1486.Sensul vieţii află-l

   Nedreptatea-n lume  e aşa accentuată de aşa mult timp, încît nu se mai ştie ce-i corect şi drept şi ce nu. Multe nedreptăţi îs corecte în mintea şi expunerea ordinarilor de pretutindeni şi nici azi nu li se află vreun cusur, aşa nedrepţi îs şi azi. Te lasă fără replică nedreptatea lumii imorale nouă şi strîmbe LUI. Îs de lăsat în pacea strîmbă, nu le ai ce face, nu am vorbi aceeaşi limbă, chiar de am vrea noi nu vom fi înţeleşi, nu-i timpul. Îmi dau seama că şi ce vă tot zic de aşa timp şi trăiri, nu-s recepţionat, decît aşa ca o ceva acolo neclar vouă.
    Vorbele mele îs comfirmate de faptele mele cu EL, ce doar vi le expun, de le credeţi bine de nu, nu. Am curaj în faţa voastră, că mi-L dă EL, e ca-n faţa SA de fapt EL mă cenzurează ori nu, susţinîndu-mă uneori. Într-adevăr am fost ca oricine susţinut în existenţa de pînă acuma de ceea ce-i pe aicea-n devenirea mea. Dar de un timp m-o preluat EL, şi-L urmez încă cît va fi nevoi şi voi putea, după cum va vrea EL doar. De nu ne învrednicim a fi cum ne doreşte EL, aiurea-s toate cele închipuite doar şi de rîpă.
    În fine de sîntem cu bun-simţ înspre binele societăţii şi al nostru, mai ne lasă cum se cuvine a exista, chiar de nu-L ştim bine. Că şi cele mai multe în lume-s strîmbe şi nedrepte acţiuni se ştie şi de cam toată lumea confirmate şi nedrepţii recunosc cum îs, dar nu pot altfel fi. Nu i-o ajuns încă nevoi la spate norodului şi mai zburdă nedreptatea-n lume, cînd îi va împinge în faţă atunci e coaptă.
   În prezent să fii onest şi drept e greu în lume, te molipseşte neghiobia lumii, de nu-i curmi toate punţile ce te mai leagă de nedreptate. Orice mocneşte în nemuţumire te sapă pe tine întîi, aşa că fii binevoitor în tine măcar şi cu ai tăi, să nu-ţi pese de nimic nedrept. Să descoperi bucuria în orice loc o vezi, o simţi că ţi se cuvine, culegi-o dînd-o şi altora de vor.
   Sensul vieţii află-l ţie şi celor ce ţin de tine, cum e cu bune şi drepte cuvenite şi nu-L uita, oricea ar fi ţine-I trena SA cum vei putea. Ca să nu te părăsească cît vei trăi tu şi ai tăi, ci cum EL îţi va exprima, simţind cumva. Cînd vine pasul de făcut dincolo cu EL de eşti e altfel şi-n lume nu-i.

1485.Îndreptare doar la spartul tîrgului,

   Exerciţii spirituale li se zic unor abureli de care omul obişnuit nedrept nu-şi dă seama. Fiind sub influienţe ostile existenţei vieţii date nouă de EL, acceptînd şi dorind nedreptatea lor asupră-i. Dar potrivindu-se în nedreptate ce I-o arătăm LUI, ignorîndu-L cu bună ştiinţă, nişte nemernici, de care de nu ne dezmeticim. EL se va lepăda, în braţele nevoilor de tot felul, potrivnice existenţei corespunzătoare date de EL nouă, cîndva.
    Îndreptîndu-ne înşine ne dăm seama de cum trebuie procedat, astfel ajungînd să nu-I mai greşim, corectaţi. Fiecare simte cum e, fiind cum trebuie, e o altă viaţă simţită doar înspre bine şi relele şi urîtele nu le mai înfăptuieşti. Şi-L ştii măcar corect, respectîndu-L şi de te încumeţi cu credinţă doar în EL, urmîndu-L. E dificil că lumea-i nedreaptă rău de tot, dusă cu sorcova, în derută totală în privinţa SA. Sorcovind altele ne corespunzătoare nouă, greşindu-I cu consecinţele cunoscute, dar nu se lasă încă-s nedrepţi LUI.
    Numai fiind îndreptat, poţi şi altora dezvălui din trăirile tale, de vor. Nu-i obliga pe nimeni niciodată nici chiar la bine. De nu vor să-L accepte, încetează imediat demersul tău, nedrept părîndu-le lor.
   Dacă-L cauţi doar pe EL, celelalte lumeşti le ratezi şi rău să nu-ţi pară, că-s aiureli nedrepte în lume, nu a bune. Caută-ţi prietenia doar a LUI şi acelora care EL ţi-o înlesneşte, asta în timp poţi afla şi fii cuminte în banca ta. Mai ai multe de învăţat în clasa SA, de acuma şi a ta înspre o aflare străină lumii din care nu întîmplător faci mai oarecum parte.
    Oamenii şi oamenii îs cum sînt şi tu nu de mult ca ei erai printre ei, acuma-s tot mai departe de ceea ce vrei tu şi EL să fii. Nu-i mai şti, află-L doar pe EL. Nu că-i vei uita ci străin de nedreptatea lor fii, tot mai accentuat.
     Ei îs profitori nedrepţi între ei, fraierîndu-se doar între ei, în nedreptatea rea şi urîtă LUI. Îşi cer şi neobrăzata îndreptare doar la spartul tîrgului s-o afle, aiureli de nedrepţi ordinari. Cînd corect e să fii toată viaţa ancorat de poţi în îndreptare demnă, cu bun-simţ înspre bine şi util şi la alţii. Ori de nu de cînd îţi dai seama de necesitatea aceasta, tu singur cu EL, fără demersul nedrept al altora.

1484.Dorinţa SA expresă către noi

   Cînd sîntem promovaţi de EL, devenim egali şi cu ceilalţi aleşi aI SĂI, indiferent de obîrşie şi alte criterii pămînete, ce acolo nu se pun la socoteală. Sîntem în altă ordine de principii şi cerinţe necunoscute-n lumea oamenilor, cu toate că-i aparţinem încă un timp.
    Ni se pare, după unii, că ne îndeplinim doar nişte datorii impuse de roluri, în pielea căror pesonajii sîntem cît trăim pe aicea. Şi în realitatea cea adevărată altfel ni-i existenţa, ce-o vom afla cîndva în afara Pămîntului. Ori cam aşa ceva, mai altfel pe undeva cine ştie, într-o altă dimensiune poate, ori e doar o părere nedreaptă-n lume, ca multe altele. Praf în ochii credulilor, gură cască ce nu ştim multe şi ni se induc foarte multe abureli doar.
    Bucuria insului înspre bine e cînd îşi doreşte să i se alăture şi alţii, acompaniindu-se reciproc înspre desfătare şi chiar fericire de avem învoirea SA. Că numai de SUS, de ni se dă voie, cînd merităm, avem înlesnire la fericire şi libertate şi altele altfel lipsă în lumea nedreaptă.
    Orice nume I-am da LUI, nu contează, important E să-L rostim cu stimă şi respect deosebit, chiar cu-n fel de emoţie bună. Că EL e Dumnezeul nostru, Creatorul de la începuturile omeneşti pe planeta SA Pămîntul. Cu teamă de-I greşim, că altfel nu are de ce să ne fie frică, din contra EL ne inspită încredere de-L ştim corect. Şi de ne străduim cum putem a-L şi respecta e bine. Şi de ne căznim să-L şi credem, cu credinţă urmîndu-L cum ne va transmite.
    Dorinţa SA expresă către noi e să ne moralizăm existenţa între oamenii societăţii şi a familiei noastre, doar înspre bine. Fără ură şi rele fapte, vorbe şi gînduri, cît mai înfrînat pînă ne obişnuim, cu-n fel de a fi cum trebuie. De nu nu-i bine şi avem, necazuri că ne părăseşte în grele pedepse ce ni le aplică forţe ostile vieţii terestre. Ce ţin cont doar de EL şi Lumea SA şi noi nu le putem îndepărta şi nici struni, nu ni-s în puterea noastră.
    În puterea noastră e doar îndreptarea cerută ferm şi clar de EL, să ne-o însuşim grabnic şi cu folos nouă şi celorlanţi oameni ce-s împreună în viaţă cu noi.

1483.Cine-I cu devărat ca-n VT

   Ne căznim să ne păstrăm viaţa, să trăim cum o fi, dar să fim aşa cum s-o putea, chiar ne chinuim să existăm. Admitem orice compromis cu o existenţă şi nedreaptă LUI şi nouă. Mai ales de la o anumită vîrstă, cînd sîntem tineri e mai altfel, nu ne prea pasă de noi, mai voluntari, temerari. Mai puţin nemulţumiţi de eşecuri, ne gîndim că mai avem viaţă în faţă şi acestă speranţă, aproape certitudine ne face neînfricaţi.
   Dar problema e alta, cînd I se umple paharul răbdării SALE în privinţa noastră a oricui şi ne părăseşte. Şi ar trebui să simţim o înstrăinare a fiinţei fără pavăza SA, cu care ne naştem spirituală apărare Divină. De-L nemulţumim pe Creatorul nostru prin nedreptatea afişată, înfăptuită şi gîndită, nu ne mai apără de necazuri. Şi acestea vin nechemate, sub toate formele lor nedorite : suferinţe din boli, accidente, pedepse din partea oamenilor, nemulţumiri de toate felurile.
    Toate acestea doar că nu-L ştim corect, cu toate că ceva tot mai ştim dar nu suficient ca să ne determine a-L lua în considerare. Deci lipsa de considerare la adresa SA, în general ni-i cauza premergătoare tuturor relelor şi urîtelor ce ni se petrec cu noi. Cînd EL hotărăşte să ne părăsescă, simţindu-SE nedreptăţit de noi, noi creţia SA între timp uitîndu-L cam definitiv. Nu-i corect dar aşa am ajuns de nepăsători faţă de EL şi EL sătul de aşa nedrepţi nu se mai uită la noi şi ne scapă din mînă.
   Cînd ne scapă din mînă din cauza noastră, uneori ne calcă nevoile la rînd, scăpăm din una şi dăm de alta. Pe bandă rulantă de necazuri intrăm pînă, de nu ne dezmeticim corect, putem chiar rata viaţa şi familia la fel. Dezmeticirea corectă-i a ne da seama de EL, cine-I cu adevărat ca-n VT (Vechul Testament) şi să ne îndreptăm. Îndreptîndu-ne e prin moralizarea vieţii sociale şi familiale complete, corecte înspre bine doar.
   Cum se pot toate acestea, simplu, cînd ne ajunge cuţitul la os, e de datoria firii să nu mai continuăm a-L mai supăra. Îndreptîndu-ne imediat, întîi în gînd să ne punem a ne reveni, ori să ne schimbăm doar cum ni-i firea bună. Că dintru pornirea noastră iniţială aveam în noi binele, morala şi dreptatea înfiripate-n noi, cu timpul le-am uitat. Să ni le recăpătăm şi să nu le mai părăsim niciodată de vrem să trăim cum se cuvine noi şi familia noastră.

1482. Imorali şi fără EL

   În viaţă să cauţi să te împlineşti prin muncă doar în ce-ţi place cu adevărat să faci, cinstit cu bun simţ înspre bine şi util. Deci doar ce te reprezintă cu adevărat, ce faci ca pentru tine e adevărata ta valoare, restu-s eşecuri. Nu te ocupa decît de ce-ţi doreşti cu ardoare, chiar de-i greu şi de ne cunoscut urcuşul, te edifici în lucru. E şansa de a izbîndi, să te mulţumească în viaţa ta şi a familiei prin tine, chiar de la început o fi fost nepricepere.
   Existenţa e searbădă de eşti nepăsător, rezonanţa cu tot ce ne încojoară bun şi util nouă, de oriunde-I Esenţa. Numai cei ce ne sînt superiori pot şi sînt impasibili la tot ceea ce sîntem în viaţă şi natura Pămîntului SĂU. Sîntem siliţi de anumite împrejurări să luăm parte la o existenţă încă inexplicabilă multora clar, aproximăm încă nedrept.
   Nedreptatea ce ne sileşte-n existenţe rele şi urîte, cărora nume de nu le putem da, nu-i bai se află în toate. Fărădelegile trăirilor de cînd sîntem tereştri, tot aşa din vechime nu am progresat în bine şi util ci tot imorali şi fără EL.
   Înfăptuim întregul ce ne cuprinde-n bine, frumos şi util, cu gîndul dus şi fără frică nedreaptă, pică o fărădelege. Ce strică totul şi degeaba-i osteneala de nu-i grijă şi pază de nevoi, că aşa cum trebuie în faţa LUI nu-I sîntem.
   Aspirăm către înalte îndeletniciri, ce ne cuprind lăuntrul, izolaţi ne credem de ceilalţi şi nu-i, cînd necăjiţii cer. Lăsăm totul deoparte contribuind la o altă şi mai înalta LUI dorinţă, mila  şi daruim cum se cuvine pe cel ce cere.
   Pentru a nu decădea în lumescul nedrept, urzit continuu de răutatea societăţii, ne trebuie în suflete tărie destulă. Minţi lucide, consecvenţi în morală, bunăvoinţă să nu ne acrim în luptă şi echilibru în trăiri demne.
    Ne dorim nu numai noi, desăvîrşirea să fim, ce nu se poate, ca fără umbră să existăm, puri, curaţi, frumoşi. Dar nu-i cum, sîntem  raţiune şi umbră, dar şi inconştient şi lumină.

1481.Lev Tolstoi

   Uni-s aşa de preocupaţi de ei înşişi, şi ce realizează, nu prea ţinînd cont de ceilalţi cam deloc, fie cît de apropiaţi. Lev Tolstoi : "O iubesc pe nevastă-mea, dar mai mult îmi iubesc romanul". Trec lucrurile, treburile în faţa fiinţelor chiar dragi, familiei. Şi nu-n cazul unor obişnuiţi ci şi la celebrităţi ajunse, împlinite, tot nedrepte în faţa LUI şi a noastră. Să nu-i urmăm exemplul niciodată, că nu-i corect şi nici bine în viaţă nu ne va fi.
    Reuşita ta, frumuseţea, binele, utilul, ţelul tău stă la capătul unei singure căi, de-o cauţi şi-o găseşti. Nu-i în drum bătătorit, ci poate unde nu gîndeşti  şi te aşteaptă cuminte, doar te ve-i potoli cum se cade.
    Sîntem de o nedreptate ce ne roade şi struneşte înspre rele şi urîte porniri, de ne imaginat pentru un om normal. Şi îndărătnici, nu ne lăsăm îndrumaţi nici chiar de EL, de cutează la mii de ani distanţă să ne tulbure tărăşenia. Mîine joi, acum 77 de ani, o încercat să ne îndrumeze înspre îndreptare, sub ameninţarea bătăi, sfinte. Şi n-o ţinut cuminţirea decît acolo în jur de cîiţva ani, şchiopi şi chiori şi am reluat nedreptatea. Cu toate asprele pedepse aplicate exemplar şi încă continuate şi mai altfel şi acuma, degeaba. Apă de ploaie.
   Nu ţine la noi încă nici o dandana, cît de uriaşă şi catastrofică, E de la EL, se ştie, dar va trece şi noi tot noi rămînem. Cred că trebuie Doamne, altceva, cine ştie cum, o ceva care în orice clipă să ne ameninţe, de cîte ori greşim. Şi de chiar de o luăm pe arătură să ne aducă la calea corectă prin coerciţie imediată cumva. O conştientizare mai altfel între oamenii care sîntem de ne îndreptat încă, cum vrei TU.
   Acuma TU, ne altoieşti ici şi colo, mai la grămadă în Italia, Siria şi-n altele cam asemenea prin lume. Şi pe fiecare, nedrept, în parte punctual prin boli, accidente şi alte neplăceri ce-s pline în mass media lumii. Cele mai deochiate, că-n masele largi, pedepsele curg şi acolo şi mai şi, de nu se mai ştie precis mai nimic. Şi rezultate ioc, nu-s conştienţi de îndreparea cerută de TINE şi nici de binele obligatoriu de înfăptuit mereu.
   E ca o întrecere care pe care, TU cu ale TALE şi noi cu ale noastre. TU cu dezmetcirea noastră la realitatea TA şi îndreptaţi, noi cu o existenţă chiar neînţeleasă, ratată, dar şi unii cu reuşite ce par inexplicabile încă. Deci ceva încă de-a valma.

