nu-i în stare.
Invidia se opune de asenenea vieţii în general, creaţiei şi realizărilor de orice fel, e la fel ca zgîrcenia şi pizma.
Mai e o dandana umană întru totul, prostia care-i şi mai şi ca răutatea, răutatea o ştii de la cine-i, dar prostia dă din partea cui nu te aştepţi. Şi-i şi legalistă deasupra dreptăţii?! Şi te crezi deţinătorul realizării de sine.
miercuri, 25 aprilie 2012
1339.Onoarea
Avem atîtea lucruri importante de aflat şi timpul e aşa scurt şi nerăbdători în aflarea ţinută în loc de nedrepţi. Claritatea ne va lămuri de care parte-i adevărul ce va schimba lumea. Un pact de negresiune în căutarea necesară cunoaşterii corecte, se simte a exista. Ne plictisiţi să fim, pentru a-L mulţumi puţin măcar, pînă ne vom învăţa cum trebuie a fi.
Încă desnădejdia celor părăsiţi în suferinţe roditoare înspre ceea ce ne trebuie a şti, se poartă în lumea nedreaptă încă. Încă-i de lucru înspre îndreptarea şi cei care nu-s conştienţi, înrăiţi şi nepăsători în urîţenii aflaţi, să-i începem a schimba. Nu cu politeţe gravă ci cu asprimea dreptăţii ce n-o ştiam de mult tare. Deci nu ne vom ascunde ca struţul, ci vom îndrepta, silind nedreptatea să-şi revină la ceea ce trebuie.
Nedrepţii înfrînţi de viaţă, ne ştiindu-L şi imorali, n-au şanse în finalul existenţei. Ce-i dă peste cap împingîndu-i în derizoriul meritat de nerebnici. Li s-au dat nenumărate ocazii de îndrepare, dar nu le-au ştiut a urma corect, şi-acum plătesc.
Relizările tale bune ţi-s sfinte, să nu-ţi baţi joc de ele niciodată, ci de orice altceva, inclusiv de tine. Să ne învrednicim totdeuna de auto depăşire noastră înspre bine şi util, ştiindu-L. Dezmăţul şi nedreptatea nu-s de tolerat fiinţei tale ci doar autocontrolul înspre îndreptarea firească ţie. Să ne purtăm rezistînd onorabil contra atacurilor nedreptăţii şi celorlante asemenea nelegiuiri. Chiar şi nesimţit în faţa lor să fim şi-i bine de rezistat.
Să ne comportăm într-o anumită reciprocă rodire şi ridicare, înălţare, prin comuniune bună şi adevărată cu cei cumsecade. Curajul de ne lipseşte totul e degeaba, calităţi cîte vrei îs de prisos fără implicare deosebiră, voinţă şi altele asemenea. Să participăm doar prin efort susţinut se cade, altfel e aiurea şi putem rata îndreptarea dorită.
Să ne dorim cu ardoare ce-i corect şi să nu şovăim, participînd cu suflet la ce-i demn în îndreptarea cerută. Debarasîndu-ne de toate cîte ne încurcă şi-i pierdere de timp. Numai victoria e obligatorie şi orice încercare de dezvinovăţire în caz de eşec e nulă şi neavenită.
Încă desnădejdia celor părăsiţi în suferinţe roditoare înspre ceea ce ne trebuie a şti, se poartă în lumea nedreaptă încă. Încă-i de lucru înspre îndreptarea şi cei care nu-s conştienţi, înrăiţi şi nepăsători în urîţenii aflaţi, să-i începem a schimba. Nu cu politeţe gravă ci cu asprimea dreptăţii ce n-o ştiam de mult tare. Deci nu ne vom ascunde ca struţul, ci vom îndrepta, silind nedreptatea să-şi revină la ceea ce trebuie.
Nedrepţii înfrînţi de viaţă, ne ştiindu-L şi imorali, n-au şanse în finalul existenţei. Ce-i dă peste cap împingîndu-i în derizoriul meritat de nerebnici. Li s-au dat nenumărate ocazii de îndrepare, dar nu le-au ştiut a urma corect, şi-acum plătesc.
Relizările tale bune ţi-s sfinte, să nu-ţi baţi joc de ele niciodată, ci de orice altceva, inclusiv de tine. Să ne învrednicim totdeuna de auto depăşire noastră înspre bine şi util, ştiindu-L. Dezmăţul şi nedreptatea nu-s de tolerat fiinţei tale ci doar autocontrolul înspre îndreptarea firească ţie. Să ne purtăm rezistînd onorabil contra atacurilor nedreptăţii şi celorlante asemenea nelegiuiri. Chiar şi nesimţit în faţa lor să fim şi-i bine de rezistat.
Să ne comportăm într-o anumită reciprocă rodire şi ridicare, înălţare, prin comuniune bună şi adevărată cu cei cumsecade. Curajul de ne lipseşte totul e degeaba, calităţi cîte vrei îs de prisos fără implicare deosebiră, voinţă şi altele asemenea. Să participăm doar prin efort susţinut se cade, altfel e aiurea şi putem rata îndreptarea dorită.
Să ne dorim cu ardoare ce-i corect şi să nu şovăim, participînd cu suflet la ce-i demn în îndreptarea cerută. Debarasîndu-ne de toate cîte ne încurcă şi-i pierdere de timp. Numai victoria e obligatorie şi orice încercare de dezvinovăţire în caz de eşec e nulă şi neavenită.
1338.Nu-L ştim
Dorindu-ne ceva, chiar ireal, cine ştie cum, ne apar gînduri şi tot aşa din gînduri şi dorinţe, ca pe-o scară imaginară. De sîntem mai raţionali ne menţinem pe aici, iar de nu cine ştie ce vise avem trăindu-le în altă parte.
Adoptăm prea uşor poziţiile altora care poate nu ne reprezintă, păşind în afara posibilităţilor noastre. Şi de asemenea descărcăm necontrolaţi în împrejurimi ticuri, şabloane de exprimare şi altele proprii nouă şi multe nedorite de restul. Să ne învăţăm a cuprinde tot ce-i de folos şi să dăm numai ce-i nevoie şi de bună calitate, căutată.
Să aplicăm învăţăturile cuprinse de noi şi evităm a le copia, ci doar de putem să le continuăm cu folos necunoscut.
Ne simţim uneori osîndiţi doar de EL şi nu-L pricepem că-I sîntem ai LUI şi ne vrea cum trebuie. Dar nu putem încă şi-I nemulţumit, dar în timpul acesta cînd puterea de cunoaştere e atît de mare şi-n dezvoltare mereu. Consider că ne vom dezmetici mai uşor înspre EL cum ne trebuie. Se va ajunge cînd fiecare ştiind că nu-i de şagă, se va dezvălui lui întîi, celorlanţi şi-L va căuta. Îndreptîndu-se din mersul timpului spre alte vremi mai bune.
Da într-adevăr, de nu-L ştim şi neîndreptaţi o ţinem, sîntem trecători şi ca noi şi materialitatea lumii în schimbare continuă. Nu să ne împotrivim trecerii timpului că nu-i posibil dar să-L ştim, respectîndu-L şi îndreptaţi fiind şi alte vremi vom afla. Trăind înspre ceea ce doreşte EL şi Lumea LUI, ne vom lumina din necunoaşterea actuală, şi timpul altfel va fi. Omul se va schimba mai în bine performant şi spiritual într-o evoluţie necunoscută azi.
Nedreptatea din lume va dispărea, dar încă-i timp pînă încă vom mai da vina pe închipuiri negative, neşiindu-L corect. Cu timpul ne vom transforma cum vrea EL. Încă-I invizibil nouă ca un clasic autor, dar în timp îL vom percepe cum va fi nevoie. Azi multe tabuuri cad, şi-L vom afla la timp corect, nu dosit în nedreptatea lumii.
Adoptăm prea uşor poziţiile altora care poate nu ne reprezintă, păşind în afara posibilităţilor noastre. Şi de asemenea descărcăm necontrolaţi în împrejurimi ticuri, şabloane de exprimare şi altele proprii nouă şi multe nedorite de restul. Să ne învăţăm a cuprinde tot ce-i de folos şi să dăm numai ce-i nevoie şi de bună calitate, căutată.
Să aplicăm învăţăturile cuprinse de noi şi evităm a le copia, ci doar de putem să le continuăm cu folos necunoscut.
Ne simţim uneori osîndiţi doar de EL şi nu-L pricepem că-I sîntem ai LUI şi ne vrea cum trebuie. Dar nu putem încă şi-I nemulţumit, dar în timpul acesta cînd puterea de cunoaştere e atît de mare şi-n dezvoltare mereu. Consider că ne vom dezmetici mai uşor înspre EL cum ne trebuie. Se va ajunge cînd fiecare ştiind că nu-i de şagă, se va dezvălui lui întîi, celorlanţi şi-L va căuta. Îndreptîndu-se din mersul timpului spre alte vremi mai bune.
Da într-adevăr, de nu-L ştim şi neîndreptaţi o ţinem, sîntem trecători şi ca noi şi materialitatea lumii în schimbare continuă. Nu să ne împotrivim trecerii timpului că nu-i posibil dar să-L ştim, respectîndu-L şi îndreptaţi fiind şi alte vremi vom afla. Trăind înspre ceea ce doreşte EL şi Lumea LUI, ne vom lumina din necunoaşterea actuală, şi timpul altfel va fi. Omul se va schimba mai în bine performant şi spiritual într-o evoluţie necunoscută azi.
Nedreptatea din lume va dispărea, dar încă-i timp pînă încă vom mai da vina pe închipuiri negative, neşiindu-L corect. Cu timpul ne vom transforma cum vrea EL. Încă-I invizibil nouă ca un clasic autor, dar în timp îL vom percepe cum va fi nevoie. Azi multe tabuuri cad, şi-L vom afla la timp corect, nu dosit în nedreptatea lumii.
1337.Zbateri
O controversă veche de cînd lumea între raţiune şi intuiţie. Se poate să coexiste-n noi şi ne dă o notă de neprevăzut de alţii, intuim cu experienţa acumulată, unele. Şi raţional fiind desăvîrşeşti judecăţi de valuare ce te ajută-n existenţă nu numai pe tine. Şi ar fi păcat şi de ne iertat să nu-i îndrumi şi pe alţii nepregătiţi, să zicem.
Să nici nu exagerăm, raţiunea înseamnă raţiune nu exagerare, deci înfrînare de la porniri nejudecate. Ponderare, cuminţenie, potolire ceea ce şi EL ne recomandă înspre îndreptarea ce nu-i în lume. Şi numai după aceea să-L căutăm de vrem şi putem de nu, atei să fim pînă se va putea. Pentru a nu-L provoca cu nedreptele credinţe ce-L evită ori amestecă cu necuraţii morţi vehi şi noi. Derutată-i lumea în privinţa SA.
Doar cu linişte interioară şi distanţare faţă de lumescul şi al religiilor ce nu le ştim corect. Cu toată a lor propagandă agresivă să ne situăm ca observator cît mai imparţial şi stînd strîmb să judecăm drept. Şi om afla sigur adevărul SĂU, care-I unul singur şi neschimbat de cînd lumea dar uitat şi dosit de nedrepţi.
Toţi avem o temă dată şi să-i supravieţuim cu brio, îndeplinind-o. Nici militarului pe cîmpul de luptă nu i se cere să moară, ci să-şi facă datoria. Sîntem oameni limitaţi şi de nu-L ştim lîngă noi să nu ne avîntăm neînfricaţi. Numai cu EL, de-L simţi alăturea poţi fi sigur de multe, dar totuşi cît îţi dă voie EL şi-n timp afli.
Cînd muncim cu ardoare la ceva greu şi înspre bine se poate să ni se pară mai deosebită realizarea în curs ca ea finalizată. Dar eşti fericit îndeplinind o datorie convenită în timp, oricum ar fi nu te iroseşti degeaba.
Raţiunea expusă, se adresează doar raţionalilor, pe restul ei exclude, se auto elimună ne ştiind-o.
Moderaţiunea e de căutat a o îndeplini şi a n-o încălca, deci cu bun-simţ înspre bine, doar. Dar uneori e nevoie de mai mult, căci situaţia o impune şi-i nevoie de dîrzenie şi voinţă pînă la violenţă.
Nemulţumindu-ne spiritualitatea întîlnită des şi schiapă, ne căutăm în alte zări definirea ei mai profundă. Unde-i în putere ne eclipsată de ştiinţă şi civilizaţie ce n-o pricep nici natura, pe noi şi nici pe EL.
Rareori, dar totuşi este, instinctul mai bun decît raţiunea. La unii în mod izolat, le merge şi să nu generalizăm, că-i greşit şi ne costă.
Să nici nu exagerăm, raţiunea înseamnă raţiune nu exagerare, deci înfrînare de la porniri nejudecate. Ponderare, cuminţenie, potolire ceea ce şi EL ne recomandă înspre îndreptarea ce nu-i în lume. Şi numai după aceea să-L căutăm de vrem şi putem de nu, atei să fim pînă se va putea. Pentru a nu-L provoca cu nedreptele credinţe ce-L evită ori amestecă cu necuraţii morţi vehi şi noi. Derutată-i lumea în privinţa SA.
Doar cu linişte interioară şi distanţare faţă de lumescul şi al religiilor ce nu le ştim corect. Cu toată a lor propagandă agresivă să ne situăm ca observator cît mai imparţial şi stînd strîmb să judecăm drept. Şi om afla sigur adevărul SĂU, care-I unul singur şi neschimbat de cînd lumea dar uitat şi dosit de nedrepţi.
Toţi avem o temă dată şi să-i supravieţuim cu brio, îndeplinind-o. Nici militarului pe cîmpul de luptă nu i se cere să moară, ci să-şi facă datoria. Sîntem oameni limitaţi şi de nu-L ştim lîngă noi să nu ne avîntăm neînfricaţi. Numai cu EL, de-L simţi alăturea poţi fi sigur de multe, dar totuşi cît îţi dă voie EL şi-n timp afli.
Cînd muncim cu ardoare la ceva greu şi înspre bine se poate să ni se pară mai deosebită realizarea în curs ca ea finalizată. Dar eşti fericit îndeplinind o datorie convenită în timp, oricum ar fi nu te iroseşti degeaba.
Raţiunea expusă, se adresează doar raţionalilor, pe restul ei exclude, se auto elimună ne ştiind-o.
Moderaţiunea e de căutat a o îndeplini şi a n-o încălca, deci cu bun-simţ înspre bine, doar. Dar uneori e nevoie de mai mult, căci situaţia o impune şi-i nevoie de dîrzenie şi voinţă pînă la violenţă.
Nemulţumindu-ne spiritualitatea întîlnită des şi schiapă, ne căutăm în alte zări definirea ei mai profundă. Unde-i în putere ne eclipsată de ştiinţă şi civilizaţie ce n-o pricep nici natura, pe noi şi nici pe EL.
Rareori, dar totuşi este, instinctul mai bun decît raţiunea. La unii în mod izolat, le merge şi să nu generalizăm, că-i greşit şi ne costă.
1336.Cunoaşterea de sine
Azi am văzut şi eu prima dată anul acesta (2012), curcubeul între nori şi soare, ploaie, vînt şi soare. Un curcubeu nu prea mare ci simplu şi scurt ca întindere, dar destul, ştiu că-I printre noi. Ăsta-i semnul LUI ca o legătură cu noi, să nu ne mai prăpădescă.