1480.Fără frică de nimic

   E  foarte greu să fim toleranţi şi trebuie, aşa ne cere EL, chiar şi cu nedrepţii. Să ne ferim a avea de-a face cu ei. În duel e nevoie de arme egale şi poziţii aşijderea, altfel nu se poate, să facă de vor reclamaţii SUS. Eu după acestea mă ghidez deocamdată. Nu-s de acord cu expusele mele, să dialogăm, dar nu cu acuze, că-L urmez. Nu-s de capul meu, şi nici nu pot totdeuna să fiu cum vrea dar intrevine şi-mi revin. E greu la mm. să-I îndeplineşti toate cele, încă mai am de învăţat.
   Să căutăm a fi cît mai cu bun-simţ între oameni cu bun-simţ. Că-i greu altfel şi luaţi de fraieri, ţi se întoarce spatele de nedrepţii ocazionali. Mai bine lipsă, nu le răspunde, nu-i vedea chiar de sînt acolo.
   Alternativa ta ca nedrept, neputincios e să vezi totul şi contrar totului, cît pricepi. Că asta-i de nu te îndrepţi nu ai acces la înţelegea dorită, superficial trăieşti şi aşa şi ţi se oferă viaţa. Încercat eşti dar de nu vrei să te mişti în direcţia bună, n-ai decît rămîi un ordinar ce vei fi părăsit de EL la grele necazuri. Şi cu viaţa-n pioneze, o poţi sfîrşi repede, ratîndu-ţi menirea.
   De nu ţi-o cunoşti, caută-ţi răspunsul în tine, află-l cum trebuie, ia legătur şi cu EL şi îndreaptă-te. Şi nu-i adevărat, că toţi sîntem o apă şi-u pămînt, decepţionaţi la finele vieţii, numai nedrepţii ordinari. Ceilalţi cu realizările care cum o putut, înspre bine-s de contorizat, restul să ni le îndreptăm cît mai repede. Să întrerupem legătura cu relele şi urîtele acţiuni. Apucîndu-ne de noutăţi în viaţă, binele şi utilul şi altora, doar ce ţie nu-ţi place altuia nu face, să-ţi fie deviza cît vei mai fi.
   Să ne purtăm ca şi cînd EL, Dumnezeu e lîngă noi mereu, ţinîndu-se de noi să ve studieze de merităm viaţa dată ori nu. Să căutăm să ne îndreptăm din mersul existenţei, cum o fi, mai greu unele greşeli de remediat. Altele mai simplu şi chiar să o rupem cu relele şi urîtele netrebnicii, deodată. Şi să căutăm ca viaţa să continue doar corect şi ce bine ne vom simţi. Împliniţi, mulţumiţi. împăcaţi că nu-I mai greşim şi fără frică de nimic, descoperim o altă viaţă necunoscută.

1479.După chipul SĂU

   Cînd îL abordăm să ne învăţăm a fi noi înşine cu cuvintele noastre în camera noastră, singuri doar cu EL. Închipuindu-ni-L în faţa noastră, ascultîndu-ne, şi aşa-i dar nu-L vedem, dar în timp îL vom simţi, învăţîndu-ne. Cu-n fel aL SĂU de a fi, specific fiecăruia cum consideră doar EL, noi doar constatăm, mirîndu-ne la început.
   Nici acuma cînd peste o zi, joi, 31 mai 2012 se împlinesc 77 de ani de cînd o venit personal la noi cerîndu-ne îndreptarea. Deci adevărul SĂU nu-i ştiut în lume corect. Şi nici noi pregătiţi pentru EL, cum vrea. E ca un părinte ce vrea ca noi să-I ducem mai departe în timp şi spaţiu (încă ne ştiut), din ţelurile SALE. Nu le ştim, dar pînă atunci să ne îndreptăm, cum ne pretinde, învăţîndu-ne cu morala întocmai înspre bine doar. Ca un prim pas înspre ce doreşte EL, deocamdată de la noi, de vom merita, să căutăm să fim cum vrea.
    E aspru, e drept ca orice părinte responsabil de noi ai SĂI, creaţia de care răspunde din partea CER-ului. Şi să nu-L dezamăgim, şi ne va îndruma mai departe, doar să-L vrem, nici nu prea putem altfel. Avem o marjă de libertate cam cît merităm înspre îmbunătăţirea năzuinţelor SALE, de putem, de nu să-I înfăptuim minirea ce ne-o croit-o.
   Sîntem de o complexitate ce nu o ştim încă corect, după chipul SĂU, ce mai la deal la vale, urmaşi aI  SĂI. De am fi demni, ar fi extraordinar, dar încă nu putem, nu am demostrat, mai e de învăţat. EL ne creditează încă, dar să ne îndreptăm cîte niţel către nivelul SĂU, de nu ne învrednicim a-L cunoaşte. Se va putea şi acesta dar întîi să-I îndeplinim cerinţele expuse acum 77 de ani (mîine joi, 31mai 2012), chiar aici la noi acasă (în1935).
   Pînă atunci EL dă lumină şi întuneric, ploaie şi soare şi peste buni şi peste răi, de-ai LUI toţi în devenire corectă. Ne aşteaptă dar ceva, ceva să mişcăm şi noi, că-i timpul. Şi modalităţi avem slavă Domnului, cîte vreţi, doar să vreţi, asta-i problema la noi. Lipsa curajului, de a-L aborda corect şi responsabil pe Creatorul Însuşi, ne aşteaptă. Şi-n gînd şi oricum doar cu ardoare fermă şi hotărîtă, cu răbdare ne va răspunde, veţi vedea.

1478.Bruiem ale SALE dorinţe

   Se zice că pruncii, copii mici şi încă ne intoxicaţi cu nedreptatea lumii, îs curaţi în faţa SA. Cu un mare amendament, de părinţii şi ce-i dinaintea lor au fost cum trebuie în faţa SA, altfel, nu! Aşa că încetaţi cu nedreptele ziceri ce nu ţin cont de EL şi situaţia noastră ce doar EL ne-o ştie. Noi, habar nu avem pentru noi nimica, de asta şi sîntem aşa derutaţi cînd părăsiţi de EL ne năvălesc nevoile.
   Ca să vă reveniţi îndreptaţi în limtele bunului-simţ şi adevărului SĂU în lume.
   EL îşi asumă orice alegere între noi, ce poate mulţi, n-o apreciază corect, doar timpul de ştiţi vă poate lumina înspre alegerea SA. Şi nu avem căderea de a-L contra, că nu ştim nimica din ceea ce doar EL ştie. O dată aleşi se cuvine să avem ţinută demnă oriunde sîntem, comportîndu-ne ca atare.
   Fericirea noastră de sîntem cum trebuie, s-o împărţim şi cu ceilalţi cît putem mai pe înţelesul lor.
   EL e dreptate, corectitudine, creaţie, înţelegere, răsplată cuvenită şi părăsirea celor ce-L nesocotesc. Fără EL sîntem ca frunza pe apă, purtaţi de colo, colo în neştire şi suferinţe nemăsurate şi de nu ne dezmeticim. Deci de nu conştientizăm că-I sîmtem datori vînduţi doar LUI şi să recunoaştem aceasta, căindu-ne îndreptaţi. Se poate să ratăm existenţa.
   Orice am face să nu-I bruiem ale SALE dorinţe către lumea oamenilor, ci din contra să căutăm noi înşine îndreptarea şi să-L ştim corect. Se ştie că între noi ne comportăm imoral şi-i bruiem continuu pe ceilalţi şi ceilalţi pe noi.
   Să pune înainte relaţiile interumane şi pe urmă regulile societăţii contemporane, ce poate nu-s drepte şi morale. Timpul le va judeca, dar noi să fim împăcaţi în sinea noastră cu bun-simţ înspre bine omeneşte.
    Cînd îI greşim, aveau o zicere latinii, Jupiter (EL) ne scoate din minţi, înainte de a ne pierde. Şi să nu ne împotrivim la ceea ce toţi ştim, existenţa SA de ne tăgăduit, Creatorul nostru şi a tot ce există. Deci să nu fim făţarnici şi laşi în faţa lumii şi a LUI.

1477.Alta-i existenţa

   EL se implică, de-I soliciţi, şi-n rezolvări terestre pentru noi destul de importante, pentru EL "nimicuri". Ne îndrumă,  ne avertizează, ne încurajează ori ne interzice unele treburi. Unele şi-n legătură cu credinţa în EL, altele de ale noastre activităţi fireşti. Nu că nu s-ar implica, nedrepţii chiar şi cei mai dezgheţaţi nu fac nici cît o ceapă degerată în faţa SA. Şi nu au rezultate în descifrarea SA ci chixuri cît ei de mari, şi nu au nici o înlesnire, nu merită. Aşa-s foarte multe activită terestre "întîrziate" de EL că-I greşim, şi nu avem acces corect la cunoaşteri în felurite domenii.
   Se zice de către nedrepţi că EL nu se implică-n ale noastre treburi pămîntene, se vede că ei astfel ştiu. Că-I greşesc şi nu au ce aştepta, e şi normal. Dar de te ai în relaţii bune cu EL alta-i existenţa pe Pămîntul SĂU. Nu că munceşte EL pentru noi, dar e suficient că nu te încurcă şi nu te părăseşte să ai necazuri ca alţii. Şi te mai şi îndrumă, ceea ce-i deosebit de benefic şi eu îI mulţumesc.
    Omenirea are multe posibilităţi de exprimare-n activităţi diverse, fiecare cu specificul ei corect, desăvîrşit în timp. Fiecare cu dreptatea sa  ce-l priveşte, răspunzînd în dreptul său. Nimeni nu-şi arogă  drepturi nemeritatea-n lumea oamenilor, ce-i o varietate de  manifestări ale gîndirii umane în foarte largi limitei. Singurul mod de a te exprima corect e să trăieşti corect în limtele bunului-simţ înspre bine.
   Libertatea s-o păstrăm cît existăm şi s-o restituim şi acelora care n-o cunosc încă, fiind lipsiţi de elementarul drept la libertate.
   În existenţa normală firească, îndreptaţi fiind cu bun-simţ,  viaţa ne-o desfăşurăm implicaţi în activităţi în care îL simţim implicat cînd dăm de greutăţi ce ne depăşesc. Ajutorul e condiţionat şi de a pune şi noi osul la treabă, că nu ne face nimeni munca ce-o cunoaştem. Ce ţi-i dat a ţi se petrece în viaţă, în frunte ţii pus, calea ce-o ai de străbătut, ori ce ai face, n-o poţi evita.
   Cînd dai de greu, după părăsirea ta de către EL, nu te lasă chiar din mînă să te piezi de tot, tot mai speră că te ve-i îndrepta cum doreşte de la tine. Şi de-i soliciţi ajutorul cu încredere ţi-l dă, salvîndu-te din situaţii limită, aşteptînd revenirea ta la atitudini mai corecte faţă de EL.

1476.Că-I o Entitate complexă

   Cînd ne încearcă cu prezenţe în suferinţă omenească straşnică părăsire şi nevoi cumplite, de fapt ne avertizează. De-I mai nesocotim aşteptările SALE din partea noastră, să ne îndreptăm şi să-L ştim măcar corect. Aşa că nu treceţi nepăsători pe lîngă suferinţe şi dezastrele arătate vouă, ci reflectaţi ce-i de făcut să ne îndreptăm cum ne doreşte cît mai repede. Pe EL trebuie să-L facem să ne aştepte cel mai puţin în faţa tuturora şi a noastră, primează doar EL. Numai aşa de veţi gîndi şi face vă va fi bine în viaţă vouă şi a lor voştri.
   Deci de cîte ori vi se "întîmplă", să întîlniţi suferinţe ori alte necazuri în desfăşurare, cu prezenţe poate dezagreabile. Să ştiţi că pe lîngă ace-i care-s actorii părăsiţi de EL în necazuri şi voi sînteţi măcar atenţionaţi că nu-i bine ce faceţi. În existenţa cotidiană, îI greşiţi şi vă trage de mînecă aşa, poate vă reveniţi la minte. De ce actori, se zice că ne trăim o viaţă ca un rol, fiecare distribuit de SUS şi lăsat să-şi dea examenul cum poate.
   Cît îl duce capul, sîntem vîrful de lance al unor întregi generaţii de multe secole constituite în vederea une-i rezolvări dorite de SUS. Şi cînd s-a reuşit, ura! Experimentu-i reuşit ori mai sînt anumiţi paşi în perfecţionarea programată încă de mult tare. În urmă poate cu milioane şi milioane de ani. Acuma-i o problemă timpul SĂU faţă de al nostru e x 50.000, orice unitate temporală. aproximativ. Variind în funcţie de multe necunoscute pentru noi.
   Am ajuns la aceste rezultate cu ajutorul a multe acumulări în timp de informaţii şi încă mai am de lucru, cine ştie ce va fi mai de ştiut, vom vedea. Astfel pe 31.05.2012. se împlinesc 77 de ani de cînd EL o venit într-un ciclu de îndrumări pe pămînt românesc. Cam o jumătate de zi de-a LUI a trecut de-atunci. Şi cîte răsfapte şi altele nenumătare în lumea noastră, aşa minusculă pentru EL, s-au petrecut sub observaţia atentă a CER-ului.
   Pentru oamenii de ştiinţă EL nu mai E o enigmă chiar de ne priceput ca-n rîndul maselor. Cercetătorii se întîlnesc destul de frecvent cu inexplicabile eperimente, ce i-au edificat că-I o Entitate complexă. Şi de ne cuprins încă de noi, zic că nu ne dă voie la multe, că nu-i chiar aşa de greu a-L şti măcat cît de cît, unii măcar.

1475.MOŞU - 31 mai 1935 -

  Nu mai mîine nu-i poimîne, Ziua cînd EL o hotărît după o lungă pauză să ne vizitere iar pe noi pămîntenii, creaţia SA. Încă de pe vremea lui Moise nu s-o mai întîmplat aşa minune şi nu în Orientul apropiat ci aici la noi. Printre conaţionalii noştri şi nu o dată ci de  mai multe ori lămurindu-ne cum e de făcut în a nu-L mai nemulţumi.
   Petrache Lupu pe 31 mai 1935 şi ulterior încă de alte dăţi în  împrejurimile Maglavitului, L-o întîlnit pe MOŞU. Dumnezeu, Însuşi, Singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Creatorul, Programatorul nostru şi a Tot ce ştim şi nu ştim.
   #  In ziua de 31 mai 1935, era intr-o vineri, trecand Petrache Lupu in dreptul a trei buturugi din padure, i-a iesit in cale "un mos" cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si impreunate cu barba. In loc de imbra­caminte avea peste tot numai par alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se intalneste la nici o floare de camp sau gradina - ceva care aduce cu mirosul de smirna. Mosul i-a spus: "Nu-ti fie frica. Sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la bise­rica, ca daca oamenii nu se potolesc, daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele si daca nu vin la biserica, atunci, foc, atunci le rup muncile." #
   Îndrumarea SA de atunci, a fost urmată de ceva îndreptare vizibilă în jurul acelor locuri omeneşti. Dar în rest şi în lume ioc şi EL o aflat şi-n scurt timp i-o transmis lui Pertache că-şi ia mîinile de pe omenire. Şi aşa o fost urmînd cel mai goaznic război din toate timpurile. Şi nici acum nu nu-i mai bine fiind fără îndreptare şi EL. Îndreptarea dorită de EL atuncea nouă şi acuma e moralizarea în societate şi familii şi să-L ştim măcar bine şi corect. Se împlinesc 77 de ani şi oare cîţi ştiu de astă sărbătoare în cinstea LUI şi a noastră împreună cu EL?

1474.Nu sîntem mai breji

   Răul şi răutăţile ne sînt tot mereu la îndemînă cît existăm şi nu ne obligă nimeni a le utiliza. Ni-s la libera alegere, în schimb de SUS ni-s interzise a le folosi cît trăim. Ci să căutăm numai binele şi utilul a-i înfăptui şi nu ne împinge nimeni ci noi înşine aşa simţim porniri nedrepte uneori. Din imoralitate şi nedreptatea ce ne inundă firea de nu ne îndreptăm, înfrînăm, cum e nevoie. Nu cum ni-i voia neinstruită ferm şi corect.
   Se zice că ni-i mai uşor în gînd să ne amăgim singuri, amînînd înfăputuiri nedrepte ce ne tot dau ghes. Pînă uităm de ele, şi se-ntîmplă şi să ne treacă hînsa (nevoia) netrebnică. Şi-n acele trăiri mai constaţi ceva  EL e lîngă tine, parcă-i de acord cu lupta ta de a te învinge, îndreptîndu-te. Cînd nu-i şi nu-i posibil şi netrebnicia nu-i chiar din cale afară de nevolnică LUI.
    Adică o animalitate nu chiar dăunătoare, o înfrînare dar parţială, încă-i luptă lungă în timp pînă te dai la cale cum ţi se cere şi simţi şi tu că-i bine.Oricum e bine înfrînarea cum o concepem a o duce la îndeplinire, efectul contează, rezultatul, moralizarea înspre bine. Şi să-L ştim şi-i şi mai şi de-L simţim lîngă noi, e extraordinar. Doriţi-vă cu ardoare şi nu există să nu fiţi contactaţi de SUS în orice postură sînteţi, cît de nedrept, că tot e înspre bine.
    Resemnaţi că-i deranjăm pe alţii, e o stare de nemulţumire generală, cum de-i posibil aşa nedreptate între oameni? E că sîntem cum sîntem şi nu putem fi cum ni se pretinde mereu, exemplari, îndreptaţi ar fi ideal. Dar de unde, că-i greu moralizarea s-o înfăptuieşti ne simţind-o ca atare. Ca o nevoie dictată din interiorul tău în schimbarea dorită.
    Rău e că şi ca răspuns la nedreptatea altora făcută nouă, nici noi nu sîntem mai breji. Şi nu-i suferim nici noi pe respectivii, ca o contra reacţie. Ceva de ne dorit, o încîlceală înfiorătoare nedreptă şi hîdă. Sîntem absurzi şi nu conştientizăm, ori nu ne pasă, aşa de înrăiţi ajungem uneori. Ne întărîtă nedreptatea lumii şi ca ea ajungem şi sîntem şi noi.

1473.Taine deosebite dar trăite

   Uni-s dispuşi să judece cu fereală poruncile Divine, aiureli. Poruncile SALE date nouă acum 77 de ani îs clare şi simple, de îndreptare, moralizare şi spiritualizare corectă, ce nu-i clar? Că nu pomeneşte nimic de NT şi altele de acolo-i treaba nedrepţilor de pretutindeni să-şi revie în matca SA, VT.
   Şi se admite că numai trebuie să urmăm drumul deschis de dreptăţile omeneşti. Care-s făcute totuşi după ale SALE din vechimea VT. Şi unele-L încalcă flagrant şi nedreptatea din lume legiferată ca o pacoste hîdă-n toate.
   Şi noi nu trebuie să judecăm ce-I de la EL, ci să aplicăm corect, că după ele sîntem cotaţi şi ne dă voie a mai exista şi cum pe Pămîntul SĂU.
   Sînt excepţii ce confirmă reguli omeneşti nescrise, oameni deosebiţi, rarităţi ce ne bucură uchii şi toate simţurile. Simţindu-le prezenţa, văzîndu-i în acţiuni, neimplicaţi în vreo formă organizată şi nici spirituală, ci de la sine. Cu talent în toate cele ale bunului-simţ, cu dăruire şi întrajutorate pe alţii la greu, oricînd săritori şi bine dispuşi. Parcă trimişi de SUS între noi ordinarii, neobişnuiţi cu pomeni Divine prin firi umane. Sfinţi nesfinţiţi, niciodată aşteptînd mulţumire ori  apreciere.
   Ţinîndu-se departe de cele religioase, nesuferindu-se reciproc. Dar nouă foarte utili în bine şi frumos, ambalate-n fapte şi-n gesturi nobile cu adevărat rarităţi de basm şi totuşi reale de ne închipuit de reale. Străbătînd timpul ca o ştafetă nevăzută de mulţi şi totuşi ştiută din cînd în cînd, luminîndu-ne neputinţa către EL şi noi.
    Minuni ne-o dat şi fiecăruia de se-ncumetă să le şti a folosi, nu toţi sîntem capabili. Astfel ce taine deosebite şi de neînţeles dar trăite cam de fiecare-i familia, căsnicia în înţelegere. Şi uneori şi-n iubire, devotament, întrajutorare şi chiar dragoste deplină. Că nu ţine uneori mai mult de media 5 ani, dar şi mai puţin din nepriceperea lumii de a fi cu bun-simţ şi dreptate. Dar şi mult mai mult prin dezmeticiri în alte sfere ce implică orice-i posibil şi util cînd constaţi ce nu ai ştiut că-i posibil. Tot taine ale existenţei mai aparte .

1472.Natura-L ascultă îL simte

    Peste tot, tot veşti de necazuri, boli, suferinţe, accidente, catastrofe, nevoi şi lipsuri cu duiumul şi la noi şi aiurea-n lume. Dar să-L ştim corect întorcîndu-ne la EL, nu pomeneşte nici o mass media, ci-i înainte cu nedreptatea SA. Şi a noastră părăsire de către EL şi urmările-s nedorite de nimeni, dar nedreptatea-i biruitoate peste tot încă. Şi inconştienţa.
   Unii se chinuie nu convinşi să o dreagă cît pot, nedreptatea de aicea, cînd vin noi la putere, dar se înstrîmbă la loc. Molipsitoare-i şmecheria, învîrteala, minciuna, răul şi urîtul e la tot pasul şi-i cădem pradă uşoară, fără bunul-simţ întronat în noi. Proştii şi inculţii la putere, ce nu ştiu ce-i cu ei acolo, făcînd ce ştiu nedreptate şi insultarea omului cinstit. În ciuda tuturor legilor economice, ei aplică neputinţa de a fi corecţi, călcînd în străchini mereu.
   De vină-s şi cei cumsecade, cîţi sînt că nu se opun ci din comoditate, laşitate-i lasă în pacea nedreptă nouă. Îs cei mai vinovaţi ştiind la faţa locului imediat cum stă problema şi trădează încrederea ce li se acordă de noi acolo. Cuvintele mari ca dreptate, ordine, morală, de altfel nobile ce includ speranţe. Speranţe ce-s periculoase cînd îs excesive şi nerăbdătoare, trebuie potolire şi în măsură corectă şi-n timp util.
    Civilizaţia nu-i o plimbare de plăcere ci implică efort, renunţări, preocupare demnă continuă, că nimic nu-i gratuit şi de la sine. Dulce-i trîndăvia, lenea, chiulul nu munca şi strădania de a fi cum trebuie, implică căutări, demnitatea de a fi om. Se zice că-i morala statică, nu ci consideră necesar progresul şi preocuparea în continuă modernizare aspră şi clară.
   Răul e ca şi dezordinea banală, rudimentar. Deosebite şi excepţionale-s lucrurile alese, însuşirile utile, frumoase şi bune. Laşitatea, lenea îs monotone. Numai prin efort se creează noutăţi interesante şi utile. Viciul e searbăd şi uniform ca orice defect uman.
   Din toate cîte-s pe lîngă noi, numai natura-L ascultă îL simte mai altfel şi-I reacţionează pozitiv, sprijinindu-L. Într-un Tot ce nu-L ştim, ca şi spiritualitatea mai activă înspre ceva ce nu aflăm.

1471.Dorinţele SALE

   Să dăm cu presupusul doar, în ceea ce doreşte EL în special de la şi cu noi şi-n altele ce ne privesc ori nu, direct ori indirect. Creator, Programator, Proiectant, Realizator orice-I legat de ceva din CER, ce nu ştim mare lucru. Cîteva mai vedem ce nu ştiu alţii, aproximări şi-I greşim, asta sîntem şi atîta putem. Şi-L supărăm cu nesupunerea la îndreptarea cerută, moralizarea şi facerea doar a binelui între noi oamenii şi-n general în lume cît existăm.
   Ce face şi ce drege EL şi Lumea LUI, treaba LOR. Noi cu viaţa noastră, îndreptată înspre bine, frumos şi util şi atunci . Da, atunci doar atunci, cred că din timp ne va contacta EL şi ne va arăta ce e de continuat înspre ce-i de făcut.
    Credinţa dar nu singură ci cu îndreptarea, te convinge redescoperind lumea, oamenii, viaţa scoţîndu-ne din nefolosinţă, plictiseală, acreală. Ne înviorează, ne înnoieşte în priceperea frumosului, utilului, binelui. Lumea-i alta parcă necunoscută aşa deosebită cu folos îmbucurător, alta-i mulţumirea ce ne umple viaţa şi-n familie.
    Şmecherii au o existenţă limitată de gîndirea neîncrederii falnice. Nici în viaţă nu cred, că simt că-I greşesc şi nu ştiu cum s-o dreagă. N-au informaţia SA, e încă rară, scumpă la vedere în nedreptatea asta fără fund. A LUI e înălţătoare aflare, cum s-o vadă uitîndu-se doar în pămînt cu gîndul dus după nedreptăţi josnice. Totul e o reţea de minciuni, zgomot de fond hîd, ce nu-L ştiu, înstrăinaţi, părăsiţi o duc înspre necazuri şi pieire grăbită
    Şi cel slab se consideră, de-i cu bun simţ în faţa celui drept cum se cuvine, ne ridicînd pretenţii nejustificate. Şi niciodată cît de oropsit ar fi oricine, se va pleca în faţa dreptăţii, că altă cale nu-i spre îndreptare încet, încet. În timp ne vom obişnui şi cu morala să ne conducă pretutindeni în existenţă şi societate, cu binele tuturora.
    Nu-i chip de trăit fără Dumnezeul Adevărat, de miciună ne-am săturat şi de părăsirea LUI ce ne-o lăsat fără apărare în faţa relelor. Pentru că nu L-am ştiut a aprecia şi ne-am înstrăinat de dorinţele SALE, încă ne îndeplinite nici azi.
  

1470.Concomitent cu îndreptarea cerută

   Ne pîndeşte dezordinea în lume şi nu de acuma, ci mai de mult şi rezultatul e dispariţia noastră prin neordine. Cine-i în stare de o aşa lucrare mare în lumea asta nedreaptă şi cu rele şi urîte fapte întruna. Decît cineva măreţ, responsabil de noi de cînd ne ştie, EL, Creatorul nostru, doar EL ne va scoate din nepriceperea asta. Şi s-o şi angajat încă de 77 de ani în curînd, ne tot zice prin cei avizaţi să ne schimbăm în bine şi morali să fim.
   S-o angajat în lume, dar are suplimentar de ai LUI, părăsiţii mai de mult, din poporul SĂU, cîte unii ce-s pe cale greşită . Şi încăpăţinaţi şi cu ceva minte potrivnică, nu se lasă deloc convinşi, nici de pămînteni, nici de SUS, cu mai altfel de demersuri. O dau cotită şi zic că-i dreaptă, argumente ioc, dar tot nu se lasă de îndărătnici ce sînt .
   Îi pedepseşte şi-i mai şi lasă, doar se vor cuminţi, da de unde şi-n cele din urmă-i trînteşte şi pier ne izbăviţi, ci auto-minţiţi. Trezirea-i pe ducă cu ei o dată, cu ce folos? Nimeni nu învaţă nimica din aşa existenţă fără prea esenţa vieţii. Doar o amăgire strict punctuală, uneori cu străfulgerări din cuminţenia veche, doar limitate.
   Iar mă simt dator să vă reamintesc că Satana-i SUS cu EL, slujindu-L în CER, mai bine ca oamenii de pe Pămîntul SĂU. A, că răul şi binele vi-i la îndemînă aici şi nu le deosebiţi corect încă, asta-i altă dandana omenească posibilă la nedrepţii ordinari. Moralizarea şi dreptatea sădită din copilărie în fiecare-i hotărîtoare-n viaţă şi de edificat cu bun-simţ înspre doar bine.
   Răul ni-i mai mult la îndemînă dar să nu-l vedem deloc niciodată, să-l ocolim, numai iniţial ni s-a explicat ori aflat. De nu-i bai şi putem da cu capul de pragurile vieţii, dezmeticindu-ne cum se cuvine şi-i cu folos şi aşa. Se mai poate şi fără îndreptare să îngroşăm părăsiţii, la grămadă în suferinţe şi necazuri pînă dispar grăbiţi de neputinţa lor.
   Şi aflarea SA corectă-i o ocazie adevărată care de-o pricepi, concomitent cu îndreptarea cerută-i bine. Ori grabnic să le întruneşti pe amîndouă în purtările tale în vorbe şi gînduri.