Meditînd la ce-i de făcut pentru îmbunătăţirea vieţii date şi cam nemulţumitoare din vina nedreptei abordări. Se cuvine cunoaşterea intimă, cu toate auto reproşurilor bine venite-n sfîrşit, să te dezmeticeşti o dată şi tu. Nedrepţii incurabili nu se pot suporta pe sinele lor înspre îndreptarea cerută. Ca o consecinţă a faptului că ni-i dat din naştere bunul-simţ şi simţul dreptăţii în noi intim. Dar l-am acoperit cu destule nedreptăţi, de nu-l vrem a mai şti.
Părăpsiţi de EL, nu de faptul că ni-I străin, ci doar spre a ne îndrepta, simţindu-ne fără apărare. Ca orice odraslă părăsită, rătăcită de ai săi îi caută, dar noi nu-L căutăm, ne-om fi săturat. De mult tare însinguraţi ne-o cotropit neputinţa de a lupta contra nedreptăţii ce ne copleşeşte. Şi cu toate atenţionările SALE nu-L mai ştim deloc fiind ai LUI, străini sîntem în lumea creaţia SA pe Pămîntul SĂU.
E uşor de zis, greu de făcut, auto curăţenia fiinţei îmbîcsite de rele şi urîte învăţături, de-o viaţă. Şi totuşi se poate în auto izolarea oarecum, auto impusă, spre cunoaşterea necunoscutului bun-simţ înspre bine şi util. Şi-n timp şi a SA înfiripare s-o abordezi cu curaj intim mai întîi. Cine ştie cît va dura, dar nu contează EL te aşteptă şi timpul trece repede, chiar de aşteptarea-i lungă. Răbdare să ai, că EL are şi de dat, aşa-I de îndelung răbdător cu toate greutăţile-i făcute de noi în timp.
Ni se impută că unii-s aşa de imorali şi delăsători într-ale sexualităţii, că se poate generaliza şi nu-i corect. C-am fi o biată vietate sexuală şi atît, aiureli de netrebnici imorali şi duşi cu pluta, majoritatea ştim să fim corecţi şi cu bun-simţ. Excepţii care confirmă reguli se găsesc, aşa că să ne căutăm de drumul adevărat cum ne doreşte EL îndreptaţi.
Meditînd la ce-i de făcut pentru îmbunătăţirea vieţii date şi cam nemulţumitoare din vina nedreptei abordări. Se cuvine cunoaşterea intimă, cu toate auto reproşurilor bine venite-n sfîrşit, să te dezmeticeşti o dată şi tu. Nedrepţii incurabili nu se pot suporta pe sinele lor înspre îndreptarea cerută. Ca o consecinţă a faptului că ni-i dat din naştere bunul-simţ şi simţul dreptăţii în noi intim. Dar l-am acoperit cu destule nedreptăţi, de nu-l vrem a mai şti.
Părăpsiţi de EL, nu de faptul că ni-I străin, ci doar spre a ne îndrepta, simţindu-ne fără apărare. Ca orice odraslă părăsită, rătăcită de ai săi îi caută, dar noi nu-L căutăm, ne-om fi săturat. De mult tare însinguraţi ne-o cotropit neputinţa de a lupta contra nedreptăţii ce ne copleşeşte. Şi cu toate atenţionările SALE nu-L mai ştim deloc fiind ai LUI, străini sîntem în lumea creaţia SA pe Pămîntul SĂU.
E uşor de zis, greu de făcut, auto curăţenia fiinţei îmbîcsite de rele şi urîte învăţături, de-o viaţă. Şi totuşi se poate în auto izolarea oarecum, auto impusă, spre cunoaşterea necunoscutului bun-simţ înspre bine şi util. Şi-n timp şi a SA înfiripare s-o abordezi cu curaj intim mai întîi. Cine ştie cît va dura, dar nu contează EL te aşteptă şi timpul trece repede, chiar de aşteptarea-i lungă. Răbdare să ai, că EL are şi de dat, aşa-I de îndelung răbdător cu toate greutăţile-i făcute de noi în timp.
Ni se impută că unii-s aşa de imorali şi delăsători într-ale sexualităţii, că se poate generaliza şi nu-i corect. C-am fi o biată vietate sexuală şi atît, aiureli de netrebnici imorali şi duşi cu pluta, majoritatea ştim să fim corecţi şi cu bun-simţ. Excepţii care confirmă reguli se găsesc, aşa că să ne căutăm de drumul adevărat cum ne doreşte EL îndreptaţi.
1335.Implicarea
Nu un prag de derută existenţială avem între noi şi EL ci două, întîi că nu ne facem datoria de oameni cu bun-simţ între noi, fiind vai de noi. Şi imoralitatea e boală veche între noi şi ca politică de state tot la fel de veche, nedreptate adînc înrădăcinată obraznic. Şi mai e necunoaşterea SA şi a Lumii SALE, fiind rătăciţi în lumescul haotic neruşinat şi de mult părăsit şi învăţat aşa. Cu suferinţa la braţ prin viaţă şi-o aproximăm fără ai şti rostul, mai şi ne-am creat o iluzie religioasă ce ne întunecă vederea şi aşa limitată de SUS că nu-L merităm.
Nu ne vedem decît răul de pretutindeni ce-l cultivăm, de bine nici nu ştim că mai există. Nici nu putem spera la fericire ci doar o iluzie ce-o susţinem, ca un haz de necaz, ce ne duce nesimţitori la hurtă-n rateu de vieţi. Nici viaţa n-o pricepem decît ca pe-o fata morgana, ce-o tot căutăm bîjbîind în nedreptatea auto consolidată. Înspre moarte de cînd ne naştem, sub semnul ei şi al suferinţei, mereu, auto prostire continuă, dar i se înfundă curînd.
Aşa de derutaţi sîntem că şi pe EL tot rău îL vedem, imorali nici nu putem gîndi altfel în deruta asta autoimpusă. Ni se impune nedreptatea religioasă, preamărind necurăţenia lumii şi EL încă ne mai suportă, nu încă mult. Încă ni-i bine cu dinţi şi-i dăm înainte cu tupeu, dar şi speriaţi de moarte tot continuu. Ce existenţă anapoda în descompunere hîdă, fără cap şi coadă. Scadenţa se întrezăreşte, unii o chiamă, dar momentul doar EL ni-l va deschide cînd va considera.
Nu ne vedem decît de lungul nasului, într-o existenţă întunecată de felul nostru de a fi, de mult timp imorali şi fără EL. Ne închipuim cîte şi mai cîte dar la dezmeticirea reală, corectă nu ne gîndim măcar un pic. Sătui de căutări superficiale ne ghemuim în nedreptatea lumii, dar sigur trezirea va fi halucinantă şi greu de înţeles. Poate nu?
Ceea cei acuma-n lume ca o abureală, cum o fi, cu asta ne-am obişnuit, dar tot mai bine-i în visarea ce şi-o formează fiecare, după cît poate. În ajutor e şi net-ul şi alte mijloace mai mult ori mai puţin nedrepte, imorale şi fără ştiinţa SA corectă. De regulă omului în general îi prieşte visul în general nu realitatea crudă, nedreptă în general, nu vrea să-l implice, că-i urîtă şi rea.
Nu ne vedem decît răul de pretutindeni ce-l cultivăm, de bine nici nu ştim că mai există. Nici nu putem spera la fericire ci doar o iluzie ce-o susţinem, ca un haz de necaz, ce ne duce nesimţitori la hurtă-n rateu de vieţi. Nici viaţa n-o pricepem decît ca pe-o fata morgana, ce-o tot căutăm bîjbîind în nedreptatea auto consolidată. Înspre moarte de cînd ne naştem, sub semnul ei şi al suferinţei, mereu, auto prostire continuă, dar i se înfundă curînd.
Aşa de derutaţi sîntem că şi pe EL tot rău îL vedem, imorali nici nu putem gîndi altfel în deruta asta autoimpusă. Ni se impune nedreptatea religioasă, preamărind necurăţenia lumii şi EL încă ne mai suportă, nu încă mult. Încă ni-i bine cu dinţi şi-i dăm înainte cu tupeu, dar şi speriaţi de moarte tot continuu. Ce existenţă anapoda în descompunere hîdă, fără cap şi coadă. Scadenţa se întrezăreşte, unii o chiamă, dar momentul doar EL ni-l va deschide cînd va considera.
Nu ne vedem decît de lungul nasului, într-o existenţă întunecată de felul nostru de a fi, de mult timp imorali şi fără EL. Ne închipuim cîte şi mai cîte dar la dezmeticirea reală, corectă nu ne gîndim măcar un pic. Sătui de căutări superficiale ne ghemuim în nedreptatea lumii, dar sigur trezirea va fi halucinantă şi greu de înţeles. Poate nu?
Ceea cei acuma-n lume ca o abureală, cum o fi, cu asta ne-am obişnuit, dar tot mai bine-i în visarea ce şi-o formează fiecare, după cît poate. În ajutor e şi net-ul şi alte mijloace mai mult ori mai puţin nedrepte, imorale şi fără ştiinţa SA corectă. De regulă omului în general îi prieşte visul în general nu realitatea crudă, nedreptă în general, nu vrea să-l implice, că-i urîtă şi rea.
1334.Lupta pentru viaţă
Faptele umplu vorbele cu folos, altfel rămîneau goale de conţinut şi erau vorbe fără rost, în vînt.
Unii neinformaţi corect dar avîntaţi, curajoşi înspre false ţeluri pămîntene, se risipesc degeaba în trăiri străine LUI. Şi alţii tot nedrepţi, dezinformaţi la fel îi preamăresc jertfa, de altfel inutilă lumii nedrepte ce nu-L cuprinde măcar onorabil. Consideră că prin realizările lumeşti, chiar nedrepte te iniţiezi, doar nedrept şi-i fără rost în faţa SA şi plătim cu toţii.
Într-adevăr aici ni se hătărăşte soarta pentru aici în continuare şi dincolo cum vom fi. Dar îndreptaţi cum ni se cere. Nu cu neruşinare nedrepţi şi cu mari năzuinţe doar deşarte, că-s goale de conţinut, ne ştiindu-L corect şi imorali fiind. Nici nu se poate pune problema dincolo cum va fi dacă aici sîntem numai nedrepţi şi imorali, e linpede dincolo ca şi aici o tot încurcăm. Încurcate nu-s căile LUI ci ale nedrepţilor încăpăţinaţi în prostia lor veche.
Lumeşte fiind şi totuşi, cît de cît să ne facem şi acea datorie ce-o reprezentă prin profesia aleasă, dar şi acolo-i de mîntuială totul. Nedreţi de sus pînă jos şi fără nici un semn de îndreptare cît de cît, ci-i anapoda în rele şi urîte existenţe, aiurea toate. Cinstea e mai rară ca aurul, totul e nedreptate imorală şi-i şi lipsa SA din cunoaştere şi preocupării omului de azi, pierdut deocamdată nu se ştie cît.
Totuşi să nădăjduim în mai bine şi util cu timpul, aflîndu-L şi pe EL, cum doreşte. Să învingem timpul, înseamnă să ne îndreptăm, bazîndu-ne doar pe EL în toate cele, încă-i greu aşa ceva.
Unii chiar nedrepţi, reuşesc prin a se limita în existenţa potrivnică la un curaj bine dispus mereu, făcînd haz de necaz pînă-i scăpat de pedeapsa suferită. Un caz mai aparte şi nu toţi pot aşa ceva, de regulă, de-i îndelungată problema, cedezi. Doar EL de vrea să-ţi mai dea şanse, altfel poţi sfîrşi socotelile cu viaţa, total dezamăgit şi dezorientat.
Alţii din contra se îndîrjesc mai continuu, acumulînd ură peste ură şi orbiţi de lumescul existenţei nedrepte nu-L întrezăresc, că-i părăseşte doar să se îndrepte. Şi-i năvălesc nevoile şi suferă din vina lor, nu că alţii le vor răul neapărat, aiureli de minţi naive. Totul e supus doar LUI, marionete inconştiente, totuşi cu minte, dar aiurea dezinformaţi şi acuma chiar şi-i bai că-i văd în jur.
Unii neinformaţi corect dar avîntaţi, curajoşi înspre false ţeluri pămîntene, se risipesc degeaba în trăiri străine LUI. Şi alţii tot nedrepţi, dezinformaţi la fel îi preamăresc jertfa, de altfel inutilă lumii nedrepte ce nu-L cuprinde măcar onorabil. Consideră că prin realizările lumeşti, chiar nedrepte te iniţiezi, doar nedrept şi-i fără rost în faţa SA şi plătim cu toţii.
Într-adevăr aici ni se hătărăşte soarta pentru aici în continuare şi dincolo cum vom fi. Dar îndreptaţi cum ni se cere. Nu cu neruşinare nedrepţi şi cu mari năzuinţe doar deşarte, că-s goale de conţinut, ne ştiindu-L corect şi imorali fiind. Nici nu se poate pune problema dincolo cum va fi dacă aici sîntem numai nedrepţi şi imorali, e linpede dincolo ca şi aici o tot încurcăm. Încurcate nu-s căile LUI ci ale nedrepţilor încăpăţinaţi în prostia lor veche.
Lumeşte fiind şi totuşi, cît de cît să ne facem şi acea datorie ce-o reprezentă prin profesia aleasă, dar şi acolo-i de mîntuială totul. Nedreţi de sus pînă jos şi fără nici un semn de îndreptare cît de cît, ci-i anapoda în rele şi urîte existenţe, aiurea toate. Cinstea e mai rară ca aurul, totul e nedreptate imorală şi-i şi lipsa SA din cunoaştere şi preocupării omului de azi, pierdut deocamdată nu se ştie cît.
Totuşi să nădăjduim în mai bine şi util cu timpul, aflîndu-L şi pe EL, cum doreşte. Să învingem timpul, înseamnă să ne îndreptăm, bazîndu-ne doar pe EL în toate cele, încă-i greu aşa ceva.
Unii chiar nedrepţi, reuşesc prin a se limita în existenţa potrivnică la un curaj bine dispus mereu, făcînd haz de necaz pînă-i scăpat de pedeapsa suferită. Un caz mai aparte şi nu toţi pot aşa ceva, de regulă, de-i îndelungată problema, cedezi. Doar EL de vrea să-ţi mai dea şanse, altfel poţi sfîrşi socotelile cu viaţa, total dezamăgit şi dezorientat.
Alţii din contra se îndîrjesc mai continuu, acumulînd ură peste ură şi orbiţi de lumescul existenţei nedrepte nu-L întrezăresc, că-i părăseşte doar să se îndrepte. Şi-i năvălesc nevoile şi suferă din vina lor, nu că alţii le vor răul neapărat, aiureli de minţi naive. Totul e supus doar LUI, marionete inconştiente, totuşi cu minte, dar aiurea dezinformaţi şi acuma chiar şi-i bai că-i văd în jur.
marți, 24 aprilie 2012
1333.Baza vieţii
Bucurie mare-i reuşita, împlinirea realizării dorite şi ne vine a ne părăsi cumintea comportare. Aşa de fericiţi sînt unii cînd biruiesc greutăţi afirmîndu-se înspre ceea ce-şi caută în aflarea corectă înspre bine şi util şi de a-L şi şti e şi mai şi.
Ar fi ceva, dar e neadevărat, nu aşa se desfăşoară acuma şi pînă acuma totul în lume, ci cei nedrepţi plăteau în dreptul lor că nu-şi reveneau moralizîndu-se şi nici nu-L ştiiau corect. Şi încă va mai fi un timp pînă lumea se va îndrepta cum e dorinţa SUS. Şi doar atunci un număr tot mai însemnat de oameni îL vor respecta cum se cere şi îndrepaţi. O altă existenţă se va înfiripa pe Pămîntul SĂU şi alte experienţe vom trăi împreună în cunoaşterea necesară, conform a ceea ce se vrea de SUS. În conlucrare cu oamenirea mai adevărată şi dreaptă.