1469.Nu contează decît victoria

   Adevărul cînd e într-adevăt Adevărul, se cunoaşte, se simte pentru că şi cam de  mult timp lumea o mirosit NT. Şi se feresc, cel puţin cei din vest de creştinătate, ocolesc ce-i de religie legat şi au abandotat multe. Înstrăinîndu-se chiar şi de EL neştiindu-L corect şi pierdem cu toţii de NT, ce grabnic trebuie înlocuit cu VT, urgent. Ca să mai putem în extremis să le dăm şi cadrelor cultelor să nu-i marginalizăm chiar şi ei îs un rezultat al unor calcule ce ne depăşesc cel puţin, de nu de tot. Chiar şi azi.
   Încă o dandana, urîtă, pentru a fi cît de cît abordabilă creştinătatea-i în stare să admită şi orice oroare în ea.
   Homosexuialii şi alte porno-utilităţi au liber în cadrul creştinătăţii în derivă. Uitaţi urgent NT şi apucaţi-vă serios de VT cum puteţi cum nu. Schimbaţi-vă din temelii pe adevărul SĂU, Unicul din CER. Luaţi-o cum vreţi ca o nepotrivire cu actualitatea în derularea nedreaptă de azi. NT, trebuie înlocuit repede şi răspicat cu VT şi reluat legătura perimată cu lumea. Nu vă abandona-ţi baza vieţii, EL că vă compromiteţi iremediabil cu toţii îndreptaţi-vă, cum vrea!
   Să ştiţi odată adevărul rosti, chiar fără să vrei, involuntar, gura păcătosului adevăr grăi, te dezmeticeşti, scapi. Eliberarea-i totală şi gustînd libertatea nu vrei s-o mai laşi de lîngă tine, să te însoţescă mereu că altfel nu-i viaţă. E foarte greu de pronunţat adevărul, te zugrumă emoţia primei rostiri corecte, dar trebuie ruptă tăcerea LUI şi adusă la zi.
   O dată pornit urcuşul spre EL, nu-i nimic de făcut altceva decît terminarea, pînă în pînzele albe de aflat totul ce n-am ştiut atît amar de vreme. Absolut toate pînzele sus pentru cucerirea a tot ce am pierdut din vina şi a noastră că sîntem cum sîntem. Orice efort nu-i destul, ca o goană după viaţă, ca şi cînd nu mai avem aer şi numai în EL îL vom regăsi curat.
   Cum zicea Erwin Rommel nimic nu contează decît victoria cu orice risc şi efort cum o fi, altă variantă nu-i. Toate ne sînt de utilizat, utilizabile-s căile toate, dar numai una-i corectă, s-o ştim şi pe ea, asaltînd-o înspre îndreptarea corectă şi aflarea SA. Fiecare-şi va afla în timp posibilităţile şi cum e de făcut înspre bine şi util.

1468.Vor dori să-L ştie corect

   Chiar de eşti din poporul SĂU încă pe acest Pămînt, tot ai şi mai multe examene de trecut, mai altfel ca ceilalţi. În unele intri, în altele nu, preliminarele nu le iei. Şi totuşi EL mai are încredere în tine, cu toate că eşti înglodat în uliţa satului uitat de lumea LUI. Pricepi cîte ceva, învăţata-i multe, dar nu esenţa vieţii, e încă departe de gîndirea ta rămasă, străină LUI.
   Şi cu toate acestea, mai face eforturi să te-ndrepţi, măcar onorabil moral să fii, te şi miri că fără să vrei nu mai eşti tu, nătîng şi limitat. Cu toate că ceva glagorei mai ţii, evident eşti emancipat în lumescul aşezat oarecum, dar LUI tot dator vîndut, neînvăţat. Dar totuşi nu pricepi de ce te afli-n lume. Şi aşa mirat, nu în aparenţe eşti curat, te tot duci pe-o rînă în groapa comună a nepricepuţilor SĂI.
   Desigur cine nu se simte fericit în astă lume, nici dincolo nu-i merge. Aşa că reflectaţi drumeţi glumeţi cu ale LUI, nu-i de glumit, ci reveniţi-vă domol şi îndreptaţi-vă de pute-ţi. Că aprigă-i existenţa în ţara SA, Pămîntul în întreginea LUI, de nu-L ştiţi. Şi nu are de ce să vă fie frică cît îL ştiţi a cunoaşte şi respecta cuviincios măcar.
   Se întreabă unii cum de sînt despărţite raţiunea şi credinţa, nu-s dar nu se şti adevărul, asta-i supărător. În realitate ce-i implicaţi adînc în cunoaştere nu-s miraţi de existenaţa SA şi-o simt, poate la fel de pregnant ca cei ai LUI. Şi la fel de mult se feresc lumii să-i transmită astă veste, nepregătite-i lumi, că-i straşnic nedreaptă şi necuviinciosă LUI. Dusă cu zongora-n hlizîte stări lumeşti ce nu-L simt şi nici EL, de ele-i lipsă.
   Celor ce nu-L cuprind cu gîndirea asta omenească cît ni-i dată şi vor să afle despre altele de ale LUI mai deosebite-n lume. Universul de exemplu li-i tare drag şi inexplicabil nedrepţilor aliniaţi în nedreptatea LUI şi a noastră. Li se va da drumul la cunoaştere şi pricepere cînd şi ei vor dori să-L ştie corect şi îndreptaţi în viaţă. Unii cunoscători doar al NT, ca şi cînd cunosc să gîngurească doar înspre EL cam tehui de cap şi cu pretenţii, să se urce înspre EL pe scara adevărului SĂU, îndreptaţi şi mai vorbim.

1467.Încă vii ce-I aparţinem doar LUI

   Te tot cheamă spiritualitatea, viaţa întreagă pe unii, în diferite feluri. Prin semne imaginative instructive ce te duc unele în eroarea începătorului nedefinit, nehotărît. Ori prin drastice scuturături ce te sperie oarecum, dar vîrsta nu-ţi permite opinteli, că-i vigoare încă. Şi merg multe de la sine încă, fără să-ţi prea pese, inconştient de multele ce le trăieşti şi nu prea.
   Şi vin şi altele în mod diferit, la unii şi la alţii. Astfel o primă încercare mai mult de curtoazie spirituală, în spiritul neamului ce se pierde în străvechimea începuturilor SALE printre noi. Şi trece, că-i grăbită vremea şi merg încă de-a valma multe, de nu le pricepem nici acuma. În timp îşi face locul nepriceperea corectă a LUI şi strîmbătatea strălucitoare te tehuieşte, te îmbată şi nu numai pe tine. Şi-n timp îi cedezi cu destule hopuri că EL nu te lasă în pacea necuvenită, fiind în greşeală LUI.
   Mai cunoşti şi o altă lume străină şi aşa trebuia să rămîe ţie, dar n-o fost să fie. Noua ta preocupare spirituală e ca un imens gratar întins între lumea de aici şi CER. Cu ochiuri mari ce înghit lacome în neant nepricepuţii aflători pe el. E o cale nedreptă LUI, dar necesară încă multora. Calea în faţa ta era şi mai anevoioasă, din cele arătate mai sus. EL o tot încercat să te recupereze înspre EL pînă la o adică, cînd sătul de nepriceperea ta te-o lăsat din mînă, căzînd în neantul ce nu-l ştiai.
   Nu eşti irecuperabil cred, dar acolo-s alte legi ce aici nu-s nici ştiute ci doar aproximate. Nu ne privesc direct, sîntem încă vii ce-I aparţinem doar LUI, de ne pricepem. Iar eu ştiu şi o altă versiune de încercări ce oarecum s-au încrucişat în timp, dar pe neve. Una ce v-am terminat-o şi alta încă în desfăşurare, ce-o mai ştiţi.
   Sînt perioade în viaţă cînd EL ne tot sîcîie prin diverse moduri, doar îL vom pricepe şi ne vom schimba. Înspre ceea ce-i corect a urma calea îndreptării cerute de SUS. Înstrăinaţi cam tare, nu-L întrezărim corect orbiţi de nedreptatea stearpă. În care ne complacem de-a binelea, într-un timp de izbelişte încă. Ni se dau exemple cutremurătoare, doar le vom pricepe, dezmeticindu-ne să-L aflăm cum trebuie.
   Da de unde, inerţia pornirii strîmbe alimentată mereu de neputinţă şi îndemnuri greşite, te tot duc înspre nicăieri.

1466.Aşa-i vremea

   Să ne comportăm demn şi respectînd aproapele oricine ar fi el, morala ne obligă şi dreptatea ce ni-i sădită în firea noastră. Libertatea celuilant şi îndreptarea cum se cade să ne fie ţelurile pînă ne vom obişnui, un timp ca reguli de ne tăgăduit. Pentru că au o forţă emoţională căreea nu i se poate rezista. Un haz propriu, un farmec ne mai întîlnit în alte purtări.
   Şi-n schimbări ce le întîlnim în societăţi sătule de un fel de a fi nedrept, cînd influienţa anumitor idei şi stări psihice scade în mulţimi şi în pornirile conducătoare mijesc. Şi dezmeticirea-i categorică, trufaşă chiar şi-i cuprinde schimbarea negîndită altădată bine şi cu destulă precădere, prevedere şi altele ce doar timpul şi învăţătura de mintea cea de pe urmă, ţi le arată.
   Pentru că şi conducerea societăţii e acolo deoarece nu că au mijloacele la îndemînă, ci au mijloacele pentru că sînt cine sînt. Deci puterea ţi-o dă motivaţia ce-i pornită de jos şi te duce acolo sus dîndu-ţi şi ce trebuie să fii de încrederea tuturora.
   Chiar şi tiranii astfel constituite dăinuie un timp bucurîndu-se încă de o pornită încredere încă ne uzată destul, ce cu timpul poate scădea. De se întîmplă că epocile şi supremaţiile se clatină şi pier ca orice afacere în care creditul e pe ducă. Şi vine o nouă trezire şi tot aşa un timp pînă vine şi ultima definitiva, a SA, cînd alta nu mai e după EA, ci ne învăţăm a fi cum trebuia dintotdeauna.
   De regulă cerem mai mult decît se poate fi, ce depăşeşte realitatea, în gînd nedefinit, cu ceva de neînchipuit încă, dar dorit. Şi au fost şi sînt şi înfrîngeri ce doar imaginaţia le pierde şi-n realitate.
   Se aşteaptă de la rău că-i mai ceva ca binele, doar în gîndirea nedreaptă încă. Binele-i creditat de SUS să ne însoţească cît vom exista şi de rău nici să nu ne mai amintim vreodată.
    Ne mulţumim şi cu puţinul dat nouă în timp, dacă de mai mult nu ne-am învrednicit şi ni se pare mare scofală că am făcut. Mai ales în spiritualitea SA. EL are aşteptări adevărate ce noi, limitaţii nu le întrezărim poate deloc cît vom exista, aşa-i vremea şi ca ea sîntem noi.

1465.Nu s-o putut înţelege

   Se mai face o exagerare doar demnă de NT, că EL ne cere simplificarea tuturor celor ce-L privesc înspre îndreptare şi spiritualitate. Nu că de ai un gînd nedrept, ai greşit şi de şi-l înfăptuieşi mai adăugi o greşeală. Aiureli de nedrepţi ce singuri nu-s în stare de îndreptare dar pretind săracii cu duhul multe. Deci să fim clari de greşeşti o dată înfăptuind un gînd nedrept e o singură nedreptate, ce-o ai de ispăşit. Cînd ţi se cere ori din proprie iniţiatiavă de îndreptare.
   Tare avem darul complicătii cerinţelor SALE simple şi la obiect, ferme şi clare, ca-n VT. Nu am creat NT, o exagerare neadevărată în privinţa SA. Şi mai e ceva, numai EL ştie ce e cu noi şi ce va urma cînd va vrea doar EL, fără amestecul închipuirilor noastre deşarte. Ne va îndruma chiar de nu vă lăsaţi nedrepţilor, vă va sili şi de nu, veţi închina steagul fără folos în lume, ratînd existenţa dată.
   Toate învăţăturile SALE de oriunde, dar mai ales acuma după VT pot fi transmise corect chiar şi de un novice ori nedrept. De-s corecte şi drepte conform dorinţelor SALE, au toată puterea adevărului SĂU, doar. Şi pot fi urmate cu convingere, îndreptîndu-vă.
   Cînd ne alege EL, nu-i de şuguit, ci să căutăm a fi pe măsura aşteptărilor SALE, cum ne cum. De fapt nici nu avem de ales prea mult timp la îndemînă, ni se trasează calea şi-o urmăm, că nu-i încotro. Şi nici nu putem trăi fără să ne închinăm mult timp, corect ori incorect, tot o facem, aşa ni-i dat. Ni s-o băgat în faţă obligatoriu nedreptatea în faţa SA, am adoptat-o. Ni se va corecta de EL, ce e corect cu EL urmîndu-L doar îndreptaţi aşa vom fi, cînd se va putea, cînd va vrea EL. Nimic nu se face pe aicea fără ştirea SA, chiar şi nedreptăţi LUI şi nouă.
   Ne încearcă de ţinem la aşa problemă grea NT ce ne-o destabilizat peste o mie de ani în rele şi urîte apucături cu mari vărsări de sînge şi nedreptate ce încă nu s-o sfîrşit. Poate şi pedepsirea că nu s-o putut înţelege cu noi oamenii atunci în vechime şi ne-o dat să suferim pe îndelete.

1464.Dacă urmaţi NT, ar veni sfîrşitul curînd

   Nedreptatea se manifestă şi-n aprecierea celor buni şi de ispravă care-şi văd de treabă conştiincioşi şi la locul lor. Dar unii ce se consideră exigenţi nevoie mare îi sîcîe la cea mai mică abatere, dar în schimb netrebnicilor le trec cu vederea toate. Se vede că-s în cîrdăşie elementele nedrepte într-o societate aiurea în derivă rea şi urîtă. Răul şi binele îs de sorginte Divină, CER-ul ni le-o dat să le cunoaştem, doar încercat răul şi uitat imediat că aşa ne cere de SUS. Doar binele să-l înfăptuim cît existăm neîntrerupt în orice ocazie posibilă.
   Se zice că Divinitatea e răul în CER şi închipuirea din NT binele, aiurea. De ce atunci închipuirile din NT nu pot îndrepta lumea ci o lasă de izbelişte în nedreptatea hîdă şi rea. Iar EL Creatorul Însuşi Divinitatea de vrea şi-o demostrat la ultima venire acuma 77 de ani, oferindu-ne posibilitatea de îndrepare. Şi să ne salvăm , dar nu am fost destul de receptivi şi ne-o părăsit şi avem necazuri şi acuma.
  Ne amintind nici în treacăt de NT şi închipuirile lui, ci doar de EL şi îndreptarea, moralizarea cerută insistent înspre bine. Şi puterea SA de a ierta şi condamna prin părăsire o lume întreagă înspre suferinţe care mai de care. El E Adevărul şi Singurul din CER responsabil de noi cei vii de pe Pănmîntul SĂU, şi altul nu-i. Degeaba vă strofocaţi voi, nedrepţilor! Nu demostraţi nimic ci induceţi nesiguranţă şi nedreptate în lume prin închipuiri deşarte.
   EL ne-o creat şi lăsat să ne ocupăm de existenţa necesară înspre o viaţă în evoluţia cunoaşterii necesare. Prin cei mai calificaţi şi destonici dintre noi.
   Dacă urmaţi NT, ar veni sfîrşitul curînd. Dar nu-i aşa că trebuie să vă întoarceţi la VT (Vechiul Testament) şi urmîndu-L înoiţi-vă cu morala şi înspre bine doar existenţa şi nu-i nici un sfîrşit lumesc. Ci doar nedrepţii se duc şi înainte de vremea ce-o credeau a lor, pe rînd cînd li-i scris, de nu se-ndreaptă.
   Într-adevăr e o semeţire de-L ascultăm şi ne îndreptăm cum ne-o îndrumat, dar altă cale nu-i, de salvare. Semeţirea în faţa nedreptăţii hide rele şi urîte, cu curaj urmînd doar ce vrea EL de la noi. Şi să-L ştim cum se cuvine corect din VT şi-I destul deodată. Cît despre mesiile lăsaţile în lumea lor închipuită şi nedreaptă ce nu vă fac bine defel niciodată.

1463.Ochii din CER

    Cînd apar copii în familie, cuplul se întăreşte, dar şi obligaţiile cresc vertiginos, moralizarea şi dreptatea să le-o inoculezi cît mai corespunzător. E o luptă cu nedreptatea de pretutindeni ce te asaltează în familie şi nu numai. Chiar şi-n mediul educativ sînt destule carenţe în morală şi învăţarea doar a binelui. Nu mai zic de necunoaşterea SA în ansamblu ci tocirea NT ce-i tolerant cu relele şi nedreptatea-n lume. Ca spoială zicînd că-i pe invers, dar rezulatele vorbesc, de chixul dat de pretenţia fudulă şi de personalul nedrept ce-i formează la greu imorali şi înspre urîte fapte mereu.
   Se impune grabnică întoarcere la VT şi uitarea NT ca neputincios şi depăşit de existenţă, încă foarte nedreptă. Şi-n privinţa copiilor e de adăugat că-i aveţi în grijă cît existaţi, nu-i puteţi părăsi că EL aşa vă cere. Chiar de au familiile lor, nu contează în faţa LUI, tot voi contaţi şi transmiteţi-le şi lor aceasta, să nu încerce altele. Că pot să-şi rateze existenţa lor şi a familiei. În faţa LUI părinţii trec mai bine şi-n mai mare măsută, dar să fie corecţi şi măcar să-L ştiţi.
   Nu-s de ignorat nici copii dar de regulă nu-I respectă cererile SALE de îndreptare, ori în mai mică măsură. De regulă sîntem judecaţi după propria existenţă, dar ne vin dinainte urmările înaintaşilor şi cum se prezintă şi urmaşii, tot pe noi apasă. Ori ne pot ridica la notarea de SUS. Îs multe ce nu ni le închipuim ce ne privesc, de ochii din CER.
   Îndreptarea aşa de mult invocată, şi cerută de SUS, se bazează în primul rînd pe moralizarea societăţii în ansamblu. Şi nu trebuie uitat şi dreptul care-i o disciplină autonomă funcţionînd corect doar într-o societate morală. În condiţiile de azi cam de pretutindeni din lume ca să te menţii cum trebuie în faţa SA şi nu numai ci şi a familiei şi societăţii. Îţi trebuie o ambiţie deosebită , curaj de luptă contra a tot ce-i rău şi urît, nedrept pretutindeni. Iar de te complaci nu contează, eşti ca ei, un tot oricînd în părăsire de EL, şi-ţi poţi rata existenţa ta şi a familiei, împreună ori separat de ei.

1462.De faci ce nu gîndeşti

   Am făcut nedreptatea să pară dreaptă aşa de ordinari sîntem. Adevărul e neadevăr la voi, şi neadevărul real urît, să-l preamăriţi, închinîndu-vă lui. Şi zicînd că lumea fără greşeli e fără haz, haz de necaz, cred că nu sînteţi normali, ci aiuriţi. Vă doriţi necazul îl aveţi şi rataţi-vă existenţa de asta doriţi.
   Conştienţi unii, dar nu chiar de tot, ci doar lumeşte, uitînd esenţa vieţii, îşi închipuie nedrepte fapte ce le-au scornit, acum cu frică, urmările. Toate ar fi în vînt necazurile, de am fi moralizaţi şi înspre bine doar cooptaţi de viaţă. Într-adevăr oameni onorabili par unii, dar iresponsabili în constituţie fragili şi dau chix la prima mai deosebită încercare. Tăria morală e direct proporţională cu imoralitate ce-i în urma ta să te cuprindă de nu-i întorci permanent spatele.
   E o prostie să-I întorci spatele ştiindu-L, avînd informaţia corectă, cînd unii n-o au şi tot mai speră c-o vor afla, bîjbîind în viaţă anapoda. Aşa că aflîndu-L şi stîndu-ţi la îndemînă fii cu EL alăturea cît vei exista, îndreptarea o poţi urma cum ţi se va arăta. Nu fii delăsător tocmai în privinţa Esenţei vieţii, Bazei. Restul îs baliverne de umplut o existenţă searbădă fără EL.
    Nu încape renegarea, ca şi  cînd pe tine te renegi şi toată existenţa terestră. Inconştienţa costă de nu te dezmeticeşti în timp util nouă cu EL. Nici să fim din cale-afară defilantropi ne gîndindu-ne la urmări deloc, cu capu-n traistă. Ci se impun măsuri de precauţie cînd inima îţi dă ghes fără discernămînt. Că urmările pot fi dezastroase de ambele părţi, denaturînd realitatea în general.
   Nu-i doare suferinţa ci neînţelegerea cauzelor ce-o pricinuiră. Simplu ne luîndu-L în serios şi greşindu-I, te părăseşte şi te cuprind nedoritele nevoi suferinţe cît şi mai cîte necazuri, panimaieş? (înţelegi?). Că româneşte tot vorbesc cu nepricepuţii de voi. Cine ştie de unde sare iepurele dumiririi.
   Ne trebuie morală în toate cele, nu ajunge cultura şi instrucţia în alte direcţii de nu-i un dram de bunătate. Morala e baza politicii, culturii şi libertăţii în general în societate. Că a fi nătîng şi elementar nu-i mare scofală cu toată demonstraţia de diplome, de faci ce nu gîndeşti, că nu ai baza bunului-simţ în tine şi ceva înspre bine şi util.

1461.Mai dens în fapte

   Se zice că bucuria îL îndepărtează şi suferinţa îL apropie. Ziceri şi iar ziceri. De eşti cum trebuie e cu tine mereu, îI place de tine, că-L mulţumeşti în viaţă. Cînd te comporţi nedrept, e discutabil de ce ţi se întîmplă, nu prea ştim multe din partea SA, ci observăm unii mai deschişi şi care doreşte EL ştiri să se afle. Consider că sîntem părăsiţi de EL de nu-L mulţumim, ori din urmă ni s-o acumulat nereguli, ori chiar singur, îI greşeşti. Şi te găsesc necazurile şi un sfîrşit grăbit şi nu numai pe tine ci şi ai tăi au consecinţe cînd le vine rîndul ştiut doar SUS.
   Ni se cîntăresc SUS toate ce le facem aici, aprecierea-I sigură şi n-o ştim. De regulă ne supra apreciem  şi ne minţim, cu aşteptări măreţe şi astfel eşuăm, de nu noi mai vizibil ci urmaşii. Sînt cazuri foarte grave, cînd ordinari îI greşesc şi LUI şi legilor pămîntene,de acestea se feresc, dar de SUS, nu. Scadenţele nu-s la fel. Şi pedepsele diferite. Reabilitarea-i grea pentru SUS şi nu prea se ştie corect. Pe Pămînt legile-s permisive şi de asta nedrepţii sînt aşa numeroşi azi, singuri şi le-au făurit, să-i apere. Pe noi de la care EL are aşteptări să ne atenţioneze prin ei, sancţionîndu-ne.
   De asta şi se zice că nu-i dreptate în lume. Îs de ale LUI înfăptuiri ne pricepute de noi aşa de mici şi încrezuţi.
   Să ne lepădăm de sinele ce ne încurcă, de se poate aşa realizare? Se vede că da, de aşa se zice, cred că nu-s baliverne. Zic că-i destul de greu omeneşte dar cred că-i realizabil de ţii la aceasta şi-i onorabil de poţi. Şi se mai cere şi să-L respecţi şi chiar să-L crezi necondiţionat de se poate. Nici nu prea ai ce face, în timp îţi cam dai seama cu ce se mănîncă aceasta. Implicîndu-te, te iei cu una cu alta şi timpul trece simţindu-l mai altfel ca înainte, mai dens în fapte, nu ca-i fi vreun voinic ci reuşeşti cred mai multe şi multe ne făcute înainte.
   Şi-i şi reversul medaliei, nedrept cu privirea-n pămînt mereu, cu căpătuiala în cap cum s-o facă şi-n plăceri, orb pentru lucrurile înalte. Simţul faţa spiritului se zgribuleşte pierind, ne mai văzînd realitatea corectă crezînd că-s mofturi şi iluzii, asta eşti tu ratatule!

1460.Tu un nimeni de vrei să fii, fii

   Viaţa-i un amestec de bune şi rele, să căutăm a fi cum trebuie, cu bun-simţ şi înspre bine doar şi să ne bucurăm de ea. Nu ne luăm după nedrepţii societăţii în părăsire şi necazuri, care nu pricep mai nimic din existenţă, ratînd-o în pas de voie. Amintirea doar a faptelor bune îţi umple golul nevoilor la o adică strîmtorare. De asta se impune înfăptuirea lor mereu şi de nu-i chip, abţinete un timp, pînă trece nevoia nedreaptă şi rea.
   Cunoaşterea de sine e necesară deorece din tine vine prima dată primejdia neputinţei de a te stăpîni. Şi-I greşim neîndreptaţi fiind, impunîndu-se o instruire a sinelui nărăvit, sincer să-ţi fii cunoscătorul intim înspre bine doar.
   Nu-i suficient aparenţele să înşeli, cum fac nedrepţii, spoind nerozia lor hîdă, ducînd în eroare pe cei gură cască. Cu tupeu în exprimări deşarte şi ţinută înzorzonată şi interior gol şi vînt de neputinţă demnă.
  Să nu ne încruntăm pe neputinţa noastră de îndreptare corectă ci cu răbdare încet să ne revenim în tihnă şi să reluăm ce nu-i drept
   Refuzaţi nedrepţii pe teritoriul lor. Înconjuraţii şi de nu se poate, fiind pretutindeni, mişeii, retrăgeţi-vă un timp de odihnă şi reflecţii înspre îndreptarea năzuită. Nu-i vedeţi, nu-i provocaţi, nu le răspunde-ţi, nu-i auziţi defel pînă trec şi se duc în lumea lor hîdă şi rea. Nu-s ca tine şi vor să te spurce, fii curat în lumea ta străină de ei.
    Se impune concomitent de se poate şi-i chiar foarte de dorit să ne îndreptăm în fapte numai corecte în bine şi să-L respectăm. Dar îs doar gînduri şi vorbe, că faptele-s lăsate hăt departe, neputincioase cum vrea EL e greu încă, tare greu. Şi să-L şi ştim pe EL necunoscutul din lumea de azi.
   Cînd facem paşi de începător înspre spiritualitaea închipuită bună şi nu e, EL ne mai creditează un timp dar cu o oarecare părăsire intermitentă. Doar te vei dumiri cine eşti şi ce trebuie să faci, nu la fel ca ceilalţi, c-o încurci. E prea mare măsura ta nepotrivită închipuirii deşarte şi plăteşti de nu te vezi. Alţii ca tine văd şi liniştiţi nedumeriţi rămîn intacţi şi EL altfel îi mai lasă-n pace, tu un nimeni de vrei să fii, fii!

1459.Demni de planurile SALE

  Uneori se încearcă în extremis forţarea notei familiare, copii, liantul care reuşeşte suduri ce altfel nu ţin familia. Şi sînt cupluri care nici cu acestea toate, nu ştie de bine şi o ia la vale spre nicăieri. Sînt situaţii limită care te pun în faţa unui om nou, partenerul ce nu-l ştiai aşa în bine şi util capabil şi-ţi cam tragi cumva pe seamă în timp dovedindu-te. Şi împreună şi cu alte modificări poate neştiute altădată, acum te moralizează cum n-ai gîndit. Şi dintr-un oarecare devii un ferm hotărît om de bază în ceva ce mulţi caută.
   Cînd devii responsabil în faţa SA şi-L urmezi şi familia ta o aperi de nevoi şi chiar mai mult de atît, cum îţi indică EL în timp.
   EL prin aleşii SĂI ne-o transmis nu de mult (de peste 22 de ani ) să ne îndreptăm folosind doar învăţăturile din VT (Vechiul Testament) şi să-l uităm NT că nu-i util vremurilor ce le trăim, Şi EL ne doreşte moralizarea chiar înainte de a-L şti corect. EL E singurul VIU din CER ce se ocupă de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Chiar şi-n cele mai intime cutezanţe ce spiritualitatea ne-o căutăm în mînăstirile creştinătăţii se întîmplă destulă netrebnicie. Oameni care doresc să fie monahi se comportă încă nedrept mult timp acolo, necurăţenia lor interioară se transmite afară înnegurînd existenţe ce par , numai par corecte. Nedrepatea a pătruns prea adînc şi acolo unde nu trebuia, se impune degrabă reînoirea cu ale VT şi uitarea NT ca aducător acuma a toleranţă răului şi necurăţeniei sufleteşti.
    Creatorul are cu noi toţi un plan, o programare dinainte de aducerea noastră la viaţă pe Pămîntul SĂU. Şi-n timp ne-am dovedit, de ne-o lăsat să ne continuăm existenţa, demni de planurile SALE. Şi se impune acuma îndreptarea după cum ne-o cerut şi să aşteptăm cuminţiţi continuarea ce-o vom afla.
   Sîntem preocupaţi de prea avîntate teme irealizabile, lăsînd cele normale, fireşti de bine şi util să aştepte. De asta se impune îndreptarea cerută de SUS şi urmărirea a tot ce ne trebuie acuma pentru moralizarea şi facerea binelui doar. Că de continuăm să mai pierdem contactu cu realitatea îndreptării cerute, ne părăseşte iar în nevoi ştiute dar nedorite iar.