Să nu fim egoişti şi însinguraţi ci la bucurie cît mai mulţi, cuprinşi de entuziasm ca şi ceilalţi, fericiţi de fericirea celorlanţi, nu izolarea ci comuniunea înspre bine şi util ştiindu-L. Conştienţi de EL ni se dezvăluie cunoaşterii intime fiecăruia după cum poate. EL e baza existenţei pe Pămîntul SĂU, de la EL pornesc absolut toate ce-s cunoscute-n lume şi natura înconjurătoare.
Îndreptaţi cum e cerinţa Divină, putem învăţa şi pe alţii dornici înspre îndreptarea corectă. Şi astfel îţi dai examenul unei altfel de conlucrări între oameni. Oamenii pînă acuma au demonstrat o neunitate în comportări şi nedrepte şi ilogice şi imorale. Unii pînă la de ne imaginat, o conbinaţie dintre rău şi bine, util şi inutil la un loc în ei. Căile omului îs numeroase în existenţe ce unii le experimentează în neştire, căutînd a trage numai foloase nedrepte.
Să trăişti ca un netrebnic şi-n final îndreptat să sfîrşeşti ca un cumsecade, e totuşi o nedreptate, ce-o vei plăti, EL ştie cum. Nu se poate să îngraşi porcul de ignat. Aşa unii nedrepţi odinioară cereau odraslelor lor, la rîndul lor tot nedrepte, să înşale aparenţele. Fofilîndu-se pînă în final obraznici şi-atunci se cuminţeau subit, de mai apucau însă.
Ar fi ceva, dar e neadevărat, nu aşa se desfăşoară acuma şi pînă acuma totul în lume, ci cei nedrepţi plăteau în dreptul lor că nu-şi reveneau moralizîndu-se şi nici nu-L ştiiau corect. Şi încă va mai fi un timp pînă lumea se va îndrepta cum e dorinţa SUS. Şi doar atunci un număr tot mai însemnat de oameni îL vor respecta cum se cere şi îndrepaţi. O altă existenţă se va înfiripa pe Pămîntul SĂU şi alte experienţe vom trăi împreună în cunoaşterea necesară, conform a ceea ce se vrea de SUS. În conlucrare cu oamenirea mai adevărată şi dreaptă.
Să nu fim egoişti şi însinguraţi ci la bucurie cît mai mulţi, cuprinşi de entuziasm ca şi ceilalţi, fericiţi de fericirea celorlanţi, nu izolarea ci comuniunea înspre bine şi util ştiindu-L. Conştienţi de EL ni se dezvăluie cunoaşterii intime fiecăruia după cum poate. EL e baza existenţei pe Pămîntul SĂU, de la EL pornesc absolut toate ce-s cunoscute-n lume şi natura înconjurătoare.
Îndreptaţi cum e cerinţa Divină, putem învăţa şi pe alţii dornici înspre îndreptarea corectă. Şi astfel îţi dai examenul unei altfel de conlucrări între oameni. Oamenii pînă acuma au demonstrat o neunitate în comportări şi nedrepte şi ilogice şi imorale. Unii pînă la de ne imaginat, o conbinaţie dintre rău şi bine, util şi inutil la un loc în ei. Căile omului îs numeroase în existenţe ce unii le experimentează în neştire, căutînd a trage numai foloase nedrepte.
Să trăişti ca un netrebnic şi-n final îndreptat să sfîrşeşti ca un cumsecade, e totuşi o nedreptate, ce-o vei plăti, EL ştie cum. Nu se poate să îngraşi porcul de ignat. Aşa unii nedrepţi odinioară cereau odraslelor lor, la rîndul lor tot nedrepte, să înşale aparenţele. Fofilîndu-se pînă în final obraznici şi-atunci se cuminţeau subit, de mai apucau însă.
1332. Îndreptarea
Dreptatea are pretenţii, se dă acelora ca ea drepţi, ori dornici s-o facă. Virtutea supremă şi măreţia veacurilor, dreptatea e cea mai puternică dintre lucruri cînd e în slujba adevărului. Cine-i nedrept şi crud la fel va fi sfîrşitul său. Nimeni nu are dreptate absolută de-i imoral şi fără EL. Dreptatea pămînteană şi cea Divină îs valabile pentru toţi oamenii. Să fim liberi cu adevărat nu prin fapte de scavi, ce le vom plăti. Să nu ne închinăm învinşilor noştri nedrepţi.
Să nu fim nerăbdători a fi drepţi, ci cu mare chibzuinţă, la o adică. Destui vor fi grăbiţi să profite în anumite împrejurări, dar puţini hotărîţi să le şi rezolve grabnic cu folos social cît mai larg, în vremuri grele. Puţine căi duc la un sfîrşit corect şi frumos. Să nu ne considerăm de nu gîndim bine unde-i adevărul necesar. Să nu fim nepăsători de ştim ce vrem cu bun-simţ şi să ne implicăm cu folos în bine multora. Şi de simţim ce-I şi cu EL şi noi să-L abordăm spre priceperea firească nouă. Sîntem siliţi în lumea noastră strîmtă a lua aminte la tot ce ni-i dat şi fără mari explicaţii, de asta puţini ştiu ce-i cu noi.
Nu ne cade bine să ne auto criticăm, recunoscîndu-ne vina nedreptăţilor făcute de capul nostru incapabil de bine, ci doar de rele şi urîte fapte. De altfel nu-i nevoie de mari spurcăciuni ca să ne stricăm lumea-n care vieţuim nedrept. De nedreptate imediat se molipseşte tot omul nepăsător de morală şi fără EL. Modestia ne obligă să-l ajutăm pe nevoiaş şi suferind, şi de cere şi mai abitir, că-i greu să-ţi dea ghes nevoia într-atîta, chiar de avem treabă multă şi inspiraţie grabnică.
Toţi sîntem normali chiar de avem năzuinţe înalte cu umbre şi lumini, raţiune şi inconştient. Omul fără umbra sa nu-i. Libertatea toţi o apreciem, mulţi şi-ar da viaţa pentru ea, aşa-i de scumpă de n-o ai. Spiritualitatea te ţine la distanţă de înghesuiala şi dezordinea lumescului nedrept, dar totuşi şi EL mai coboară-n lume spre îndreptarea ei. Azvîrliţi în lume sîntem spre a ne afla rostul existenţei, întocmai cerinţelor date fiecăruia şi cel mai bine acolo îndeplinit, cu misterul vieţii în dezvăluire, curiosule!
Să nu fim nerăbdători a fi drepţi, ci cu mare chibzuinţă, la o adică. Destui vor fi grăbiţi să profite în anumite împrejurări, dar puţini hotărîţi să le şi rezolve grabnic cu folos social cît mai larg, în vremuri grele. Puţine căi duc la un sfîrşit corect şi frumos. Să nu ne considerăm de nu gîndim bine unde-i adevărul necesar. Să nu fim nepăsători de ştim ce vrem cu bun-simţ şi să ne implicăm cu folos în bine multora. Şi de simţim ce-I şi cu EL şi noi să-L abordăm spre priceperea firească nouă. Sîntem siliţi în lumea noastră strîmtă a lua aminte la tot ce ni-i dat şi fără mari explicaţii, de asta puţini ştiu ce-i cu noi.
Nu ne cade bine să ne auto criticăm, recunoscîndu-ne vina nedreptăţilor făcute de capul nostru incapabil de bine, ci doar de rele şi urîte fapte. De altfel nu-i nevoie de mari spurcăciuni ca să ne stricăm lumea-n care vieţuim nedrept. De nedreptate imediat se molipseşte tot omul nepăsător de morală şi fără EL. Modestia ne obligă să-l ajutăm pe nevoiaş şi suferind, şi de cere şi mai abitir, că-i greu să-ţi dea ghes nevoia într-atîta, chiar de avem treabă multă şi inspiraţie grabnică.
Toţi sîntem normali chiar de avem năzuinţe înalte cu umbre şi lumini, raţiune şi inconştient. Omul fără umbra sa nu-i. Libertatea toţi o apreciem, mulţi şi-ar da viaţa pentru ea, aşa-i de scumpă de n-o ai. Spiritualitatea te ţine la distanţă de înghesuiala şi dezordinea lumescului nedrept, dar totuşi şi EL mai coboară-n lume spre îndreptarea ei. Azvîrliţi în lume sîntem spre a ne afla rostul existenţei, întocmai cerinţelor date fiecăruia şi cel mai bine acolo îndeplinit, cu misterul vieţii în dezvăluire, curiosule!
1331Adevărul şi dreptatea
Să căutăm zilnic să fim cît mai favorabili unei existenţe normale, fără să provocăm supărarea celorlanţi, ci din contra, bună dispoziţie şi voie bună de se poate. Chiar de sîntem indispuşi de cîte altele, să ne învingem nemulţumirea şi să n-o transmite şi celorlanţi, molipsindu-i de urît şi fără chef de viaţă, într-un final. Ci cu voie bună cît mai veseli şi în bucuria vieţii tot mereu, că-i tonifiant şi sănătos cît vom exista. Abţinerea de a ne da arama pe faţă, doar înspre binele general, măcar cît putem mai mult şi să luptăm a progresa în sensul bun şi util.
Să fim cu bun-simţ şi să-L ştim corect de se poate, de nu, atei, pentru a nu-I greşi fiind neutri pînă se va putea. Dar lucru esenţial curajul să nu ne lipsească niciodată, de putem, că toate-s prin el posibile în îndreptarea cerută SUS. De nu totul se pierde în timp şi ne irosim degeaba în existenţă neputincioasă, fără folosul cerut de EL. Catastrofele-s legate-n viaţă şi de lipsa curajului de a înfrunta nevoile ce ni-s în cale fără EL şi imorali. Dar să ne mobilizăm continuu încăpăţinaţi înspre bine cu curaj, părăsind răul pentru totdeuna.
Frica-i ruşinoasă dar sănătoasă, aiurea, nu-i aşa, nu că trebuie să fim straşnici viteji, ci cu bun-simţ, să ni-L dorim alăturea cu mult curaj şi moralizaţi. Şi frică nu-ţi mai e niciodată, EL e totul, nici o putere nu-i mai peste EL pe Pămîntul SĂU, între noi cei vii. Din puct de vedere moral frica-i ruşinoasă, specifică celor părăsiţi de EL că-s nedrepţi. Ne şi împiedică-n viaţă tot mereu, a ne realiza, de nu ţinem cont de EL şi moralizaţi, vom învinge mereu, prin EL, neînfricaţi noi şi ai noştri.
Duşmănia, culme a imoralităţii, e din cauza necunoaşterii corecte a realităţii şi lipsei de voinţă de a schimba lucrurile-n bine şi util. Creind îndepărtarea de oameni, artificiale izolări nesănătoase între noi sociabilii prin definiţie. Deci nu depărtarea creează duşmănii, ci duşmănia creează îndepărtări şi uitări nefolositoare. Că-i pentru unii greu să-şi apropie oameni şi nici nu ştie cum să-i menţină apropiaţi. Să-şi învingă neputinţele, îndărătnicia şi limitele, îndreptîndu-se.
Adevărurile-s numeroase şi diverse în lume date spre cunoaştere, dar mai mult contemplativ, nu ne implicăm. Le aflăm ca ceva poate bine şi util, dar neînvăţate, doar dreptatea e forţă şi acţiune împotriva nedrepţăţii printre oameni. Dreptatea nu ţine seama de persoane şi nu scuteşte pe nimeni de asprimea loviturilor sale. Nedreptatea nu-i stă în faţă, ci doar de minciuna înlătură adevărul, ca acum în lume, de mult timp.
Să fim cu bun-simţ şi să-L ştim corect de se poate, de nu, atei, pentru a nu-I greşi fiind neutri pînă se va putea. Dar lucru esenţial curajul să nu ne lipsească niciodată, de putem, că toate-s prin el posibile în îndreptarea cerută SUS. De nu totul se pierde în timp şi ne irosim degeaba în existenţă neputincioasă, fără folosul cerut de EL. Catastrofele-s legate-n viaţă şi de lipsa curajului de a înfrunta nevoile ce ni-s în cale fără EL şi imorali. Dar să ne mobilizăm continuu încăpăţinaţi înspre bine cu curaj, părăsind răul pentru totdeuna.
Frica-i ruşinoasă dar sănătoasă, aiurea, nu-i aşa, nu că trebuie să fim straşnici viteji, ci cu bun-simţ, să ni-L dorim alăturea cu mult curaj şi moralizaţi. Şi frică nu-ţi mai e niciodată, EL e totul, nici o putere nu-i mai peste EL pe Pămîntul SĂU, între noi cei vii. Din puct de vedere moral frica-i ruşinoasă, specifică celor părăsiţi de EL că-s nedrepţi. Ne şi împiedică-n viaţă tot mereu, a ne realiza, de nu ţinem cont de EL şi moralizaţi, vom învinge mereu, prin EL, neînfricaţi noi şi ai noştri.
Duşmănia, culme a imoralităţii, e din cauza necunoaşterii corecte a realităţii şi lipsei de voinţă de a schimba lucrurile-n bine şi util. Creind îndepărtarea de oameni, artificiale izolări nesănătoase între noi sociabilii prin definiţie. Deci nu depărtarea creează duşmănii, ci duşmănia creează îndepărtări şi uitări nefolositoare. Că-i pentru unii greu să-şi apropie oameni şi nici nu ştie cum să-i menţină apropiaţi. Să-şi învingă neputinţele, îndărătnicia şi limitele, îndreptîndu-se.
Adevărurile-s numeroase şi diverse în lume date spre cunoaştere, dar mai mult contemplativ, nu ne implicăm. Le aflăm ca ceva poate bine şi util, dar neînvăţate, doar dreptatea e forţă şi acţiune împotriva nedrepţăţii printre oameni. Dreptatea nu ţine seama de persoane şi nu scuteşte pe nimeni de asprimea loviturilor sale. Nedreptatea nu-i stă în faţă, ci doar de minciuna înlătură adevărul, ca acum în lume, de mult timp.
luni, 23 aprilie 2012
1330.Apusul soarelui
Mister şi-ntre oameni, în relaţiile de dragoste, iubire şi-n prietenie adevărată, cam rar întîlnită, dar există ca şi dragostea adevărată cam tot le fel de rară dar este-ntre oameni. Şi încrederea-i de dobîndit ca o însuşite de aflat şi obişnuit cu ea să te definitiveze-nspre bine, moralizat cum se cere.
Se zice că EL împiedică ca omul să fie prea inteligent, dar prost nu, coborînd cît poate fără fund tîmpenia între oameni şi rare cazuri de iuţimea minţii, sclipitor,brici cum zice o vorbă din popor. Dar sînt şi ne călăuzesc la o adică, cînd e cazul şi se cere cu acuitate în timp.
Şi eu sînt un produs al acestui secol XXI, înspre credinţă, ceea ce în trecut nu se punea problema, deci la 57 de ani. Dorinţa, prezicere a lui Malraux se începe a confirma doar prin unii şi-i debia început, vom vedea cu încredere de mult mai bune. Să ne consolidăm existenţa în bine şi util, nu să dispărem.
Să-l categorisim un neam nu după căderile inerente în istorie fiecăru-i popor ci după vîrfurile sale de glorie şi afirmare în timp dovedindu-şi destoiniciia întrebată la nevoie.
Pentru afirmarea demnă de desăvîrşirea cerută-n CER e nevoie totuşi de a păşi pe Pămînt în aflarea vieţii corecte în afirmare, îndreptat şi să-L cunoaştem cum vrea.
Viţelul de aur din VT (Vechiul Testament), adică banul şi nu numai, dar el cu precădere e zeul nedrepţilor majoritari încă-n lume. Strică prietenii, căsătorii, chiar dragostea şi iubirea ce trece prin stomac şi chiar vieţi realizate dar nu corecte cu totul. E un hop în calea multora ce nu-l pot trece cuminte, ci fără minte, rămînînd. Banul înnebuneşte pe om, îl ameţeşte, dezorientat nu-i capabil de a mai fi raţional şi-şi ratează existenţa nedreaptă.
Omul e firesc să fie stăpîn pe el, ne lăudăros, calm, blînd şi impunător, drept cu sine şi îngăduitor cu restul, ne fricos şi laş, cinstit, calm, ne invidios cu demnitate şi bună dispoziţie, ne acrit şi posomorît. E tare dificil să fii om adevărat, dar nu imposibil şi se poate de-i interes şi răbdare cît trebuie. Se poate, dar supărarea să nu depăşească apusul soarelui.
Se zice că EL împiedică ca omul să fie prea inteligent, dar prost nu, coborînd cît poate fără fund tîmpenia între oameni şi rare cazuri de iuţimea minţii, sclipitor,brici cum zice o vorbă din popor. Dar sînt şi ne călăuzesc la o adică, cînd e cazul şi se cere cu acuitate în timp.
Şi eu sînt un produs al acestui secol XXI, înspre credinţă, ceea ce în trecut nu se punea problema, deci la 57 de ani. Dorinţa, prezicere a lui Malraux se începe a confirma doar prin unii şi-i debia început, vom vedea cu încredere de mult mai bune. Să ne consolidăm existenţa în bine şi util, nu să dispărem.
Să-l categorisim un neam nu după căderile inerente în istorie fiecăru-i popor ci după vîrfurile sale de glorie şi afirmare în timp dovedindu-şi destoiniciia întrebată la nevoie.
Pentru afirmarea demnă de desăvîrşirea cerută-n CER e nevoie totuşi de a păşi pe Pămînt în aflarea vieţii corecte în afirmare, îndreptat şi să-L cunoaştem cum vrea.
Viţelul de aur din VT (Vechiul Testament), adică banul şi nu numai, dar el cu precădere e zeul nedrepţilor majoritari încă-n lume. Strică prietenii, căsătorii, chiar dragostea şi iubirea ce trece prin stomac şi chiar vieţi realizate dar nu corecte cu totul. E un hop în calea multora ce nu-l pot trece cuminte, ci fără minte, rămînînd. Banul înnebuneşte pe om, îl ameţeşte, dezorientat nu-i capabil de a mai fi raţional şi-şi ratează existenţa nedreaptă.
Omul e firesc să fie stăpîn pe el, ne lăudăros, calm, blînd şi impunător, drept cu sine şi îngăduitor cu restul, ne fricos şi laş, cinstit, calm, ne invidios cu demnitate şi bună dispoziţie, ne acrit şi posomorît. E tare dificil să fii om adevărat, dar nu imposibil şi se poate de-i interes şi răbdare cît trebuie. Se poate, dar supărarea să nu depăşească apusul soarelui.
1329.Haiku-ul
După ce te găseşte că-I eşti potrivit după criterii doar de EL ştiute, trebuie să te încumeţi a-L căuta cum trebuie şi aflîndu-L ve-i altfel exista.
Răul şi binele-s de sorginte Divină, date nouă spre încercare şi cunoaştere deplină, de rău să nu ne mai atingem orice ar fi, iar binele să-l îmbrăţişăm cît vom exista. În faţa răului ne oprim ca-n faţa unui zid impenetrabil, nu-L putem cunoaşte ci doar înfăptui contra altora ori chiar nouă. E un mister Divin să ne-ncerce de ţinem la o nedreptate oriunde prezentată dar hîdă-n conţinut.
Sinceritatea ţi-i de folos doar în faţa SA, în legătura ce-o ai cu Divinitatea, altfel ţi-i de prisos, nici în morală nu-i cum trebuie. Acolo-s de folos regulile straşnic învechite de cînd lumea dar de neclintit orice ar fi, că-s de ne tăgăduit în orice societate ci doar de respectat întocmai cît mai corect înspre bine şi util.
Haiku-ul cu filosoful nipon peregrinînd prin natură dă de-o ramută lipsită de podoaba specifică verdelui naturii şi-i cere să-i zică ceva despre EL şi pe loc înfloreşte stearpa creangă. Ce să comentez, doar de bine să le fie, de-ar fi aşa, dar nu-i, i-o scuturat amarnic nu de mult deorece nu-L prea ştiu corect. Poate unii răzleţi-ţi dar grosul şi cine trebuie nu-L ştiu şi poate nici morali după vrerea SA nu-s, ei şi EL ştiu care-i adevărul. Eu mă iau după ce mai ştiu din sursele mass media şi alte informaţii în circulaţie şi pe aici, astfel zic că-s cam departe de ceea ce vrea EL de la ei.
Să ne împăcăm cu sinele nostru, inconştientul ce-ţi scoate ochii cu toate năzbîtiile tale în timp, ce-s de îndreptat, moralizîndu-te drept. Şi cîte şi mai cîte înspre bine numai, chiar de-i greu şi implică muncă şi voinţă. O meditaţie din cînd în cînd îi necesară spre aşezarea ta să ştii cum stai, ce ai făcut bine dar şi răul ce-i bine să-l îndrepţi, moralizîndu-te.
Dispariţia din lumea viilor, e o părăsire a tot ce ştiiai, corpul îşi încheie socotelile cu mediul înconjurător şi apropiaţii toţi vii rămîn undeva. Şi tu nici fizic nu mai eşti, ci te aduni cumva în ceva ce n-ai mai fost, o existenţă nouă imaterială dar eşti, cei vii nu te mai ştiu şi tu-i uiţi oarecum preocupîndu-te de ceva ce-i. În curs de acomodare, încă eşti străin şi-ţi mai trebuie sprijin dintre vii şi-i soliciţi, că n-ai fost în faţa SA cum se cerea.
Răul şi binele-s de sorginte Divină, date nouă spre încercare şi cunoaştere deplină, de rău să nu ne mai atingem orice ar fi, iar binele să-l îmbrăţişăm cît vom exista. În faţa răului ne oprim ca-n faţa unui zid impenetrabil, nu-L putem cunoaşte ci doar înfăptui contra altora ori chiar nouă. E un mister Divin să ne-ncerce de ţinem la o nedreptate oriunde prezentată dar hîdă-n conţinut.
Sinceritatea ţi-i de folos doar în faţa SA, în legătura ce-o ai cu Divinitatea, altfel ţi-i de prisos, nici în morală nu-i cum trebuie. Acolo-s de folos regulile straşnic învechite de cînd lumea dar de neclintit orice ar fi, că-s de ne tăgăduit în orice societate ci doar de respectat întocmai cît mai corect înspre bine şi util.
Haiku-ul cu filosoful nipon peregrinînd prin natură dă de-o ramută lipsită de podoaba specifică verdelui naturii şi-i cere să-i zică ceva despre EL şi pe loc înfloreşte stearpa creangă. Ce să comentez, doar de bine să le fie, de-ar fi aşa, dar nu-i, i-o scuturat amarnic nu de mult deorece nu-L prea ştiu corect. Poate unii răzleţi-ţi dar grosul şi cine trebuie nu-L ştiu şi poate nici morali după vrerea SA nu-s, ei şi EL ştiu care-i adevărul. Eu mă iau după ce mai ştiu din sursele mass media şi alte informaţii în circulaţie şi pe aici, astfel zic că-s cam departe de ceea ce vrea EL de la ei.
Să ne împăcăm cu sinele nostru, inconştientul ce-ţi scoate ochii cu toate năzbîtiile tale în timp, ce-s de îndreptat, moralizîndu-te drept. Şi cîte şi mai cîte înspre bine numai, chiar de-i greu şi implică muncă şi voinţă. O meditaţie din cînd în cînd îi necesară spre aşezarea ta să ştii cum stai, ce ai făcut bine dar şi răul ce-i bine să-l îndrepţi, moralizîndu-te.
Dispariţia din lumea viilor, e o părăsire a tot ce ştiiai, corpul îşi încheie socotelile cu mediul înconjurător şi apropiaţii toţi vii rămîn undeva. Şi tu nici fizic nu mai eşti, ci te aduni cumva în ceva ce n-ai mai fost, o existenţă nouă imaterială dar eşti, cei vii nu te mai ştiu şi tu-i uiţi oarecum preocupîndu-te de ceva ce-i. În curs de acomodare, încă eşti străin şi-ţi mai trebuie sprijin dintre vii şi-i soliciţi, că n-ai fost în faţa SA cum se cerea.
duminică, 22 aprilie 2012
1328.Disperare de cauză
Nu sîntem, cum s-ar zice, împărţiţi în lume între buni şi răi, în fiecare e un amestec neomogen de bine şi rău, predominanta-i decisivă. Şi de ne sîim de rele cînd le înfăptuim, deşi-i obligatoriu în astă lume, e un semn de posibilă îndreptare. Şi de ne mai preocupăm şi milostivi a fi şi nici nu prea ţinem minte toate cele, deja avem premisele mişcărilor în frontul nedrept al lumescului şi EL ne poate agăţa. Înspre îndreptarea ce ţi-o pune ca alternativă de urmat ori ba.
Istoria e un flux de fenomene lipsite de înţeles, dar în lipsa adevărului SĂU, nepriceperea-i la ordinea zilei, ţinîndu-ne în şah cît timp şi noi nu-L vom repune unde-I locul în lumea noastră mereu. Şi totul e vremelnic ca şi noi, mai ales nerespectîndu-L corect nici nu ne dă şanse să ne îndeplinim prea multe cunoaşteri voite-n timp, dar pe nedrept. Nu ne permite a şti binele şi răul cum îs în lume şi astfel să ne putem orienta şi ce-i corect şi ce nu-i corect de urmat dinainte ştiute, ci mergem pe bîjbîite şi mai călcăm în străchini.
Adevărul trebuie să fie liber, oriunde-n lume toţi să-L ştim cum E şi să hotărîm noi nu alţii pentru noi, ca-n cazul religiilor nedrepte LUI şi nouă. Degeaba iscusinţă, inteligenţă şi cîte altele deosebite însuşiri de nu avem un dram de bun-simţ şi bunătate. Îs de rîpă toate cele cumva strălucite dar haine şi de rău augur oricu-i se-ncumeră să te însoţească eşti un netrebnic periculos şi de evitat mereu. Toleranţa e cuvîntul de ordine şi setea de cunoştere şi nemirarea de cîte-n lună şi-n stele încurajînd binele şi utilul să se-nfiripe şi acolo unde nu-l ştii.
Momente de destindere natura ne învaţă a avea, sărbătorind şi nelucrul în pierdere de valori practice, doar de dragul bucuriei, fericirii ce-i de cunoscut de toţi. Înspre o împlinire ce nu-i cunoscută întreagă de-i lipsesc răgazul ca un izvor necesar de acumulări energetice poate necunoscute înspre bine şi util. O reîncărcare firească mai haihui, pentru un nou început şi mai şi.
Numai nedrepţii în disperare de cauză, neştiindu-L corect şi imorali, molipsiţi de EL în spaima de moarte şi alte suferinţe îs părăsiţi, doar să-L recunoască cu adevărat şi-n morala corect urmată în lume.
Istoria e un flux de fenomene lipsite de înţeles, dar în lipsa adevărului SĂU, nepriceperea-i la ordinea zilei, ţinîndu-ne în şah cît timp şi noi nu-L vom repune unde-I locul în lumea noastră mereu. Şi totul e vremelnic ca şi noi, mai ales nerespectîndu-L corect nici nu ne dă şanse să ne îndeplinim prea multe cunoaşteri voite-n timp, dar pe nedrept. Nu ne permite a şti binele şi răul cum îs în lume şi astfel să ne putem orienta şi ce-i corect şi ce nu-i corect de urmat dinainte ştiute, ci mergem pe bîjbîite şi mai călcăm în străchini.
Adevărul trebuie să fie liber, oriunde-n lume toţi să-L ştim cum E şi să hotărîm noi nu alţii pentru noi, ca-n cazul religiilor nedrepte LUI şi nouă. Degeaba iscusinţă, inteligenţă şi cîte altele deosebite însuşiri de nu avem un dram de bun-simţ şi bunătate. Îs de rîpă toate cele cumva strălucite dar haine şi de rău augur oricu-i se-ncumeră să te însoţească eşti un netrebnic periculos şi de evitat mereu. Toleranţa e cuvîntul de ordine şi setea de cunoştere şi nemirarea de cîte-n lună şi-n stele încurajînd binele şi utilul să se-nfiripe şi acolo unde nu-l ştii.
Momente de destindere natura ne învaţă a avea, sărbătorind şi nelucrul în pierdere de valori practice, doar de dragul bucuriei, fericirii ce-i de cunoscut de toţi. Înspre o împlinire ce nu-i cunoscută întreagă de-i lipsesc răgazul ca un izvor necesar de acumulări energetice poate necunoscute înspre bine şi util. O reîncărcare firească mai haihui, pentru un nou început şi mai şi.
Numai nedrepţii în disperare de cauză, neştiindu-L corect şi imorali, molipsiţi de EL în spaima de moarte şi alte suferinţe îs părăsiţi, doar să-L recunoască cu adevărat şi-n morala corect urmată în lume.
1327.Măcar corect
Repet, nicăieri în BI (Biblie) şi mai ales în nt (noul testament) nu se face propagandă Duminicii în locul Sîmbătei dorite de Divinitate în VT (Vechiul Testament). Numai constantin împăratul Imperiului Roman a vrut şi a schimbat pe considerente păgîne, politeiste în care credea, mai mult decît în creştinismul ce l-a promovat pe nedrept.
Tare se bate monedă pe viaţa de veci în sus şi-n jos, aiureli, de sînteţi cooptaţi în religii ce-L discreditează minţindu-vă şi imorali, aveţi toate şansele să n-o pupaţi în veci. Ci vă trebuie îndreptare mai bine atei şi moralizaţi înspre bine, că-i mult mai bune şi cu şanse s-o duceţi acceptabil şi aici şi dincolo, în devenire cel puţin.Vi se măresc şansele de-L veţi şi şti corect şi mai bine de-L veţi şi respecta cum trebuie măcar. De ce apare şi-ul, simplu că decîte ori promovăm înspre calea SA şi moralizarea-i ţine isonul spre mai bine .
Într-adevăr treburile lumii acesteia nu ni le face şi nu ni le va face nimeni ci tot noi prin preocupare corectă, doar mai moralizaţi şi conştienţi de EL cît mai bine. Că nu sîntem turişti în astă lume ci implicaţi ca oameni cu capul pe umeri în ceea ce trebuie înfăptuit bine, fumos şi util tuturora.