1458.Te creditează iar şi-L uiţi

   După cum ziceam, familia-i baza societăţii. Şi-i foarte greu cînd dragostea, iubirea ori interesele încearcă să sudeze un cuplu incompatibil din mai multe puncte de vedere. Ce atunci pe moment nu se văd pregnant, ori se zice că timpul le rezolvă pe toate. Ei nu-i chiar aşa, timpul cîteodată scormoneşte, erodează, sapă şi la temelia cele-i mai straşnice construcţii de acest gen. Că şi omul e îmbiat permanent de rele şi urîte împrejurări, potrivnice bunului-simţ şi dreptaţii, de care de nu prea eşti ataşat cedezi.
   Şi încep încet scîrţîelile, contrele şi-n cele din urmă înstrăinarea, ura, rîca, răutatea chiar prostia îşi face loc în locul a ceea ce nu mai e. Buna înţelegere ce singură uneori ţine loc de toate cele. Şi chiar de nu-i cum trebuie totul, rezistă familia timp îndelungat. Şi încă se poate şi mai bine suda  din varii motive ce-s întîlnite în timp. Firi neîmpăcate cu o convieţuire paşnică şi alte potrivnice împrejurăţi rup legături ce timpul părea că le întărise. Şi-n pragul desnădejdiei nu se văd rezolvările, ci cruda realitate în declin familiar înspre nicăieri.
   Şi mai ales că exemple nenumărate-s pretutindeni, familii dezbinate. Hai la hora cea mare a nedreptăţii sociale înfloritoare, baza nu-i, orice-i posibil să se surpe.
   Şi totuşi intervine "neprevăzutul", întîi pe departe te ia, cu zăhărelul, ademenitoare perspectiva unei datorii fireşti umane. Care te mobilizează oarecum. Şi mai speri tu singur împotriva multora. Şi-I ceri ajutorul, ai curajul, năcăjit de nu mai ştii ce să faci. Şi-l primeşti, te creditează iar, şi-L uiţi. EL nu şi te încearcă mai bine şi simţindu-te dator oarecum, fiece o fi, te încumeţi a fi cum trebuie.
   Temeiul oricărei morale îi respectarea libertăţii celuilalt. Şi să cauţi cu tot dinadinsul mereu să te înfrînezi de la tot ce te poate îndîrji. Medierea, capul plecat sabia nu taie, în familie, între soţi ţine de minune acest proverb. Îţi dezarmezi ocazionalul potrivnic şi fără arme cine porneşte la atac, doar un prost şi de regulă aceştia nu se împacă niciodată.
   Şi cînd eşti pe calea încuviinţată s-o urmezi, nu te încurci cu nereguli lumeşti, ordinare şi plictisitoare neînţelegerile le ocoleşti cum poţi mai bine, te simţi deasupra lor. Nu vrei să te atingă, te murdăresc şi vrei să fii curat în faţa SA, cît poţi mai mult.

1457.Şestov, Einştein

   Nu ni se destăinue universul de nu-L ştim a cunoaşte şi respecta cum se cuvine. Şestov în trecut nu-şi explica existenţa întregului, univers, Pămînt, omenire. În timp ce contemporanul său Einstein zicea că universul i se destăinue, deorece-L ştia respectîndu-L. EL ne-o dat gîndire şi spirit Divin, şi ni-i greu de nu chiar imposibil uneori să ne înţelegem pe noi înşine. După chipul SĂU ni-i gîndirea şi-i de ne înţeles în existenţă de multe ori. Comportîndu-se independent de noi, inconşientul şi alte trăiri răzvrătite eului în timp.
   De asta din cînd în cînd, observînd că avem neînţelegei proprii nouă , intim, se răzvrăteşte de obicei pornirile corecte, dreptatea şi moralitatea ce ni-s sădite dintru început. Contra unor învăţături nedrepte ce-s pe cale să ne încalece. Atunci se impune o pauză de reflecţii şi să ne dumirim ce ni se întîmplă. În linişte departe de alte influienţe perturbatoare, noi înşine cu noi singuri şi sincer, altfel nu se poate. Să tragem o linie de cum o fost viaţa pînă de curînd, cînd o intervenit schimbarea nedreaptă, imoralitatea.
  Şi să vedem ce-i de făcut. De ne oprim ori ba, înrăindu-ne şi urîţindu-ne existenţa cum ni se întîmplă şi părăsiţi cînd EL se va sătura de noi cum sîntem. Să ne ia la rînd nevoile pe noi şi familia noastră. Urmînd atunci şi tot nu-i tîrziu dezmeticirea, revenirea la comportarea dinainte, bună, corectă, demnă, adevărată. Şi uitînd nedreptele gînduri, vorbe şi fapte, în făgaşul corect să ne continuăm viaţa şi cu ai noştri în societate. De se poate şi ştiindu-L corect, din VT şi NT uitîndu-l că nu-i potrivit vieţii de azi aşa nedrepte şi urîte în rele comportamente de foarte mult timp ne îndreptate.
    Baza-i familia în societate, s-o închegăm şi păstra ca pe ceva  sfînt, de ne atins ci doar cu respectul cuvenit ei. Învăţîndu-ne chiar de-i greu să ne înţelegem, cum ne cum, asta e, nu avem de ales şi de nu se poate în timp de îndelungate încercări să ne hotărîm tot aşa singur singurel în linişte retras şi judecat ce-i de făcut ori şa, ori şa. Eventual de ne încumetăm tot în linişte sincer să-I cerem ajutorul. Ni-L va da şi în timp poate de-I mai face-ţi demersuri mai numeroase şi sincere să încropiţi o relaţie, care-n timp cine ştie, multe se pot face de se vrea. Şi înspre cunoaşterea SA.

1456.Îndreptaţi nedreptatea făcută LUI

   Se zice că-I îndeplinim de vrem ori nu o îndatorire dată cît existăm şi de ea nu scăpăm. Se poate, dar totuşi în anumite condiţii la care-ţi pui şi tu puţinul ce te reprezintă. Nota distinctivă, semnătura, amprenta fiinţei tale de îmbunătăţire a existenţei ce-o pricepi. Înspre uneori corespunzător şi căutărilor LUI printre noi în devenirea ne aflată încă. În timp ne edificăm convieţuind cu înfăptuire în desfăşurarea ştiută doar SUS, tu aducîndu-ţi doar o contribuţie cît poţi.
   Se zice că-i destin, nu-i hazard, nimereală, întîmpare ci ceva predestinat doar ţie şi chiar familiei tale prin tine. Să-I aduci la îndeplinire, uneori ţi se pare că-n extremis îs toate produse, de ultim moment, la centime, cum poţi. Libertatea-i ţi-i dată, limitată de acceptarea unei necesităţi specifice.
   Cînd o fost cazul în istorie şi prin crîncene suferinţe au fost aduse contribuţii la destinul comun lumii. Unele date necunoscute, exemplul dat nouă de Însuşi EL cînd o fost la Parepa-Ruşani în 1935 şi-o amintit de crîncenele  pierderi de vieţi omeneşti pe acea vale nepomenite nicăiri. În timpuri străvechi, doar EL ştiindu-LE şi dorind să fie închinată biserica de înălţat LUI şi amintirii lor, acelor străvechi morţi nouă neştiuţi. Nu am aflat să se fi petrecut ceva din dorinţele SALE, decît o mînăstire ortodoxă la care  şi-o adus contribuţia doar Maria Petre cum i s-o certut de SUS atunci.
   Nu-L prea ascultăm şi-I aproximăm cerinţele, date precis, nu I le îndeplinim decît trunchit şi foarte greu în timp. Parcă nu am dori, decît am dori, împotrivirea la aflarea SA corectă. De ce nu I s-o închinat LUI acea biserică înfiinţînd pe loc un loc în calendar Însuşi LUI Dumnezeu, cum nu are şi mai ales că ne-o cerut expres atunci. Pentru EL şi-n amintirea acelor morţi necunoscuţi nouă.
   I s-o închinat fără ruşine unui ioan botezătorul ce-i străin de noi românii, sfînt de împrumut, străin. Şi Însuşi Creatorului ce-şi cere drepturile nu?! Ce motivaţie nedreaptă oare aveţi neruşinaţilor LUI şi nouă? Să căuta-ţi cît de repede puteţi să-I îndreptaţi nedreptatea făcută LUI, Însuşi Dumnezeu! De nu am să-I cer să vă atenţioneze expres cum trebuie să-L respectaţi în sfîrşit cum e normal, cum v-o cerut. Da, Doamne!

1455.Ca pe odoare nepreţuite

   Să nu ne lăsăm copleşiţi chiar de mulţimea neînţelegerilor din lumea de azi şi cu speranţă să-L căutăm. Cum o fi să ne mobilizăm pentru a-L afla, cît de neînsmnat indiciu şi să-L scormonim adevărul SĂU să se vadă. Să-L ştie lumea întreagă cînd va fi dispusă să-L cunoască în plenitudinea LUI, pregătită, sătulă de rele şi urîte. Dornică să se îndrepte cum ni se cere şi conform binelui, să nu se uite îndărăt ci-n spre EL cu năzuinţe fireşti, necunoscute.
   Şi cum se spune numai învingători să fim înspre cunoşterea SA cît mai completă nouă. Cît merităm noi creaţia să ne cunoaştem Creatorul ce nu s-o lăsat aflat atîta vreme. Nici noi nu-L meritam cum trebuia şi nici acuma nu ştiu sigur ce va urma şi cînd, doar EL.
   Se zvonea că-i sfîrşitul aproape, doar pentru nedrepţii SĂI şi ai noştri ce plătesc rateul existenţei nefireşti. Doar aceea cîţi sînt părăsindu-ne pe rînd cînd le sună ceasul, în anonimatul unor necorespunzători cerinţelor date. Restul cu speranţe de mai bine în orice moment al vieţii lor să caute moralizarea în societate şi doar binele şi-i bine lor şi ai lor. Pentru că EL ne acordă un bonus de îndeplinirea dorinţelor SALE şi pentru ei chiar de nu-s cum trebuie încă.
  Urma scapă turma, de aci, însă cu restul trecuţilor dincolo, de ai tăi, cine ştie? Vom afla în timp multe şi mărunte, dar şi mari şi neaşteptate ce ne vor umple mai altfel existenţa searbădă de acuma. Doamne îţi mulţumesc că oarecum voi prinde acele timpuri, cunoscîndu-le cît consideri TU că merit.
   Ştiu că judecata aceea a fiecăruia e pe loc făcută cînd ni-i sfîrşitul, deja ştim unde şi cam cum o vom duce dincolo şi de ce. De asta unii mai acătării cu timp înainte spun lucruri celor rămaşi, şi aceia de-s demni urmîndu-le se schimbă în bine. Cum o viaţă întreagă n-au reuşit, parcă-s convinşi de-o clipă de magie luminată, căutînd-o şi nu printre noi. Au grijă să cate-n zări retrase şi schimbîndu-se definitiv nu-s de cunoscut, nu-i merităm şi aşa de rar îL mulţumim. Că-i strînge doar LUI ca pe odoare nepreţuite.

1454.Dorită de cînd sîntem

   Lesne ni-i a înfăptui ce-i mai jos ca noi în ce ne reprezintă, şi-i ştiut, decît fapte,vorbe şi gînduşi ce ne depăşesc înălţătoare. Acelea-s mai greu de întocmit şi urmat, deci caznă în bine în orice domeniu de activitate umană, că altfel e degeaba.
   Vechile nenorociti omeneşti şi altele  noi nouă ni-s firescul nepriceperii SALE în timp, plătind prin părăsirea . Noastră de către EL în dezordinea ce-o urmat şi dezastrelor cutremurătoare, normale-ntr-o lume fără EL. Şi nici acuma în vremea net-ului şi computerelor şi noua super-tehnologie ce ne fascinează continuu nu ne mai preocupăm şi de EL, uitîndu-L.
   Dar ne poate reaminti şi chiar ne reaminteşte, prin atenţionările curente ce nu-s chiar obişnuinţe în timp şi spaţiu, unde se petrec. Şi cred că-i mai de dorit să ne îndreptăm nu împinşi de la spate, silindu-ne cine ştie ce nevoi neînchipuite încă. Are mari aşeptări de la noi şi să nu-L dezamăgim din nou, ca mereu de cînd sîntem. Şi să ne confirmăm mai mereu implicarea într-o teribilă calamitate originară, că nu-i chiar aş, de ne conştientizăm cine sîntem şi cine-I EL.
   Nu-i chiar greu dar nici uşor şi trebuie începută schimbarea de undeva, cum trebuie şi ni s-o comunicat de SUS. Că nu-s condiţiile îndeplinie, în cunoaşterea necesară îndrumărilor corecte. Dar nu sîntem chiar aşa de necunoscători ci habar ceva tot ştim şi cererea SA e simplă şi corectă, ne complicată cum ne place a o înfăptui de obicei.
   Chiar vreţi o atenţionare drastică şi ultimativă, cred că nu-i cazul că sîntem destul de cunoscători a civismului şi cum ne trebuie o existenţă adevărată. Ori încă nu?
   Împrejurările-s scuză doar pentru rataţi, aşa că mai bine să ne vedem că ni-i din ce în ce mai greu şi să încercăm, cu toate că-i cea mai cea şi necunoscută o aflare a LUI înspre binele  nostru. Mai ale să EL o fost acum 77 de ani şi ne-o contactat la nivelul SĂ, să-I întoarcem un consens în privinţa SA în lumea de azi. Că EL îl recepţionează imediat chiar în curs de-i. Şi sigur ne vine în întîmpinarea dorită de cînd sîntem.

1453.Arsenie Boca

  Viaţa de sîntem îndreptaţi cum se vrea de SUS, o aflăm cu misterele ei ce ne îmbogăţesc existenţa. Iar de sîntem nedrepţi şi împotriva binelui dat spre folosinţă îndelugată, existemţa ni-i de primejdii şi neprevăzut. Şi se mai impune o înştiinţare, cînd încep părăsirile LUI împotriva noastră şi ne curtează nevoile. Imediat ca electrocutaţi, să ne dezmeticim comportîndu-ne înspre bine şi cu bun-simţ în gîndire, vorbe şi fapte cît vom mai exista.
   Şi după un timp de aduceri aminte, doar cu o existenţă corectă, de vă contactează EL să-L ştiţi şi cum vi se va transmite doar. Iar de nu şi bine ar fi din propria iniţiativă să-L abordaţi cum consideraţi că-i bine. Mulţumindu-I şi ştiindu-L corespunzător să căutaţi a fi cît mai demn şi adevărat om, creat de EL.
   S-o zis că-n perioada aceasta nedreptă şi imorală şi cu fapte rele şi urîte mai mereu. E mai potrivită învăţătura din Vechiul Testament (VT), decît cea din Noul Testament(NT). Şi-o zis-o Arsenie Boca un demn Sfînt al Ardealului de pînă nu de mult. Aşa că căutaţi să vă pliaţi după acele vechi învăţături şi uitaţile pe astea noi ce nu vi se potrivesc deloc. Ducîndu-vă nicăieri cu părăsiri în suferinţe, pentru că nu-L urmaţi corect.
   Să nici nu crezi că dacă ai fost părăsit de EL şi te-o călcat aprige suferinţe, ai dreptul să nu te mai îndrepţi că ai scăpat cu atîta. Că ţi-ai ispăşit pedeapsa şi eşti reabilitat, curat în CER. Aiurea, trebuie să devii ce n-ai fost, corect şi cu bun-simţ şi înspre bine mereu, că aşa sîntem proiectaţi a fi în existenţă, nu altfel.
   Încet, încet voi ce urmaţi încă NT, luaţi şi VT la învăţare şi-n timp rămîneţi doar cu ultimul (VT) o perioadă de îndreptare cerută de SUS. Şi de înfăptuire a doar învăţăturile VT cît mai acomodate vieţii de azi şi ce nu ştiţi, întrebaţi-L doar pe EL. Şi sigur ca singurul Responsabil din CER de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU, ne va îndruma. Cum o mai făcut-o nemijlocit acuma 77 de ani chiar pe aceste plaiuri mioritice. Ori L-aţi uitat?
   Căzniţi-vă luaţi mass media acelor ani, că nu-s mulţi şi conformaţi-vă întocmai fără întîrziere. Dragi români şi ceilalţi de pe aicea ce v-o prins vremea acestor schimbări corecte. Că nu-i vreme de mai coţcărit spiritualitatea SA, că vedeţi unde am ajuns, ori vă place? Baza SA e în toate cele şi să o utilizăm bine şi-n adevăr.