E învinuită Divinitatea că-l trimise la moarte pe isus în imaginara istorie din nt, aiureli, EL nu-I implicat defel în nt. Ci-s doar închipuiri deşarte să vă abată de la calea SA cea devărată în timp, ş-o reuşit cu gură cască şi dezinformaţii buluc. Şi nedrepţi fiind şi imorali pe deasupra, aţi tot încasat-o în timp destul, EL pe drept părăsindu-vă. Însîngerat nt cu atîtea crime la activ în atîta amar de vreme, se zicea de-o perioadă neagră şi-n suferinţă înc-o parcurgeţi atîta timp cît nu-L veţi recunoaşte şi moralizaţi să deveniţi. Sînteţi sub semnele suferinţei şi aşa vi le purtaţi cu fală de nedrepţi înrăiţi şi gură cască.
Nedreptate-n lume aşa de răspîndită că aproape nimic nu mai scapă curat să înfăptuim îndepărtîndu-ne mereu de dorinţele SALE. În morală şi credinţă nu mai zic, îs primele ce au de suferit schimonosiri nedrepte. Sigur fiecare cît de nedrept e, tot are dreptul să-L ştie şi morala măcar corect, dar nu ştiu de poate în acest hăţiş de minciună hîdă.
Tare se bate monedă pe viaţa de veci în sus şi-n jos, aiureli, de sînteţi cooptaţi în religii ce-L discreditează minţindu-vă şi imorali, aveţi toate şansele să n-o pupaţi în veci. Ci vă trebuie îndreptare mai bine atei şi moralizaţi înspre bine, că-i mult mai bune şi cu şanse s-o duceţi acceptabil şi aici şi dincolo, în devenire cel puţin.Vi se măresc şansele de-L veţi şi şti corect şi mai bine de-L veţi şi respecta cum trebuie măcar. De ce apare şi-ul, simplu că decîte ori promovăm înspre calea SA şi moralizarea-i ţine isonul spre mai bine .
Într-adevăr treburile lumii acesteia nu ni le face şi nu ni le va face nimeni ci tot noi prin preocupare corectă, doar mai moralizaţi şi conştienţi de EL cît mai bine. Că nu sîntem turişti în astă lume ci implicaţi ca oameni cu capul pe umeri în ceea ce trebuie înfăptuit bine, fumos şi util tuturora.
E învinuită Divinitatea că-l trimise la moarte pe isus în imaginara istorie din nt, aiureli, EL nu-I implicat defel în nt. Ci-s doar închipuiri deşarte să vă abată de la calea SA cea devărată în timp, ş-o reuşit cu gură cască şi dezinformaţii buluc. Şi nedrepţi fiind şi imorali pe deasupra, aţi tot încasat-o în timp destul, EL pe drept părăsindu-vă. Însîngerat nt cu atîtea crime la activ în atîta amar de vreme, se zicea de-o perioadă neagră şi-n suferinţă înc-o parcurgeţi atîta timp cît nu-L veţi recunoaşte şi moralizaţi să deveniţi. Sînteţi sub semnele suferinţei şi aşa vi le purtaţi cu fală de nedrepţi înrăiţi şi gură cască.
Nedreptate-n lume aşa de răspîndită că aproape nimic nu mai scapă curat să înfăptuim îndepărtîndu-ne mereu de dorinţele SALE. În morală şi credinţă nu mai zic, îs primele ce au de suferit schimonosiri nedrepte. Sigur fiecare cît de nedrept e, tot are dreptul să-L ştie şi morala măcar corect, dar nu ştiu de poate în acest hăţiş de minciună hîdă.
1326.Uşă de biserică
Tot părăsitul de EL e ca şi-un lepros, inspiră compasiune dar mai degrabă frică, să nu te molipseşti oarecum, cu toate că fiecare-i în faţa SA singur e judecat şi plăteşte ce-i în sarcina sa doar. Ni se par eventual apropierile de năcăjit, ca de-o sursă de bebele, de cerinţe ce de regulă nu le putem face faţă, nu sîntem Dumnezeu ca să-i lecuim cumva. De regulă nedreptul ştiindu-se vulnerabil, că nu-i bun în faţa SA, vrea să spele repede putina, să nu aibă chiar de atunci de dat socoteală, luîndu-şi asupra-i vreo dandana.
De regulă pedepsiţii expuşi vederii noastre, sînt tot atîtea avertismente de a lua amainte în vederea îndreptării necesare în faţa SA. Ni se tot dau asemenea privelişti doar, doar ne prindem a fi altfel în viaţă, mai buni şi cu bun-simţ şi să-L ştim, de nu măcar atei în aşteptarea SA cînd va fi să fie. A-L pricepe tot omul măcar cît de cît corect, că fundamental nu-i chip cred.
Să nu ne închipuim cumva că în credinţă tu-L alegi pe Dumnezeu, ci-i tocmai invers EL te alege pe tine să-L urmezi de poţi. În prealabil te încercă de meriţi şi de ţii la aşa pornire şi în sfîrşit te-o înştiinţat şi ştii că-i ceva de capul tău. Într-ale SALE, un prim examen a-i luat, dar greul de-abia cum ţi se dă în spinare să-l duci, îndreptarea fără prea multe nazuri, chiar de loc ar fi bine. Şi restul pe traseul aflat în timp de a-L urma şi cîte te-ncumeţi a răzbi în faţa ta înspre calea SA.
Mai e ceva, căznindu-ne cu îndreptarea ni se şi dau sarcini, ca şi cînd ai fi deja un ales corespunzător, trecut prin învăţătură. Nu-i aşa, practica ţi-i în faţă, învăţînd pe un altul te înveţi şi pe tine concomitent, de-l ştii a învăţa eşti tu învăţat. Totul e altul secretul de se vrea, că de nu, nu. Şi sîntem nişte nedrepţi cum e lumea şi nevoile-s pe noi cînd ne va părăsi. Ocazia se poate repeta ori nu, noi nu ştim, doar EL.
Nu-i înţeleg pe mulţi, ce nu-şi doresc cred, ce-l puţin aşa declară, o relaţie cu Divinitatea, e extraordinară şi cred că eşti cel mai mare fraier c-o refuzi cumva. Dar nu cred că-i vreunul sincer şi că toţi s-ar bucura de li se va propune aşa ceva, înălţător posibil. Da, posibil, că-i greu cel puţin eu îmi dau seama ce dificil e, mai ales că nu am fost uşă de biserică.
De regulă pedepsiţii expuşi vederii noastre, sînt tot atîtea avertismente de a lua amainte în vederea îndreptării necesare în faţa SA. Ni se tot dau asemenea privelişti doar, doar ne prindem a fi altfel în viaţă, mai buni şi cu bun-simţ şi să-L ştim, de nu măcar atei în aşteptarea SA cînd va fi să fie. A-L pricepe tot omul măcar cît de cît corect, că fundamental nu-i chip cred.
Să nu ne închipuim cumva că în credinţă tu-L alegi pe Dumnezeu, ci-i tocmai invers EL te alege pe tine să-L urmezi de poţi. În prealabil te încercă de meriţi şi de ţii la aşa pornire şi în sfîrşit te-o înştiinţat şi ştii că-i ceva de capul tău. Într-ale SALE, un prim examen a-i luat, dar greul de-abia cum ţi se dă în spinare să-l duci, îndreptarea fără prea multe nazuri, chiar de loc ar fi bine. Şi restul pe traseul aflat în timp de a-L urma şi cîte te-ncumeţi a răzbi în faţa ta înspre calea SA.
Mai e ceva, căznindu-ne cu îndreptarea ni se şi dau sarcini, ca şi cînd ai fi deja un ales corespunzător, trecut prin învăţătură. Nu-i aşa, practica ţi-i în faţă, învăţînd pe un altul te înveţi şi pe tine concomitent, de-l ştii a învăţa eşti tu învăţat. Totul e altul secretul de se vrea, că de nu, nu. Şi sîntem nişte nedrepţi cum e lumea şi nevoile-s pe noi cînd ne va părăsi. Ocazia se poate repeta ori nu, noi nu ştim, doar EL.
Nu-i înţeleg pe mulţi, ce nu-şi doresc cred, ce-l puţin aşa declară, o relaţie cu Divinitatea, e extraordinară şi cred că eşti cel mai mare fraier c-o refuzi cumva. Dar nu cred că-i vreunul sincer şi că toţi s-ar bucura de li se va propune aşa ceva, înălţător posibil. Da, posibil, că-i greu cel puţin eu îmi dau seama ce dificil e, mai ales că nu am fost uşă de biserică.
1325.Nu-i floare la ureche
Neoamenii nu-s în rînd cu oamenii ci-s ordinarii nedrepţi ce ne-ncurcă prin viaţă făcîndu-ne rele şi urîte la ce se pricep imorali şi departe de EL. Se cuvine să ne ferim de ei şi să nu fim înşelaţi de ei, ce doresc să ne ducă de nas în nedreptatea lor hîdă. Buni şi îngăduitori cu cine merită, cu cine nu, nu. Să nu dăm dovadă de slăbiciune şi naivitate, ci să ne vedem de drumul nostru cît mai corect, ocolindu-i cu ale lor nedreptăţi.
EL de toţi se îngrijeşte nu în mod egal ci după merite, dar şi de cel mai bicisnic tot îi pare rău de nu-l poate determina să-şi revie înspre bine şi util în viaţă şi să-L ştie corect. Şi să se ştie că-n noi există înfiripat de la naştere spiritul dreptăţii şi moralei şi de-l cultivăm în viaţă vom fi corecţi şi cu sprijinul celor apropiaţi. Şi de nu ne interesează ce simţim bine şi ne atrag neregulile şi-n lipsa preocupărilor corecte ale apropiaţilor o putem sfecli de ne va părăsi EL nemulţumit de noi.
Şi-n religiile ce nu-L creditează corect, ni se recomandă să-L abordăm singuri fiecare cum se pricepe şi mulţumindu-I să-I spunem şi păsul, zic, căutînd să-L respectăm corect. Încrederea ne înalţă şi ceea ce dobîndim şi material e mai de calitate, de nu ştim să ne convingem de dorim neapărat. Să le facem credit tuturor apropiaţilor noştri, lucrînd cu ei pe încredere deplină. Şi fără să ne observe de se poate, fără un titlu de glorie din asta, ci normal firesc să fim.
Mila s-o facem deplină şi cu simţ de răspundere echilibrat, mulţumindu-i pe năcăjiţi, să fim şi noi satisfăcuţi şi cu inima împăcată. Căci se cunoaşte cine-i om şi prin faptele bune între cei de la care nu te poţi alege cu nici un folos niciodată şi nici să nu pretinzi vreodată. Chiar de nu-i băgat în seamă suferindul, tu fii alt om cu atentă răbdare şi simţ responsabil corect.
Să trecem cu vederea cele nedrepte ce unii le fac fără să-şi dea seama, să uităm şi să nu contabilizăm neroziile unor naivi şi iresponsabili de conjunctură, vai de ei. Fii corespunzător echilibrat, e de muncă dar asta-i cerinţa de poţi, cînd te-nhămi la astfel de treabă nu-i floare la ureche.
EL de toţi se îngrijeşte nu în mod egal ci după merite, dar şi de cel mai bicisnic tot îi pare rău de nu-l poate determina să-şi revie înspre bine şi util în viaţă şi să-L ştie corect. Şi să se ştie că-n noi există înfiripat de la naştere spiritul dreptăţii şi moralei şi de-l cultivăm în viaţă vom fi corecţi şi cu sprijinul celor apropiaţi. Şi de nu ne interesează ce simţim bine şi ne atrag neregulile şi-n lipsa preocupărilor corecte ale apropiaţilor o putem sfecli de ne va părăsi EL nemulţumit de noi.
Şi-n religiile ce nu-L creditează corect, ni se recomandă să-L abordăm singuri fiecare cum se pricepe şi mulţumindu-I să-I spunem şi păsul, zic, căutînd să-L respectăm corect. Încrederea ne înalţă şi ceea ce dobîndim şi material e mai de calitate, de nu ştim să ne convingem de dorim neapărat. Să le facem credit tuturor apropiaţilor noştri, lucrînd cu ei pe încredere deplină. Şi fără să ne observe de se poate, fără un titlu de glorie din asta, ci normal firesc să fim.
Mila s-o facem deplină şi cu simţ de răspundere echilibrat, mulţumindu-i pe năcăjiţi, să fim şi noi satisfăcuţi şi cu inima împăcată. Căci se cunoaşte cine-i om şi prin faptele bune între cei de la care nu te poţi alege cu nici un folos niciodată şi nici să nu pretinzi vreodată. Chiar de nu-i băgat în seamă suferindul, tu fii alt om cu atentă răbdare şi simţ responsabil corect.
Să trecem cu vederea cele nedrepte ce unii le fac fără să-şi dea seama, să uităm şi să nu contabilizăm neroziile unor naivi şi iresponsabili de conjunctură, vai de ei. Fii corespunzător echilibrat, e de muncă dar asta-i cerinţa de poţi, cînd te-nhămi la astfel de treabă nu-i floare la ureche.
1324.Doar corect
Avem unii însemnaţi de SUS o treabă dată, în timp ne dăm seama de-o chemare într-o direcţie bună ori rea. Şi ne implicăm cu ardoare, aşa se cere, nu ne poate împiedica nimica, pînă o îndeplinim. După care de ne dăm seama să ne astîmpărăm, e o retragere onorabilă, de nu, poate brusc s-o încheiem chiar şi viaţa. Totul e de SUS pus la cale noi executăm doar, e bine de putem să fim atenţi la ce trebuie să fim şi atît.
Nu ne vedem de lungul nasului dat de EL, a ne preocupa în a-L urma cum ni se cere îndreptaţi, ci ne dorim şi mai şi. Relaţii cu fiinţe extraterestre şi cîte şi mai cîte gînduri de rezolvarea acestor legături de-or fi. EL e o fiinţă extraterestră se poate spune, E implicată şi terestru cu noi, dar s-o căutăm cum putem şi prin gînd şi ne aflăm cu EL în comuniune de dorim şi sîntem primiţi. De-I demonstrăm cum ne cere a fi.
Adică nişte oarecare extratereştri ce nu ne simt cum sîntem de nedrepţi, îi putem duce de nas. Noi pe noi nu ne puten suporta, aşa de imorali sîntem, dar pe alţii cu metehnele lor şi extra şi mai nu ştiu cum. Că-s foarte multe posibilităţi şi terestre dar în alte dimensiuni şi frecvenţe ale existenţei. De am fi cum vrea EL, am avea acces la multe domenii de cunoaştere utile şi bune nu numai nouă ci ajutîndu-L şi pe EL că minte avem de la EL. Şi spirit tot aşa, dar nu ne-am dovedit potenţialul bun, ci numai cel ne bun.
Se tot bate monedă că omul e incapabil să-L ştie faţă în faţă pe Dumnezeu şi totuşi acum cca.77 de ani chiar pe aici ne-o îndrumat să ne îndreptăm, că altfel e prăpăd. Şi-o fost prăpăd că de asculta nu L-am ascultat şi nici acum nu-L băgăm în seamă defel şi nici cei ce-şi zic că-s intermediari între noi şi Lumea SA nu-L respectă şi-s imorali, aiureli fără cap şi coadă-i totul pe aicea.
Tineretul vrea să fie lăsat liber, să-şi cunoască limitele, dar e un dar mare, dezordinea şi desfrîul îs potrivnice libertăţii. Numai morala o poate susţine şi menţine astfel e imposibil şi se dărîmă şandramaua oricît ar părea de solidă. Şi astea-s bazele societăţii viitoare, tineretul şi felul de a fi îndreptat cu responsabilitatea tuturora, părinţi şi copii şi noi toţi. Nu-i de lăsat nimic la întîmplare ci corectă îndreptare cît vom exista pentru a ne fi bine nouă şi lor şi-n faţa SA să-L ştim doar corect.
Nu ne vedem de lungul nasului dat de EL, a ne preocupa în a-L urma cum ni se cere îndreptaţi, ci ne dorim şi mai şi. Relaţii cu fiinţe extraterestre şi cîte şi mai cîte gînduri de rezolvarea acestor legături de-or fi. EL e o fiinţă extraterestră se poate spune, E implicată şi terestru cu noi, dar s-o căutăm cum putem şi prin gînd şi ne aflăm cu EL în comuniune de dorim şi sîntem primiţi. De-I demonstrăm cum ne cere a fi.
Adică nişte oarecare extratereştri ce nu ne simt cum sîntem de nedrepţi, îi putem duce de nas. Noi pe noi nu ne puten suporta, aşa de imorali sîntem, dar pe alţii cu metehnele lor şi extra şi mai nu ştiu cum. Că-s foarte multe posibilităţi şi terestre dar în alte dimensiuni şi frecvenţe ale existenţei. De am fi cum vrea EL, am avea acces la multe domenii de cunoaştere utile şi bune nu numai nouă ci ajutîndu-L şi pe EL că minte avem de la EL. Şi spirit tot aşa, dar nu ne-am dovedit potenţialul bun, ci numai cel ne bun.
Se tot bate monedă că omul e incapabil să-L ştie faţă în faţă pe Dumnezeu şi totuşi acum cca.77 de ani chiar pe aici ne-o îndrumat să ne îndreptăm, că altfel e prăpăd. Şi-o fost prăpăd că de asculta nu L-am ascultat şi nici acum nu-L băgăm în seamă defel şi nici cei ce-şi zic că-s intermediari între noi şi Lumea SA nu-L respectă şi-s imorali, aiureli fără cap şi coadă-i totul pe aicea.
Tineretul vrea să fie lăsat liber, să-şi cunoască limitele, dar e un dar mare, dezordinea şi desfrîul îs potrivnice libertăţii. Numai morala o poate susţine şi menţine astfel e imposibil şi se dărîmă şandramaua oricît ar părea de solidă. Şi astea-s bazele societăţii viitoare, tineretul şi felul de a fi îndreptat cu responsabilitatea tuturora, părinţi şi copii şi noi toţi. Nu-i de lăsat nimic la întîmplare ci corectă îndreptare cît vom exista pentru a ne fi bine nouă şi lor şi-n faţa SA să-L ştim doar corect.
1323.Ştim cîte ceva
Spiritul nostru e străin de Pămînt dar legat de o creaţie materială ca şi el, sprea a-l cunoaşte şi întregi înspre ceea ce vrea Divinitatea a fi noi împreună în Universul SĂU. Noi oamenii încă cu ne găsim locul cuvenit, înstrăinaţi încă, departe de EL şi Lumea SA, nici nu ne dăm la cale uşor, mai e de muncă-n timp.
Divinitatea, cînd devii conştient de existenţa EI, şi-o doreşti a o cunoaşte şi a fi cu EL înspre o devenire corectă îndreptat, moralizat şi cum mai doreşte EL de la tine. Se cade să-L faci cel mai puţin să aştepte de la tine reacţii de răspuns şi tot ceea ce-I datorezi. Să te grăbeşti atent să nu-I greşeşti, mulţumindu-L, cu timpul te vei prinde şi comuniunea va fi deplină, doar să vrei.
Îndreptarea cerută de SUS, e în primul rînd reînvăţarea cu bunul-simţ şi facerea binelui, evitînd răul şi urîtul, cît vei trăi. Şi de nu-L ştii corect, abţine-te, ateu fiind, pînă tu şi lumea veţi pricepe cine-I EL cu adevărat. Să ne învingem repezeala, apucăturile negîndite corect, să nu ne mai grăbim chiar de ne grăbim, ci mai încet şi atenţi a nu greşi cumva. Eventual repetaţi deprinderi ce nu le puteţi cunoaşte încă corect să fiţi, corectaţi-vă felul nedrept de a fi. Timp e berechet, bine să-l foloseşti e totul să înţelegi.
Să ne facem timp oricînd să fim binevoitori cu năpăstuiţii, ce-i simţim aşa, pentru că-L slujim pe EL. În caz că nu-i bine ceva ce ni-i la îndemînă, să nu ne închipuim năzbîtii nedrepte ci să căutăm a îndrepta în mod firesc şi de nu putem să-I cerem ajutorul. ÎL vom primi, numai încredere în EL să avem.
Chiar de cel în nevoi e poate neînţeles de alţii, tu fii corect şi implică-te cum poţi mai bine să fii cu priinţa cerută. Şi nu fii nepăsător şi privitor neputincios a ceea ce-i suferinţă, ci numai de chiar nu poţi face nimic bun, treci mai departe ne încurcînd pe drept situaţia. Nu-i corect să te holbezi la lucruri pedepsitoare, suferinţe în desfăşurare, evită-le, dar învaţă din ele şi apropiete de ceea ce ţi se cere de EL.
Toţi ştim cîte ceva despre EL şi Lumea LUI, aproximări mai corecte ori nu, dar e o diferenţă enormă în a trece să-L ştii corect, poate să-L respecţi şi mai ales să crezi în EL. E o responsabilitate mare ce mulţi n-o pot duce, îs slabi şi mai bine chinuiţi în părăsire, ratîndu-şi viaţa.
Divinitatea, cînd devii conştient de existenţa EI, şi-o doreşti a o cunoaşte şi a fi cu EL înspre o devenire corectă îndreptat, moralizat şi cum mai doreşte EL de la tine. Se cade să-L faci cel mai puţin să aştepte de la tine reacţii de răspuns şi tot ceea ce-I datorezi. Să te grăbeşti atent să nu-I greşeşti, mulţumindu-L, cu timpul te vei prinde şi comuniunea va fi deplină, doar să vrei.
Îndreptarea cerută de SUS, e în primul rînd reînvăţarea cu bunul-simţ şi facerea binelui, evitînd răul şi urîtul, cît vei trăi. Şi de nu-L ştii corect, abţine-te, ateu fiind, pînă tu şi lumea veţi pricepe cine-I EL cu adevărat. Să ne învingem repezeala, apucăturile negîndite corect, să nu ne mai grăbim chiar de ne grăbim, ci mai încet şi atenţi a nu greşi cumva. Eventual repetaţi deprinderi ce nu le puteţi cunoaşte încă corect să fiţi, corectaţi-vă felul nedrept de a fi. Timp e berechet, bine să-l foloseşti e totul să înţelegi.
Să ne facem timp oricînd să fim binevoitori cu năpăstuiţii, ce-i simţim aşa, pentru că-L slujim pe EL. În caz că nu-i bine ceva ce ni-i la îndemînă, să nu ne închipuim năzbîtii nedrepte ci să căutăm a îndrepta în mod firesc şi de nu putem să-I cerem ajutorul. ÎL vom primi, numai încredere în EL să avem.
Chiar de cel în nevoi e poate neînţeles de alţii, tu fii corect şi implică-te cum poţi mai bine să fii cu priinţa cerută. Şi nu fii nepăsător şi privitor neputincios a ceea ce-i suferinţă, ci numai de chiar nu poţi face nimic bun, treci mai departe ne încurcînd pe drept situaţia. Nu-i corect să te holbezi la lucruri pedepsitoare, suferinţe în desfăşurare, evită-le, dar învaţă din ele şi apropiete de ceea ce ţi se cere de EL.
Toţi ştim cîte ceva despre EL şi Lumea LUI, aproximări mai corecte ori nu, dar e o diferenţă enormă în a trece să-L ştii corect, poate să-L respecţi şi mai ales să crezi în EL. E o responsabilitate mare ce mulţi n-o pot duce, îs slabi şi mai bine chinuiţi în părăsire, ratîndu-şi viaţa.
sâmbătă, 21 aprilie 2012
1322. Aşijderea
Simţim că nu-i ceva bun în religiile zilei şi ne înstrăinăm de ele, tot ne supunem unor spiritualităţi dar mai banale naive din diverse zări unde civilizaţia nu-i cunoscută şi tainele-s la ele acasă în natura SA încă virgină. Natura SA, simţită cu EL şi îndurătoare a prea multe de la om, care-i un înstrăinat obraznic care în loc să se cuminţească cu timpul se nărăveşte în rele şi urîte de-o sileşte să-l arunce cît colo să se-nveţe minte cît o mai trăi.
Nedreptele religii în timp au însîngerat lumea şi nu de mult şi prin vecinii noştri risipindu-i năclăiţi, dar nu s-au dat înapoi niciunul. Aşa-i de cînd lumea, plătesc mulţi nedrepte porniri ce poate nu-L cuprind şi tocmai de aceia. Dar nu-s conştienţi că EL nu-i părăseşte mai ales la greu şi se miră c-au scăpat şi nu ştiu de ce, inconştienţa SA e mare de atîta nedreptate hîdă. Să ne ţinem fermi cu EL şi moralizaţi şi nu ne atinge nimeni nici c-o floare.
Aleşii SĂI îs din lumea asta, tot aşa ca noi, ce-n timp se dovedesc straşnici în calea SA găsită de urmat cu nevoile fireşti, ce nu le ştim, ascunse vederii nepricepute şi-n timp şi mai greu de aflat. Apropiaţi de EL şi-nstrăinaţi de noi, nu-i vom afla de nu-L ştim pe EL cum trebuie. Să nu trecem degeaba prin lume, să lăsăm o urmă mai acătării. Asta însemnînd că viaţa e îmbelşugată şi îndestulătoare ţie şi familiei tale, ce-L ştii corect şi îndreptat cum vrea.
Fiinţa om, trup materie vie prin energie spirituală şi gîndire de SUS, inconştientă în zbatere şi căutare multe mii de ani şi din ce în ce mai aproape de programarea SA în ultimii ani. Se zice coordonată de frică,eros şi foame. De-L ştii corect frica n-o ştii, îndreptat şi simţurile ţi le educi moral fiind şi demn ţi-i foame de cunoaştere şi energie firească ţie.
Ni se cere să creem să înfăptuim ceea ce nu-i în lume, aşa de straşnice dorinţe avem. Dar culme a absolutului e EL şi de-L ştim şi noi ne îmbogăţim şi cuprindem mai învăţaţi totul ce ni-i dat a cunoaşte. Cuminţi şi cu EL alăturea şi noi cu EL în toate cele, e definitivarea ce ne-o dorim şi EL aşijderea.
Nedreptele religii în timp au însîngerat lumea şi nu de mult şi prin vecinii noştri risipindu-i năclăiţi, dar nu s-au dat înapoi niciunul. Aşa-i de cînd lumea, plătesc mulţi nedrepte porniri ce poate nu-L cuprind şi tocmai de aceia. Dar nu-s conştienţi că EL nu-i părăseşte mai ales la greu şi se miră c-au scăpat şi nu ştiu de ce, inconştienţa SA e mare de atîta nedreptate hîdă. Să ne ţinem fermi cu EL şi moralizaţi şi nu ne atinge nimeni nici c-o floare.
Aleşii SĂI îs din lumea asta, tot aşa ca noi, ce-n timp se dovedesc straşnici în calea SA găsită de urmat cu nevoile fireşti, ce nu le ştim, ascunse vederii nepricepute şi-n timp şi mai greu de aflat. Apropiaţi de EL şi-nstrăinaţi de noi, nu-i vom afla de nu-L ştim pe EL cum trebuie. Să nu trecem degeaba prin lume, să lăsăm o urmă mai acătării. Asta însemnînd că viaţa e îmbelşugată şi îndestulătoare ţie şi familiei tale, ce-L ştii corect şi îndreptat cum vrea.
Fiinţa om, trup materie vie prin energie spirituală şi gîndire de SUS, inconştientă în zbatere şi căutare multe mii de ani şi din ce în ce mai aproape de programarea SA în ultimii ani. Se zice coordonată de frică,eros şi foame. De-L ştii corect frica n-o ştii, îndreptat şi simţurile ţi le educi moral fiind şi demn ţi-i foame de cunoaştere şi energie firească ţie.
Ni se cere să creem să înfăptuim ceea ce nu-i în lume, aşa de straşnice dorinţe avem. Dar culme a absolutului e EL şi de-L ştim şi noi ne îmbogăţim şi cuprindem mai învăţaţi totul ce ni-i dat a cunoaşte. Cuminţi şi cu EL alăturea şi noi cu EL în toate cele, e definitivarea ce ne-o dorim şi EL aşijderea.
1321.Astea-s urmările
Natura SA dată nouă în conlucrarea firească vieţii, cunoscînd Pămîntul SĂU şi împreună să-L simţim fiecare cum se pricepe în felul său. Natura rămînîndu-I alăturea aşa mută oarecum şi supusă noi porniţi şi de ne stăpînit în toate cele, în loc s-o ştim întîi şi pe ea şi pe EL corect. Ne-am înstrăinat de ea întîi şi concomitent şi de EL, nelegiuiţi şi părăsiţi fiind suferim şi corect natura ne mai păruieşte din cînd în cînd. Nici EL nu ne-o lăsat în părăsire ci ne-o mai articulat cîte-o lecţie aspră, de ne-o lăsat să ne păruim între noi rău de tot şi acuma, ne tot aminteşte că-i posibil de nu-L ştim a urma prin îndreptarea cerută.
Ochii să ni se vadă, ca o carte de vizită, ca un paşaport de corectitudine ce ne reprezintă oriunde şi oricum. De ni-i ascundem sîntem un fals, un escroc posibil, deci un ascuns de mişel, nu prezinţi deloc încredere şi eşti de evitat şi ponegrit, un nedrept, poate nu pe drept, dar fără bun-simţ sigur. Ochii ne arată sufletul, cum e şi ne deschide ori nu porţile altfel ferecate, de sîntem cum trebuie, de nu îi bai.
Nu ni se dă voie să-L ştim chiar cum am vrea, ci cît consimte că ni se cuivine, cît merităm la o adică. De fapt şi mai pe şleau nu-L ştim mai deloc, se zice că nu-L putem cuprinde, o fi, dar spiritualitatea SA ne depăşeşte în pricepere şi nici gînd s-o aflăm de cum ne comportăm faţă de EL. Nerecunoscîndu-L, ci ne amăgim cu necurate închipuiri deşarte nouă, ce-L nemulţumesc şi ne părăseşte plătind din greu pe drept.
Să ne îndreptăm cum vrea şi curioşi să-L aflăm cît mai adevărat, cît ni se permite, dar să-i facem paşii necesari o dată că prea ne minţim cu nedrepţii în faţă, să-i mai înlocuim cu cei mai corecţi dintre noi în relaţiile cu EL şi Lumea LUI. Ş-om vedea rezultatele, de EL ne acceptă aşa. De nu mai încercăm cum doreşte EL şi să o pornim odată roata lumii universului cunoaşterii cît mai pe măsura noastră în relaţiile cu EL şi Lumea SA.
Tot la natura SA ce ne înconjoară şi ne susţine mereu de cînd lumea oamenilor a fost lăsată să se dezvolte aici, dar nu corespunzător. Nu ne duce capul decît la nedreptate şi renegarea SA şi a naturii ce-L ascultă şi noi nu. Nu ne pasă, o ducem de azi pe mîine în neştire dar laţul se strînge şi simţim cîte ceva dar degeaba, nu ne pasă. Prea mult timp am dus-o fără EL corect şi-o natură cam permisivă, la fel şi EL tolerant prea şi astea-s urmările acuma.