1452.Gîndiţi-vă foarte serios cu ce I-am greşit

   Da, în istorie nu de puţine ori EL, cum se spune în BI, şi-o făurit cu multă migală vasele mîniei LUI, pentru distrugere. Şi-n acele timpuri să nu fii fost pe Pămînt era bine, că părăsită, omenirea o fost aprig pedepsită. EL nu calcă dreptatea-n picioare, aşa că căutaţi-vă de drum cînd greşindu-I vă părăseşte şi-o încurcaţi. Mirîndu-vă, cu ce I-am greşit noi? I-a gîndiţi-vă corect, indiferent cine sînteţi, ori cine vă credeţi, în faţa SA sîntem la fel toţi.
   Că se prea poate, şi aşa-i şi firesc, omeneşte, greşindu-I ne părăseşte şi suferim şi fiindcă-L cunoaştem . Oarecum, ştim că-i pedeapsă de la EL fiind părăsiţi şi-n loc să căutăm îndreptarea ce ne-o pricinuit necazul îL judecăm pe EL. Şi-I mai greşim în continuare, cînd EL se aşteaptă la îndreptarea, în urma atenţionării fireşti SUS. EL e drept să fiţi sigur şi pe asta să contaţi cît veţi exista în viaţa dată pe Pămîntul SĂU, că nu sînteţi de capul vostru pe aicea niciunul.
   Deci cînd o primiţi în barbă, făceţi-vă mic de tot şi potolit îndreptaţi-vă cît puteţi de repede să vă fie dezmeticirea. Gîndindu-vă foarte serios cu ce I-am greşit, ori poate din familiea ce vi-i în custodie, fiţi foarte exigent cu voi înşivă. Pentru că de nu sînteţi aşa, necazurile nu le puteţi domoli şi viaţa vi-i coşmar şi-o puteţi chiar rata şi pe a familiei.
   Îndreptarea să fie totală, şi de nu vă dumiriţi cît de cît, retrăgeţi-vă un timp de gîndire în linişte deplină şi reflectaţi. Şi de nu, cereţi-I ajutorul cu interes corect şi fiţi atenţi la EL cum vă răspunde.
   De vă daţi rotunzi şi-n faţa SA, nu vă prezentaţi corect, EL nu vă bagă-n seamă şi părăsindu-vă o încurcaţi. Viaţa ni-i aventură de nu-L ştim şi nu ne îndreptăm corect, moralizaţi şi să facem numai binele continuu.
   Nu contează cine eşti şi unde eşti de-ţi vezi de ale tale corect cu bun-simţ şi binele util, eşti corespunzător în viaţă. De-L mai şi ştii adevărat suplimentar eşti şi mai bine în existenţă. De fapt EL e baza vieţii noastre dar prea tare sîntem imorali şi nedrepţi şi EL ne doreşte întîi îndreptarea fără cusur.

1451.Slujbă corectă în CER

   De ce avem boli? O repet, din cauză că-I greşim, imorali fiind, şi ne făcînd numai binele ci cîte nedreptăţi LUI şi nouă. Şi cînd veţi catadicsi să vă îndreptaţi îL puteţi şi aborda de vă interesează, nu-i obligatoriu nici să-L ştiţi. Prin lume-I dosit de nedrepţii ordinari de pretutindeni şi cam necunoscut corect ci aproximat, deci trunchiate informaţiile despre EL.
   Vă recomand o încercare, ce vă costă, o lună supuneţi-vă îndreptării dorite de SUS, absolut fiţi alt om cum se cere, moralizat şi făcînd numai binele în orice împrejurare între oameni. Şi de puteţi neutri spiritual de nu-L ştiţi deja corect şi atunci altele-s datele, moralizaţi-vă şi înspre bine şi viaţa vi-i salvată şi a familiei la fel.
   Nu propăşesc răi şi cei buni îs pedepsiţi, că-i încă ordinea SA pe Pămîntul SĂU. Vă consideraţi buni că vă închinaţi la morţii din nt? şi mai faceţi şi cîteva fapte mai acătării, ori ce ? Cu EL e nevoie să fiţi moralizaţi fără dubii şi înspre bine îndreptaţi mereu în viaţă. Şi-n privinţa spiritualităţii, de-L ştiţi corect bine, de nu, mai bine atei un timp pînă ne va înştiinţa EL oarecum ce-i de făcut.
   Cei răi consideraţi de voi, bunii, pentru că nu sînteţi cum vă vrea EL, întocmai, şi aveţi potenţial înspre ce doreşte EL. Îi ţine-n lume şi pe acei ce vă sperie cu comportamentul lor mai nedrept ca încercare vouă şi cînd e cazul să vă pedepsească. Nu în numele LUI, ci-n numele îndreptării ce I-o datoraţi LUI încă nehotărîţilor, mai acătării cum vă consideraţi. Mai aveţi paşi de făcut ca să fiţi cum doriţi a fi, şi nu vă-ncurcă decît propria existenţă nedreaptă.
   În privinţa Satanei căreia nedreapta religie de oriunde-i, să se îndrepte spre adevărul SĂU, Unic. EL e Singurul din CER Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU şi-l are în slujbă corectă în CER şi pe Satana de care nedrepţii nu mai pot. În colo-s uşă de biserică cu fundu-n sus. Neobrăzaţii.
   În nt multe nereguli sînt, inclusiv caută să-I ia apărarea LUI, dar mai întîi îL nedreptăţesc cu tîmpenia de închipuire, de răzmort înviat în cer-ul cui?

1450.În CER e curat

   Nu sînt lucrurile cum ar trebui să fie, din nedreptatea lipsei LUI din baza  existenţei noastre. De asta părăsiţi sîntem şi se nasc nevoile toate ce ne năpădesc, cînd ni-i lumea mai dragă. Nedreptatea e consecinţa imoralităţii şi celorlante nereguli ce nu ni le îndreptăm înspre bine şi util. Baza LUI ne avînd-o, dezorientaţi de tineri, aşa o ducem cît trăim şi consecinţele ne urmăresc mereu nefolsitoare ci cauzatoare de necazuri.
   Nu-i priveşte pe nimeni josnicia unora şi altora din societate, complăcîndu-se în imoralitatea înconjurătoare. Dezinteresul general în modul cum trăim şi urmările-s pe măsură, molipsirea în rele şi urîte apucături ce se întinde mereu. Dizolvînd şi ce mai e corect. într-un tot cam nedrept şi urît, demn de o restructurare aspră cum e nevoie. Deci nu să stăm cu mîinile-n sîn ci să ne îndreptăm cum se cade şi cu hotărîre continuă.
   De ce ne e dat să murim? Nici nu s-o pus problema aşa niciodată de la înfiinţarea noastră pe tera, acum peste cca.un milion de ani. Şi de ce? Asta-i convenţia luată de SUS, peste noi. Că pe uni-i ia direct SUS, că-s simpatici LUI, asta-i altă problemă şi nu ne priveşte, decît de ce nu sîntem toţi aşa buni în faţa SA? Sîntem de la început sub o încercare, probă, examen de calificare în faţa SA. Şi nu ne prea reuşeşte decît unora, foarte rar .
   Într-adevăr ne trebuie îndreptarea cerută SUS, comportîndu-ne moral şi făcînd doar binele în viaţă, între oameni, mai ales. Şi nici naturii, mediului înconjurător nici un rău, ci cunoscîndu-l să-l respectăm cu folos cum se cuvine. Şi să-L ştim bine, cît se poate, că nu avem acces la CER şi cîte ni s-au transmis şi cîte alte surse ce nu prea dau greş în privinţa Creatorului, Dumnezeu, Unicul. Că ne-am creat imaginativ zei nedrepţi cît vrei, ca şi grecii politeişti şi romanii urmaşii lor şi alţii cîţi vrei.
   Greşindu-I cînd fără acordul SĂU, ni-i închipuim alăturea de EL în CER, asta-i trăsnaia ce-L supără încă. În CER e curat de impostorii năzăriţi de noi, nu-s defel. Şi aici pe Pămîntul SĂU între noi, nedrepţii,  nu te poţi mişca că-s peste tot închipuiţi, spînzuraţi ori nu.

1449.Atunci ceva normal

   EL se preocupă şi de noi cum ne făurim familia, încîlcitele noastre legături de EL îs ştiute şi urmărite. De are un interes, şi nimic nu-i întîmplător în existenţă, te va conduce spre ceva ce simţi uneori inexplicabil. Trăiri mai aparte şi urmezi mirat ceva ce-ţi trebuie neconvins, decît în timp te mai dumireşti oarecum. Aşa-i, EL te îndrumă chiar şi neştiut să-I îndeplineşti un anumit ţel, ce-l vei urma şi îndeplini. Uneori se poate cu unele influienţe să nu-I chiar reuşească totul.
   În gîndirea şi raţionalitatea ta nu ţi se bagă ci te pune să alegi, dar format eşti înspre bine şi cu bun-simţ. Şi nu-I poţi greşi chiar straşnic, şi-n timp te mai dregi cum trebuie. Cam aşa şi încă multe nu le ştim.
   Îndreptarea o dată sădită în tine nu o mai pierzi din fire, aşa rămîi. Nu sînt în devenire ci progresezi menţinîndu-ţi învăţatele moravuri în bine şi util. Indiscutabilele reguli absolute în morală şi de bine nu le mai părăseşti şi din cauză că EL nu te mai părăseşte. Şi-L simţi cum ne cum şi de bine de rău, calea ţi-o urmezi într-o devenite ce ţi-i scrisă şi-n frunte ţi-i pusă. În colectivităţi închegate încă foarte rar întîlnite în societatea asta nedreaptă, e camaraderia ceea ce dictează.
   Cu ce se mănîncă ? Hei acolo e aflarea în preambul felul cerect ce ne aşteaptă să ajungem cînd EL ne va fi mai aproape. Între noi foarte cumsecade, în progres moral evident psihic şi etic, cu un standard ideal avansat de coexistenţă. Adevărate fiinţe demne de sfinţenie azi în hîzenia ce-o formăm, dar atunci ceva normal, firesc. Hei nu-s poveşti, ci urmează, că nu-i încotro, după aşa prăpăstioase trăiri nedrepte fără EL.
  Sînt şi-n BI amintite periode negre în istoria umanităţii, de o asemenea fază vă apropiaţi de sfîrşit. Aţi traversat-o cu chiu cu vai şi nici nu se dă dusă, şi-o mai îndulcit firea, dar tot nedreptă şi hîdă e. Şi cei ce-o formează susţinînd-o nu-s de dat deoparte, cu dinţii ţin de nedreapta caricatură socio-cum o fi. Li se apropie funia de par şi nu-s de acord deloc, îi întîlniţi cam pretutindeni nerăbdători, îi mai domoleşte EL părăsindu-i la greu.

1448.EL te va ajuta în demersul tău curajos

  Să ai credinţă azi treci drept un fraier, un neputincios, dispreţuit de nedrepţii şi şmecherii zilei. Dar în timp ei au căderi, inexplicabile, părăsiţi de Divinitatea ce n-o ştiu şi fiind şi imorali, vor suferi corecţii. Şi-o existenţă scurtată de nu se dezmeticesc măcar moralizaţi să fie. Şi credinţa ori măcar ştiinţa SA pe mai tîrziu cînd se va putea şti cum trebuie.
   Frica de fraiereală-i e o teamă ce te schimbă din om normal corect, în nedrept ordinar. Deci să ai încredere în oameni se impune şi vei avea doar de cîştigat, EL te va ajuta în demersul tău curajos. Să nu te sinchiseşti de se miră unii că-i respecţi cu încrederea acordată, necunoscîndu-i. Fii corect şi demn cum trebuie, în timp şi alţii ţi se vor alătura simţind binele ce li se întoarce cu vîrf şi îndesat.
   Să progresăm noi înşine, ţinînd cont de ce-o trecut şi învăţăturile de minte ce se impun. Atenţi la prezent înfăptuind  cu bun simţ şi să-L ştim respectîndu-L, că-i viitorul şi al tău . E nevoie permanent de ţinerea pasului cu ce e nou în toate domeniile de interes larg, să nu rămînem de căruţă. Domeniul SĂU e în uitare de mult timp, se caută îmbunătăţiri, dar nedreptatea-i încă pe aicea. Progresul e un traseu ştiut dinainte, că noi nu-l ştim asta-i altă dandana, din cauză că rămînem de căruţa SA.
   Static şi permanent îs noţiunile primare ale spiritului şi gîndirii omeneşti în morală şi spirit civilizat. Doar în continuă transformare, adaptare după timpul trăirii, cum se cere corect însă. Absolutele legi morale şi mai de tot să fie ţinute, chiar cît de moderni sîntem, nu-i vreme de hîzenii. Mai ales azi, cînd totu-i în schimbare, dar încă nu cum trebuie, din vina noastră, nedrepţi şi imorali, necunoscîndu-L. Baza EL, ni-i dosită de nedemnii de EL, ce-şi zic în felurite feluri, oricum tot nedrepţi sînt şi fudui nevoie mare. Dar nu fac nici doi bani.
   Sîntem reprezentanţii întregului trecut al neamului din care sîntem şi de la tata şi de la mama, fără discriminare. Doar CEL de SUS ştie ponderea ce ne-o conferă în judecata LUI, noi încă nu. Şi-n timp, în devenitea ta mai afli cum e de continuat zidirea înspre ceaa ce EL aşteaptă. Nu-i simplă ci-i complicată continuu de trăirile actuale încă foarte haotice şi nedrepte, mai ales pentru urmaşi. Dar ţinînd aproape de EL, te ajută şi nu-I greşeşti, că-I răspunzi şi pentru ei cît eşti.