Ochii să ni se vadă, ca o carte de vizită, ca un paşaport de corectitudine ce ne reprezintă oriunde şi oricum. De ni-i ascundem sîntem un fals, un escroc posibil, deci un ascuns de mişel, nu prezinţi deloc încredere şi eşti de evitat şi ponegrit, un nedrept, poate nu pe drept, dar fără bun-simţ sigur. Ochii ne arată sufletul, cum e şi ne deschide ori nu porţile altfel ferecate, de sîntem cum trebuie, de nu îi bai.
Nu ni se dă voie să-L ştim chiar cum am vrea, ci cît consimte că ni se cuivine, cît merităm la o adică. De fapt şi mai pe şleau nu-L ştim mai deloc, se zice că nu-L putem cuprinde, o fi, dar spiritualitatea SA ne depăşeşte în pricepere şi nici gînd s-o aflăm de cum ne comportăm faţă de EL. Nerecunoscîndu-L, ci ne amăgim cu necurate închipuiri deşarte nouă, ce-L nemulţumesc şi ne părăseşte plătind din greu pe drept.
Să ne îndreptăm cum vrea şi curioşi să-L aflăm cît mai adevărat, cît ni se permite, dar să-i facem paşii necesari o dată că prea ne minţim cu nedrepţii în faţă, să-i mai înlocuim cu cei mai corecţi dintre noi în relaţiile cu EL şi Lumea LUI. Ş-om vedea rezultatele, de EL ne acceptă aşa. De nu mai încercăm cum doreşte EL şi să o pornim odată roata lumii universului cunoaşterii cît mai pe măsura noastră în relaţiile cu EL şi Lumea SA.
Tot la natura SA ce ne înconjoară şi ne susţine mereu de cînd lumea oamenilor a fost lăsată să se dezvolte aici, dar nu corespunzător. Nu ne duce capul decît la nedreptate şi renegarea SA şi a naturii ce-L ascultă şi noi nu. Nu ne pasă, o ducem de azi pe mîine în neştire dar laţul se strînge şi simţim cîte ceva dar degeaba, nu ne pasă. Prea mult timp am dus-o fără EL corect şi-o natură cam permisivă, la fel şi EL tolerant prea şi astea-s urmările acuma.
1320.Aflarea îndreptării
Care-i sensul existenţei omului ? Întrucît îI sîntem creaţia SA pe planeta SA, Pămîntul. ÎI sîntem datori şi să ne purtăm ca atare, cum ne cere EL, deocamdată să ne moralizăm între oameni şi să-L ştim şi dacă-i prea greu, să fim atei şi cînd vom fi capabili să-L pricepem cît de cît, să ne încumetăm cu curaj. Ce e moartea, acest laitmotiv tot revine-n gîndul nedrepţilor, ori aiurea? Ce va fi după moarte(m.)?
Curat murdar, dar trebuie, EL ne ameninţă pe nedrepţi cu m.doar îL vom pricepe cine-I şi-L vom urma în îndreptarea cerută de EL. Judecarea noastră se face de către EL instantanee şi ştie pentru fiecare ce-i poate pielea de cînd e în vizorul SĂU de multe generaţii în urmă şi cea mai făcut şi fiecare viu, EL răspunde de noi cei vii din partea CER-ului. Dar moartea vine de nu-L urmăn defel cum vrea, nici un semn nu-I dăm şi ne ducem pe copcă.
Acolo-i o lume mai spiritualizată decît aici, materia-i lipsă, însinguraţi de nedreapta existenţă avută, o cam încurcăm acolo, aşa că se cade un timp de acomodare, cei rămaşi vii şi apropiaţi dispărutului să-l viziteze des la mormînt, pînă vor simţi o uşurare şi-l vor lăsa în drumul său de acolo. De asta vreu ca statul, la noi măcar să ne permită a ne îngropa morţii în apropierea casei, undeva unde în orice moment, ei ne cheamă, simţim aceasta, să le fim alăturea cît putem mai suportabil a fi.fără exagerări, că-I cerem LUI ajutorul şi se schimbă foaia pentru cei vii. Morţii cu morţii. Tot EL E şi peste ei acolo, printr-un trimis.
Cei mai apropiaţi de EL aici şi dincolo la fel îs şi-şi continuă conlucrarea pe alte date.
Ceilalţi nedrepţii depinde cît de gravă e dereglarea lor înspre rău, cît au fost în viaţă. Urmează o perioadă de trecere în funcţie de criterii de acolo şi de se pot îndrepta chiar şi acolo le va fi mai bine. Depind şi de noi de-i mai ajutăm oarecum cu amintirea adevărurilor ce le-au lăsat în urmă aici între vii.
Teama e dată prin lume să molipsească nedrepţii înspre aflarea îndreptării de se poate, de nu o vor încurca amarnic şi suferinţa de le va fi roditoare, va fi bine, de nu, nu.
Curat murdar, dar trebuie, EL ne ameninţă pe nedrepţi cu m.doar îL vom pricepe cine-I şi-L vom urma în îndreptarea cerută de EL. Judecarea noastră se face de către EL instantanee şi ştie pentru fiecare ce-i poate pielea de cînd e în vizorul SĂU de multe generaţii în urmă şi cea mai făcut şi fiecare viu, EL răspunde de noi cei vii din partea CER-ului. Dar moartea vine de nu-L urmăn defel cum vrea, nici un semn nu-I dăm şi ne ducem pe copcă.
Acolo-i o lume mai spiritualizată decît aici, materia-i lipsă, însinguraţi de nedreapta existenţă avută, o cam încurcăm acolo, aşa că se cade un timp de acomodare, cei rămaşi vii şi apropiaţi dispărutului să-l viziteze des la mormînt, pînă vor simţi o uşurare şi-l vor lăsa în drumul său de acolo. De asta vreu ca statul, la noi măcar să ne permită a ne îngropa morţii în apropierea casei, undeva unde în orice moment, ei ne cheamă, simţim aceasta, să le fim alăturea cît putem mai suportabil a fi.fără exagerări, că-I cerem LUI ajutorul şi se schimbă foaia pentru cei vii. Morţii cu morţii. Tot EL E şi peste ei acolo, printr-un trimis.
Cei mai apropiaţi de EL aici şi dincolo la fel îs şi-şi continuă conlucrarea pe alte date.
Ceilalţi nedrepţii depinde cît de gravă e dereglarea lor înspre rău, cît au fost în viaţă. Urmează o perioadă de trecere în funcţie de criterii de acolo şi de se pot îndrepta chiar şi acolo le va fi mai bine. Depind şi de noi de-i mai ajutăm oarecum cu amintirea adevărurilor ce le-au lăsat în urmă aici între vii.
Teama e dată prin lume să molipsească nedrepţii înspre aflarea îndreptării de se poate, de nu o vor încurca amarnic şi suferinţa de le va fi roditoare, va fi bine, de nu, nu.
1319.Ne căutăm calea
În cazul copiilor şi tineretului, atenţie părinţi, de-i scăpaţi în trifoi, voi răspundeţi de se umflă şi crapă. Cît existaţi pe voi cad toate răspunderile în faţa SA şi plătiţi, nimic nu se iartă de sînteţi iresponsabili. Moralizaţi-vă voi întîi şi predaţiile lor lecţii corecte şi nu formale, ci cum e firesc. Iar în cazul SĂU, nu-L ştiţi că vi s-a ascuns întregii lumi faţa SA adevărată, ci doar minciuni cunoaşteţi de mult. Aşa că mai bine atei fiţi prin societate pînă se va putea afla adevărul SĂU corect. Ca să nu fiţi părăsiţi şi-n suferinţă şi scurtarea vieţii, vouă şi familiei. Ar fi foarte bine să-L puteţi afla corect în tăcere în gînd şi să vă răspundă, altfel e degeaba.
Răul în lume-i pretutindeni postat, ademenitor doar, doar îl înhăţaţi şi robi lui sînteţi şi EL vă părăseşte în suferinţe şi frici şi moarte prematură. Cu binele-i mai dificil, riscul e mai mare şi greu de îndeplinit, aşa că înarmaţi-vă cu multă voinţă de-al înfăptui să vă fie binele întors vouă şi familiei voastre. Libertatea e asumarea unui risc ca şi-n cazul binelui, frumosului şi utilului.
Ni se cere de SUS să-I respectăm cerinţele date, de nu ştim, să ne informăm, eu le-am tot zis : să ne moralizăm între oameni şi să-L ştim corect deocamdată. De nu se poate, EL constată rea voinţă, nepăsare şi tot ce-i din vina ta şi te părăseşte, năvălindu-te nevoile şi te vaiţi. Ceri ajutor, dar mobilizarea ai uitat-o în faţa SA şi îndreaptă-te cît mai repede şi-ţi va răspunde de meriţi. Deci nu te văicări prea mult şi revino-ţi şi caută-L dispus să te mobilizezi a te îndrepta chiar imediat, nu pentru altceva, că-i degeaba.
Să ne aşteptăm în viaţă la tot ce-i mai rău pentru dezmeticirea noastră înspre ce doreşte EL, noi nu contăm de nu-L ştim măcar corect şi moralizaţi a fi. Măcar un început o pornire înspre cea ce doreşte EL şi ne aşteaptă, are tot timpul din lume. E foarte răbdător, nu ca noi apucaţii şi uitucii în multe ce-L privesc. Dar nu la nesfîrşit, că-I ajunge şi LUI cînd vede că nu-L dorim deloc în preajam noastră şi ne pune la punct. Să ne fie de învăţătură de minte şi repornirea spre EL e mai dificilă a doua oară, trebuie chiar preocupare serioasă.
Ne tot facem de cap şi nu ne oprim, şi vine scadenţa mai blîndă din considerente Divine, ce nu le pricepem în totalitate, dar intuim că-i timpul astîmpărării, cuminţirii, curaj nu-i dar încercare ar fi ceva. Şi cu îndrumări pe măsură urmate, ne căutăm calea SA şi moralizarea dorită SUS.
Răul în lume-i pretutindeni postat, ademenitor doar, doar îl înhăţaţi şi robi lui sînteţi şi EL vă părăseşte în suferinţe şi frici şi moarte prematură. Cu binele-i mai dificil, riscul e mai mare şi greu de îndeplinit, aşa că înarmaţi-vă cu multă voinţă de-al înfăptui să vă fie binele întors vouă şi familiei voastre. Libertatea e asumarea unui risc ca şi-n cazul binelui, frumosului şi utilului.
Ni se cere de SUS să-I respectăm cerinţele date, de nu ştim, să ne informăm, eu le-am tot zis : să ne moralizăm între oameni şi să-L ştim corect deocamdată. De nu se poate, EL constată rea voinţă, nepăsare şi tot ce-i din vina ta şi te părăseşte, năvălindu-te nevoile şi te vaiţi. Ceri ajutor, dar mobilizarea ai uitat-o în faţa SA şi îndreaptă-te cît mai repede şi-ţi va răspunde de meriţi. Deci nu te văicări prea mult şi revino-ţi şi caută-L dispus să te mobilizezi a te îndrepta chiar imediat, nu pentru altceva, că-i degeaba.
Să ne aşteptăm în viaţă la tot ce-i mai rău pentru dezmeticirea noastră înspre ce doreşte EL, noi nu contăm de nu-L ştim măcar corect şi moralizaţi a fi. Măcar un început o pornire înspre cea ce doreşte EL şi ne aşteaptă, are tot timpul din lume. E foarte răbdător, nu ca noi apucaţii şi uitucii în multe ce-L privesc. Dar nu la nesfîrşit, că-I ajunge şi LUI cînd vede că nu-L dorim deloc în preajam noastră şi ne pune la punct. Să ne fie de învăţătură de minte şi repornirea spre EL e mai dificilă a doua oară, trebuie chiar preocupare serioasă.
Ne tot facem de cap şi nu ne oprim, şi vine scadenţa mai blîndă din considerente Divine, ce nu le pricepem în totalitate, dar intuim că-i timpul astîmpărării, cuminţirii, curaj nu-i dar încercare ar fi ceva. Şi cu îndrumări pe măsură urmate, ne căutăm calea SA şi moralizarea dorită SUS.
vineri, 20 aprilie 2012
1318.Opunem curaţi
Unii se căznesc în spiritualitate, chinuindu-şi trupul în fel şi chip, ascunşi privirilor indiscrete, dar nu-L ştiu cerect şi-s degeaba chinurile. Nedreptatea domină de mult şi-n forme diverse spiritualitatea falsă ce nu-L cuprinde, falsificîndu-I Poziţia, ce-I Unică în CER. Se simte, se primesc diferite înşiinţări că nu eşti pe drumul ce-L bun şi cauţi îndreptarea şi o încropeşti greşindu-I şi plăteşti părăsindu-te. Deci superficialitatea în spiritualitate evit-o cît poţi de mult şi preocupă-te lăsînd totul deoparte de poţi, de nu astîmpără-te, nu-I eşti pe plac încă şi pace.
Măreţia SA-I desăvîrşită în Lumea SA şi n-o putem cuprinde cu gîndirea noastră ori cît ne-am strădui, nu nu-i dat. Unicul Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Divinitatea, Dumnezeu Însuşi, EL şi nu alte scamatorii nedrepte specifice creştinismului nedrept de cînd lumea sa.
Pe Pămînt îL simţim în puterea SA prin fenomenele naturale ce-L ascultă doar pe EL şi noi doar martori neputincioşi, dar tare încăpăţinaţi în rele şi nedrepate, ne ştiindu-L cam deloc prin lume încă. Nu ştim nici trecutul bine, dar mi te viitorul, fără EL cu noi nu avem nici o şansă. Decît să ne trăim prezentul moralzaţi, ne preocupaţi decît de a-L şti cît mai corect. Şi mai vedem în timp ce-i de mai făcut, ne va zice.
Aiureli ce s-au împămîntenit demult păgîne, să ne bucurăm unii de dispariţia unui apropiat în spestacol organizat de îndureraţi. Doar familia are măsura exactă a dispariţiei în durere şi trebuie respectată un timp, doar de ea simţit. Conform VT, necurăţenia ei priveşte doar familia şi-i tolerată de SUS un timp şi de curăţenie numai ei specific, restul îs de prisos şi-I greşesc amarnic şi plătesc în timp în faţa SA. Trebuiesc multe schimbări de făcut cum îi nevoie, ne va zice.
Sîntem proprii noştri potrivnici în îndreptare moralizatoare şi-n spiritulitate cînd îL abordăm şi mai şi e cazna propriei împotriviri. Ce-o cunoaştem de-I sîntem acceptaţi, de nu e mai de aşteptat cît trebuie, veţi şti.
Nedreptatea în expansiune prin diversele mijloace de informare, mass media şi net şi altele ce tot apar de ne dovedesc. De nu ne opunem curaţi să-I fim în faţa SA, pînă va fi şi atunci şi altă făină se va măcina.
Măreţia SA-I desăvîrşită în Lumea SA şi n-o putem cuprinde cu gîndirea noastră ori cît ne-am strădui, nu nu-i dat. Unicul Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Divinitatea, Dumnezeu Însuşi, EL şi nu alte scamatorii nedrepte specifice creştinismului nedrept de cînd lumea sa.
Pe Pămînt îL simţim în puterea SA prin fenomenele naturale ce-L ascultă doar pe EL şi noi doar martori neputincioşi, dar tare încăpăţinaţi în rele şi nedrepate, ne ştiindu-L cam deloc prin lume încă. Nu ştim nici trecutul bine, dar mi te viitorul, fără EL cu noi nu avem nici o şansă. Decît să ne trăim prezentul moralzaţi, ne preocupaţi decît de a-L şti cît mai corect. Şi mai vedem în timp ce-i de mai făcut, ne va zice.
Aiureli ce s-au împămîntenit demult păgîne, să ne bucurăm unii de dispariţia unui apropiat în spestacol organizat de îndureraţi. Doar familia are măsura exactă a dispariţiei în durere şi trebuie respectată un timp, doar de ea simţit. Conform VT, necurăţenia ei priveşte doar familia şi-i tolerată de SUS un timp şi de curăţenie numai ei specific, restul îs de prisos şi-I greşesc amarnic şi plătesc în timp în faţa SA. Trebuiesc multe schimbări de făcut cum îi nevoie, ne va zice.
Sîntem proprii noştri potrivnici în îndreptare moralizatoare şi-n spiritulitate cînd îL abordăm şi mai şi e cazna propriei împotriviri. Ce-o cunoaştem de-I sîntem acceptaţi, de nu e mai de aşteptat cît trebuie, veţi şti.
Nedreptatea în expansiune prin diversele mijloace de informare, mass media şi net şi altele ce tot apar de ne dovedesc. De nu ne opunem curaţi să-I fim în faţa SA, pînă va fi şi atunci şi altă făină se va măcina.
1317.De cutezi
Ni se recomandă să I ne împotrivim, ne temîndu-ne de moarte, ce-i o formă de îndepărtare a Sa de noi nerecunoscătorii SĂI, Creatorul Însuşi. Fiind liberi prin învingerea fricii de moarte, aiurea, în faţa morţii nedrepţii nu-s aşa viteji, şi-ar face orice s-o întoarcă din drum. Dar nu-L ştiu, EL fiind singura legătură din CER cu noi cei vii de pe Pămîntul SĂU, I-au întors spatele de mult tare, înlocuindu-L cu-n necurat şi plătesc. Singuri ştiu că totul se plăteşte aici pe Pămînt de-I greşeşti, dar nu-L ştiu şi imorali pe deasupra, îndepărtaţi de cerinţele SALE.
Numai tineretul e încă inconştient deplin şi-i mai înclinat spre neînfricare în faţa morţii şi a suferinţei. Dar de regulă e în perioada de graţie ce i se dă omului spre a cunoaşte binele şi utilul vieţii, doar de-i urmaş al unor nedrepţi şi mai plătesc şi ei pînă la lichidarea datoriei către Divinitate. Cît eşti tînăr şi-n putere de cunoaştere neînfricar şi dornic de afla Totul şi Contrar Totului, fii curajos moralizeazăte şi abordează-L cu încredere deplină.
Ne zbatem în viaţă să ne autodepăşim condiţia limitată de neputinţe şi metehne, pentru a contribui la o cunoaştere a ceea ce încă nu-i. Nu-i uşor şi nedrepţii şi josnicii scormonitori vor dezveli neputinţele omeneşti şi-n baza realizărilor desăvîrşite, căutînd compromiterea şi uniformizarea cu ei neputincioşii dar straşnic invidioşi şi mîrşavi. Dar fiecare e ridicat de ceea ce-i deosebit şi înălţător în viaţă nu de căderile inerente existenţei umane.
Nu toţi ne dorim şi-i firesc şi moral a nu şti pe cel ce-i geniu într-o creaţie deosebită, că are şi căderi şi josnicii, pentru care ne va judeca CEL de SUS pe fiecare. Nu noi oamenii nedrepţi şi neputincioşi în dreptul nostru. Deci nici nu au dreptul de nu au şi ei realizări pe măsură în spate care să-i propulseze şi sprijine în critica egalului lor, altfel nu-i drept. Şi-s caraghioşi.
E dificilă viaţa moralizată s-o înfăptuieşti deplin cum doreşte Divinitatea şi că primează de nu-L ştii dinainte bine şi pe urmă să-L abordezi de cutezi.
Numai tineretul e încă inconştient deplin şi-i mai înclinat spre neînfricare în faţa morţii şi a suferinţei. Dar de regulă e în perioada de graţie ce i se dă omului spre a cunoaşte binele şi utilul vieţii, doar de-i urmaş al unor nedrepţi şi mai plătesc şi ei pînă la lichidarea datoriei către Divinitate. Cît eşti tînăr şi-n putere de cunoaştere neînfricar şi dornic de afla Totul şi Contrar Totului, fii curajos moralizeazăte şi abordează-L cu încredere deplină.
Ne zbatem în viaţă să ne autodepăşim condiţia limitată de neputinţe şi metehne, pentru a contribui la o cunoaştere a ceea ce încă nu-i. Nu-i uşor şi nedrepţii şi josnicii scormonitori vor dezveli neputinţele omeneşti şi-n baza realizărilor desăvîrşite, căutînd compromiterea şi uniformizarea cu ei neputincioşii dar straşnic invidioşi şi mîrşavi. Dar fiecare e ridicat de ceea ce-i deosebit şi înălţător în viaţă nu de căderile inerente existenţei umane.
Nu toţi ne dorim şi-i firesc şi moral a nu şti pe cel ce-i geniu într-o creaţie deosebită, că are şi căderi şi josnicii, pentru care ne va judeca CEL de SUS pe fiecare. Nu noi oamenii nedrepţi şi neputincioşi în dreptul nostru. Deci nici nu au dreptul de nu au şi ei realizări pe măsură în spate care să-i propulseze şi sprijine în critica egalului lor, altfel nu-i drept. Şi-s caraghioşi.
E dificilă viaţa moralizată s-o înfăptuieşti deplin cum doreşte Divinitatea şi că primează de nu-L ştii dinainte bine şi pe urmă să-L abordezi de cutezi.
1316.Nu te mai atinge
În toate pornirile existenţei normale încrezătoare în ce va fi, că va fi extraordinar şi bine pentru toţi, dar nu-L ştim şi fără îndreptarea cerută, îs zero. EL ne aşteaptă , dar dacă vede că nu-L băgăm în seamă defel, ignorîndu-I îndrumările simple şi de bun-simţ, întoarce foaia şi ne irosim existenţele. Tînăr fără experienţă în voia vieţii, o încurcăm devreme, de asta părinţi fiţi responsabili, întîi voi moralizaţi-vă şi cunoşteţi-L bine ş-apoi odraslele. De nu vreţi degeba să vă dezmenbraţi familia din ignorarea dorinţelor LUI, Singurul Dumnezeu din CER.
Se agaţă disperaţii dezinformaţi de-un pai în derivă şi iluzia-i cuprinde îndoindu-le viaţa în suferinţă, noi vii fiind părăsiţi ne ştiindu-L pe Reprezentantul CER-ului pe Pămîntul SĂU. Iluziile-s în noi înfipte şi nu-L putem pricepe Întreg pe ce-L firesc, E-n umbra minciunii bine ticluite şi susţinută de netrebnicii lumi ce ni-L ascund şi-s părăsiţi cu toţii la hurtă suferinzi. Încă nu-şi dau seama, e prea fudulă în trepte de părăsiri e viaţa, numai cu EL adevărat mai poţi astfel să fii.
Părinţi, părinţi straşnice poveri vă cuprind de aveţi copii şi-i morală decît spoială şi cunoaşterea SA-n lume ioc. Începeţi cu moralizarea voastră încet, încet, fără grabă, formaţi o familie separată vi-i mai uşor, rupeţi-o cu nedreptatea pe toate fronturile vieţii. Şi mai bine atei de nu puteţi s-o rupeţi cu nedreptatea hîdă-n lume. Întrezăriţi un EL undeva cumva, îndepărta şi inaccesibil pînă ce lumea se va deştepta. Astfel vă puneţi la adăpost o vreme bună casa, familia tînără cît s-o vedeţi pe picioareale ei.
Vă binecuvîntează cu copii, înseamnă că drumu-i bun, are de la voi aşteptări, Adevăratul Dumnezeu ce încă nu-L întîlniţi în lume-i ioc de EL. Cuminţiţi-vă cît mai corect să vă purtaţi, să nu vi se poată reproşa absolut nimic. Echilibraţi şi cu capul pe umeri mereu, să fiţi cît veţi exista răspundeţi de întreaga familie în faţa SA şi familia va observa binele şi utilul în neştirea SA, de nu se poate altfel, deocamdată.
Să ne purtăm prin societate chir şi-ntre falşi zei, cu gîndul doar la EL în minte doar, că altfel te dai de gol şi poţi fi ignorată, doar de EL te ia sub apărarea SA şi nimeni nu te mai atinge cît vei exista.
Se agaţă disperaţii dezinformaţi de-un pai în derivă şi iluzia-i cuprinde îndoindu-le viaţa în suferinţă, noi vii fiind părăsiţi ne ştiindu-L pe Reprezentantul CER-ului pe Pămîntul SĂU. Iluziile-s în noi înfipte şi nu-L putem pricepe Întreg pe ce-L firesc, E-n umbra minciunii bine ticluite şi susţinută de netrebnicii lumi ce ni-L ascund şi-s părăsiţi cu toţii la hurtă suferinzi. Încă nu-şi dau seama, e prea fudulă în trepte de părăsiri e viaţa, numai cu EL adevărat mai poţi astfel să fii.
Părinţi, părinţi straşnice poveri vă cuprind de aveţi copii şi-i morală decît spoială şi cunoaşterea SA-n lume ioc. Începeţi cu moralizarea voastră încet, încet, fără grabă, formaţi o familie separată vi-i mai uşor, rupeţi-o cu nedreptatea pe toate fronturile vieţii. Şi mai bine atei de nu puteţi s-o rupeţi cu nedreptatea hîdă-n lume. Întrezăriţi un EL undeva cumva, îndepărta şi inaccesibil pînă ce lumea se va deştepta. Astfel vă puneţi la adăpost o vreme bună casa, familia tînără cît s-o vedeţi pe picioareale ei.
Vă binecuvîntează cu copii, înseamnă că drumu-i bun, are de la voi aşteptări, Adevăratul Dumnezeu ce încă nu-L întîlniţi în lume-i ioc de EL. Cuminţiţi-vă cît mai corect să vă purtaţi, să nu vi se poată reproşa absolut nimic. Echilibraţi şi cu capul pe umeri mereu, să fiţi cît veţi exista răspundeţi de întreaga familie în faţa SA şi familia va observa binele şi utilul în neştirea SA, de nu se poate altfel, deocamdată.
Să ne purtăm prin societate chir şi-ntre falşi zei, cu gîndul doar la EL în minte doar, că altfel te dai de gol şi poţi fi ignorată, doar de EL te ia sub apărarea SA şi nimeni nu te mai atinge cît vei exista.
1315.Bucuria firavă
Să ne ocupăm de recepţia pentru noi înşine a ce-i bun şi util în lume şi să căutăm să şi distribuim corespunzător frumosul, binele şi utilul tuturora interesaţi.
Cînd eşti în situaţii limită ce te nedreptăţesc amarnic, caută să te menţii zravăn la minte,că-i mare încercarea şi te poţi strica la cap iremediabil. Mai bine o uşoară monomanie fudulă, nebunie superficială cît să treci hopul cît mai normal să rămîi în viaţă demn. Pe mulţi o astfel de meteahnă, de altfel sub control, îi scoate cu basma curată din situaţii încurcate în care viaţa te încearcă. De-ai fi cu EL şi moral, n-ai avea necazuri!
Darnic cu cel la necaz şi voind să nu te laşi cînd pe tine te încearcă viaţa. De nu măcar amabil şi cumpănit în existenţă să ne dovedim. Să ne ferim a-L supăra prim mîndrie auto suficientă şi încredere nemăsurată în adevătul nostru fără EL.
Ne dă ocazia aflării vieţii cum e ea pentru fiecare, bucurîndu-ne şi înflorind şi chiar rodind, pîrguindu-ne în toamna vieţii îndestulate. Dar la EL nu ni-i gîndul destul, cum ne vrea EL, adică : moralizaţi noi şi ai noştri de care sîntem şi simţim că depimdem împreună unii de alţii. Un tot familial ce-l vieţuim şi cu ştiinţa SA cît mai corectă, ţinînd legătura neîntreruptă cît vom exista.
Delăsîndu-ne din plasa SA, ne uită şi EL şi decădem în nefirescul ordinar unde ne pierdem, neînsemnaţi şi părăsiţi în primul rînd de EL şi nu ne dăm seama defel. În traseul vieţii finale, nici acuma cu mai multă minte, uitîndu-L ne ratăm existenţa foarte uşor şi familia la fel, urmîndu-ne în nerespectarea SA cum nu ne vrea.
Unii simt cîte ceva din existenţa cu EL şi fără EL şi nu-s în stare să aleagă salvarea, n-o înţeleg şi află cum e gustul ratării, amarul.
De asta se impune uşor cu foarte mare preocupare, fără să stricăm pornirile ci susţinîndu-le cînd sînt copii şi tineri aflării moralei corecte şi ştiinţa SA adevărată. Necedînd nici un pas firavelor cunoştinţe în consolidare cumsecade învăţîndu-ne cu EL cît mai mult şi de nu-i posibil pe faţă, incognito cît mai bine urmat cît vom exista. Altfel ne ratăm pornirea de viaţă tînără în bucuria firavă ce-i fără EL şi imorală.
Cînd eşti în situaţii limită ce te nedreptăţesc amarnic, caută să te menţii zravăn la minte,că-i mare încercarea şi te poţi strica la cap iremediabil. Mai bine o uşoară monomanie fudulă, nebunie superficială cît să treci hopul cît mai normal să rămîi în viaţă demn. Pe mulţi o astfel de meteahnă, de altfel sub control, îi scoate cu basma curată din situaţii încurcate în care viaţa te încearcă. De-ai fi cu EL şi moral, n-ai avea necazuri!
Darnic cu cel la necaz şi voind să nu te laşi cînd pe tine te încearcă viaţa. De nu măcar amabil şi cumpănit în existenţă să ne dovedim. Să ne ferim a-L supăra prim mîndrie auto suficientă şi încredere nemăsurată în adevătul nostru fără EL.
Ne dă ocazia aflării vieţii cum e ea pentru fiecare, bucurîndu-ne şi înflorind şi chiar rodind, pîrguindu-ne în toamna vieţii îndestulate. Dar la EL nu ni-i gîndul destul, cum ne vrea EL, adică : moralizaţi noi şi ai noştri de care sîntem şi simţim că depimdem împreună unii de alţii. Un tot familial ce-l vieţuim şi cu ştiinţa SA cît mai corectă, ţinînd legătura neîntreruptă cît vom exista.
Delăsîndu-ne din plasa SA, ne uită şi EL şi decădem în nefirescul ordinar unde ne pierdem, neînsemnaţi şi părăsiţi în primul rînd de EL şi nu ne dăm seama defel. În traseul vieţii finale, nici acuma cu mai multă minte, uitîndu-L ne ratăm existenţa foarte uşor şi familia la fel, urmîndu-ne în nerespectarea SA cum nu ne vrea.
Unii simt cîte ceva din existenţa cu EL şi fără EL şi nu-s în stare să aleagă salvarea, n-o înţeleg şi află cum e gustul ratării, amarul.
De asta se impune uşor cu foarte mare preocupare, fără să stricăm pornirile ci susţinîndu-le cînd sînt copii şi tineri aflării moralei corecte şi ştiinţa SA adevărată. Necedînd nici un pas firavelor cunoştinţe în consolidare cumsecade învăţîndu-ne cu EL cît mai mult şi de nu-i posibil pe faţă, incognito cît mai bine urmat cît vom exista. Altfel ne ratăm pornirea de viaţă tînără în bucuria firavă ce-i fără EL şi imorală.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)