1447.Fiecare-i liber să aleagă

   În general se zice că adevărul răspîndeşte o strălucire căreia nu-i putem rezista să nu ni-l însuşim cu folos. Dar aL SĂU adevăr ce nu-L ştim bine şi îI şi dosit de nedrepţi, cînd va fi la îndemîna lumii cît mai în întregime, ce cîştig imens pentru umanitate, aflîndu-L. Folosindu-ne să ne îndreptăm cu convigerea necesară repunerii SALE în drepturile uitate în lume.
   Orice judecător nu acordă mai mult decît se cere, dar EL de sîntem cum doreşte, da, ne mulţumeşte în viaţă. Pe noi şi familia noastră. Pentru că de regulă nu ştim cum să ne comportăm cu EL şi Lumea SA.
   Cînd eşti şi te expui ca un credincios al SĂU, în lumea de azi, nedreaptă LUI şi nouă, eşti cumva vînat. Te afli într-o postură de neînţeles de ceilalţi, cum îndrăzneşti să te opui nedreptei societăţi şi necredinţei ei incorecte LUI. Parcă toţi te pîndesc şi te văd, curioşi de ce eşti mai altfel ca ei şi de ce nu pricep încă. Dar te simţi apărat împotriva tuturora de cea mai formidabilă Existenţă, însu-şi Divinitatea din CER, ceea ce ceilalţi n-o au.
   Trebuie după ce-I dobîndim credinţa să continuăm a ne îmbunătăţi în existenţă cît mai corectă. Aflînd din ce în ce, în timp mai multe ne ştiute de altfel mai înainte.
   Avem fiecare de se poate spune o vulnerabilitate, un călcîi a lui Ahile, un domeniu de greşeli ce ni-s de ne iertat de le mai comitem. Înaintînd în cunoaşterea credinţei în EL şi acelea se schimbă, evoluăm în anumiţi parametri, ce-i simţim de vrem a fi interesaţi şi-i normal.
   Să ne implicăm în demersuri folositoare cu bun-simţ înspre bine. Să nu fim nepăsători şi individualişti, ci pe cîţi mai mulţi să-i ajutăm dezinteresaţi să afle adevărul SĂU şi îndreparea cerută SUS. Să nu obligăm pe nimeni niciodată, nici chiar la bine, fiecare-i liber să aleagă calea, răspunzînd doar în faţa SA.
   În societate se ştie, se simte nedreptatea şi că părăsirea de către EL se lasă cu suferinţe şi nevoi curente ce te destabilizează de nu te îndrepţi responsabil. Dar nu-i informaţia liberă corectă, a adevărului LUI, ci se aproximează încă, şi imoralitatea-i dominantă şi înfăptuirea relelor şi urîte fapte. Şi cu toate acestea EL încă ne aşteaptă răbdător .

1446.Creator şi susţinător al existenţei

   Da-i nevoie de curaj în a I te adresa LUI, tu un oarecare, nedrept şi neputincios, conştient de tine cu adevărat. Asta-i greu uneori, să fim conştienţi de micimea noastră în raport cu cerinţele SALE de a ne îndrepta, moralizaţi. În societate, familie şi de-L putem măcar şti corect, că-i greu cu atîta împotrivire LUI. De nu măcar atei, egal distanţaţi de spiritualitate vehiculată-n lumea nedreaptă de azi, neimplicaţi, ci doar observatori atenţi.
   Libertatea ni-i limitată de morală, dar şi-o sprijină în realizarea libertăţii necesare într-o societate ne angajată. Ne angajată în demersurile terorii ori aharhiei, ferindu-ne cu fermitate de vrem să fim implicaţi înspre bine cu bun-simţ în toate cele. Nu toţi membrii societăţii îs corect informaţi şi moralizaţi, aşa că se găsesc destui ce se opum ori îs reţinuţi înspre aflarea cît de cît a binelui tuturora. Ferindu-ne cît mai mult de instaurarea aşa numitei conlucrări sociale retrograde, turma dobitoacelor.
   Dreptul la fericire, ni-i dat de SUS, de-l merităm, cum aşa? Simplu, prin respectarea cerinţelor SALE, simple de moralitate între noi oamenii şi înfăptuirea doar a binelui util poate şi altora. Simplu e cînd reuşeşti aceste cerinţe să ţi le impui, îndreptîndu-te, că-n realitatea imediată curentă e foarte greu de a te îndrepta. Mai ales din proprie iniţiativă şi fără un sprijin exterior, ci din contra, împotrivire şi resentimentele celorlanţi.
   Dar în nici un caz să nu ne gîndim că vom obţine acces la ferice furînd-o, pe seama nefericirii altora. E improbabilă să ne satisfacă, deaorece gîndul ne va dojeni şi inconştientul ne va face viaţa un calvar. Şi cel mai important EL te va pune la zid, execuţia ta va fi definitivă de n-o rupi cu nedreptatea ta şi îndreptîndu-te să te mai reabilitezi cum poţi.
   Chiar de victima e un nedrept, ce-l pedepseşti furîndu-i fericirea, nu-i corect şi justificarea nu ţine, nu eşti EL. Doar Dumnezeu are drepturi asupra noastră în calitatea LUI de Creator şi susţinător al existenţei noastre pe Pămîntul SĂU. Noi ceilalţi doar să fim corecţi şi cu ştirea SA să existăm fără a fi nedrepţi .
   Iar în spiritualitate e şi mai dificilă, îndrumarea şi găsirea căi potrivite fiecăruia, drept ce-l are fiecare de sine stătător. După cum doreşte, în conformitate cu convingerile sale proprii în timp, sincere la adresa SA.

1445.Va reveni EL Însuşi între noi

   Să ne supunem unei componente deosebite a Totului din care-I şi EL, natura, mediul înconjurător de pe Pămîntul SĂU. Pentru a beneficia de întîietate la colaborare, exploatare în beneficiu chiar reciproc. Deci nu ne avîntăm în necunoscut, hrăpăreţ şi haotic, ci şi acolo cu-n soi de bun-simţ natural, educat în îndelungat timp atent convieţuit. Cunoscînd regulile acelea specifice în detaliu, respectîndu-le cumsecade şi-n colaborare de împăcare în păstrare şi bine şi util tuturora.
   Nu înţeleg poporul SĂU şi cei ce-i ştiu istoria comună cu EL colaborînd un timp de înţelegere în porniri pentru întreaga umanitate de pe Pămîntul SĂU. Cum de nu-i iau în serios promisiunea SA, către lume, la finalul VT,  că va reveni, cum trebuie, EL însuşi între noi. Şi-şi închipuie trăsnăi, minciuni şi cîte prostii ce nu-s la îndemîna omului ci corecte doar a LUI. Tărăşeniile cu mesiile unor închipuiri prosteşti vechi şi poate şi noi.
   Nu-i nimic adevărat EL Însuşi Dumnezeu cum o promis în VT, ni se va înfiinţa cum trebuie, cînd trebuie între noi. În scopul dinainte ştiut SUS, noi încă nu. Înainte-L va  coborî pe Sf. Ilie să ne pregătească, îndreptîndu-ne cum îi nevoie, simplu şi eficient.
   Noi avem căderea de a complica lucurile în spiritualitate, dînd pe alăturea şi nu ne lăsăm îndreptaţi şi catîri în nedreptate şi imoralitate. Şi-n viaţa socială ca urmare a bazei strîmbe, nedrepte, prosteşti. Ni s-o transmis de Însuşi Divinitatea în urmă cu 77  de ani să ne simplificăm existenţa cît mai curată în bun-simţ şi bine. Şi nu-L urmăm încă ne credem deştepţi în tărăşenia nedreaptă LUI şi nouă. Pînă cînd oare, va mai suporta EL neascultarea noatră?
   ÎL aşteptăm oare pe Sf.Ilie, doar îl ştiţi cît de necruţător E din VT, nu glumeşte cu nedrepţii, ci-i ucide pe loc ca exemple de îndreptare în continuare. Repede şi corectă cum se doreşte SUS, aşa vreţi? Cred că se va putea. O suflecaţi tare de nu vă reveniţi cum doreşte EL şi majoritatea oamenirii să existăm în lume. Moralizaţi în familii şi societate după reguli corect aplicate şi spiritual să-L ştim bine şi adevărat.

1444.Ce ROL are în existenţă

   Auzi să rişti, că-i mai de folos, nu cred, riscul e hazard şi cînd le ai cu  EL, totul e programare şi prevedere. Întîmplarea-i doar la nedrepţi crez. Să mă înşel mai bine decît să stai degeaba, aiurea şi una şi alta. Şi ce cîştigi de te tot înşeli şi rişti mereu, de nu ai cap să-ţi vezi de treaba ta dată ca fiecăruia cu bun-simţ şi-n bine şi util.
   Corect şi adevărat, e să nu fim proşti şi nici cu prostii să ne facem de lucru. Deci chibzuinţă şi răbdare că treci marea, dar nici să calci de două ori în acelaşi loc, viaţa nu-i dans, muzică nu-i ci linişte în aşteptare. Să te produci cum te pricepi, de pornire ioc cum trebuie şi restu-i irosire, aşa că-i caznă şi greu întrezăreşti vreo cale.
   Am fost lăsaţi în drum, de istorie în lume, încă de deschis ni-i frică ochii ai face şi EL mult nu ştiu de ne va mai credita. Odată tot vom rupe pisica în două şi cătrăniţi de multele îndurate, doar vom fi oare cum ne vine bine? Cătrăniţi şi îndîrjiţi de lehamitea nedreptăţilor aflate-n timp să ne dezmeticim şi EL încă cu speranţe în noi. Că-L vom asculta cum vrea şi trebuie, aici e marea noastră dilemă nu-L ştim,  şi habar nu avem ce Rol are în existenţa noastră.
   Că EL are rolul SĂU, de ştim ori nu, şi nu-L ştim şi nu-i minim ci Major de ne domină de cînd sîntem, dar totuşi din umbră de SUS. Nu-i încă timpul. Are preştiinţa purtărilor şi reacţiilor noastre, şi ne lasă în examen singuri de-am prins esenţa vieţii să mai progresăm niţel de putem. Ne mai şi ajută uneori ştiindu-L ori nu. Adică pe faţă să-L ştim, explicîndu-se ori nu-i nevoie că-L ştim şi-L ascultăm din fire.
   Îşi închipuie omul că ştie unele despre existenţă, îşi dă cu părerea, mai ales din alte zări ce le auzim şi noi şi nu ne plac. Comentăm nevoile acelora ce nouă ni-s străine, să nu avem dorinţe, e o năzuinţă de a-L şti şi-i  şi de EL dorită, comportîndu-ne înspre bine cu bun simţ. De asemenea să nu avem milă, eroare gravă, ni se recomandă chiar, cunoscînd căderea unora atenţionaţi în vederea salvării lor şi a ta înspre EL.
   Să nu ştii ce-i dragostea, între oameni e sîmburele existenţei, comunităţii în societate, familie şi altele ce ne desfiinţează ca oameni altfel. Se vede treaba că-n cele zări, de EL nu ştiu şi EL e mai departe de ei. Habar nu au cine-I,  o fi alte încercări ale CER-ului ce nu le intuim ce de.

1443.Umbră degeaba pămîntului

   Fiecare-şi exprimă propriu stil de existenţă, de prostie , de nemernicie, de fudulie, de îndărătnicie,  de credinţă. Hopa ! Nu -i aşa, EL e unic şi noi foarte diferiţi şi de neînchipuiţi  de încurcaţi în propriile neînţelegeri. Vrem de toate şi nu prea putem nimic, decît rar mai şi înfăptuim ceva, cine ştie la cîte generaţii o ceva.
  Orice ar fi cînd datoria ne cheamă în faţa SA, nu că ne prezentăm cum o fi, şi ce-o ieşi s-o vedea în timp. Că-i degeaba totul, ne trebuie măcar o străfulgerare de măcar respect, e totuşi CEL ce ne-o creat, cum om fi. Sîntem ai LUI de ne place ori nu, sigur nu ne place, liberi şi fără zgardă ori alte mijloace de coerciţie, zicem.
  Atîta amar de ani, ne-am făurit şi idoli, zei şi alte închipuiri deşarte ce nu ne băgau în seamă şi noi pe ei la fel. Fiecare-şi făcea de cap cum îl tăia bila, şi deodată debarcă EL pe plaiuri carpatine ni ne trage de seamă, c-o fi c-o păţi! Şi am păţit-o lată, şi? Minte nu ni s-o ridicat din părţile de jos. Ci tot pe acolo-i şi acuma de se uită la net şi nu-şi dă seama-i ea-i, ori chiar ea.
   Şi El din înaltul CER-ului, oare nu-şi face cum să ne dezmeticim fără mari pierdei, îI sîntem simpatici şi nărăviţi. În rele şi urîte apucături, închipuite religii ce-L înlocuiesc-cîrpesc lipsa SA dintre noi. Îi baza strînbă pe-o rînă hăt aproape cu zgaibele-n sus. De asta cînd o venit simplu cu toată amploarea SA inexplicabilă, ai noştri straşnici religomani, nu-L simţiră de-a lor. Pentru că ei îs răzghiţi pe coclaurile neputinţei hîde şi se cred nemuritori cu capul subsuoară să nu şi-l piardă cumva.
   Ei îs tot noi, cum o dregem tot cu fundul gol ne va găsi, gata de a o  lua pe cocoaşă, nu ne îndreptăm niţel măcar. Aşteptări cît roata carului şi datorii cît nuca, asta ni-i dorinţa şi toate minunate şi de EL date cît mai fără bătaie de cap nouă. Moi-s posmagii, de nu mînaţi înainte carul la jmîc, că nu-i altă cale, aşa de putoare-i lumea .  Şi totuşi nu toţi, ci unii mai fără chef şi şmecheri şi nedrepţi în toate cele şi fără pic de EL. Va fi greu şi nu totuşi imposibil pentru EL. Noi nu vom face umbră degeaba pămîntului.
   Să ne cătăm de lucru mereu nu tăind frunze la cîini, ci cu folos şi bine. Că-i mai corespunzător în timp orice activitate decît să aşteptăm cîini cu covrigi în coadă.

1442.Pînă în pînzele albe

   Nu ne ştim pe noi bine, nu ne înţelegem de ce sîntem aşa nedrepţi şi imorali chiar şi-în propria familie. Şi între apropiaţi şi societatea ce-o formăm, tot nedreptă şi spre urîte apucături şi rele învăţăminte ce le înfăptuim, vorbim şi gîndim. Nu încă ne obrăznicim a-L trage la răspundere pe EL, că nu-I cum îL dorim, un nimeni cum, ne-am făurit o momîie isus. Ce EL nu-l admite şi nedrepţii părăsiţi la greu tot mai mişcă-n frontul lumescului cum le cîntă propria nerozie. Înspre nicăieri deocamdată.
   Se schimbă nedreapta lume, îi cu nasul pe sus, să nu le spui adevăruri neplăcute. Nu au nici de doi bani idei demne în cap. Totu-i un talmeş-balmeş în gîndirea lor. Nedrepţi şi imorali de sus pînă jos. Şi nu au habar de EL şi nici de îndreptarea ce ne-o cere. Trupuri fără spirit şi gîndire, umbre purtate de vîntul lumescului nărăvit în rele urîte existenţe. Inutilitatea vieţii, li-i firea hîdă şi ştearsă, papagali a ce nu-şi explică ci doar repetă în neştire, nesimţiţi şi ignoranţi. Plata-i rupere de ritm şi dezechilirarea nimicului şi-ngrămădirea în neantul refacerii ce-o veni la timpul SĂU.
   Dar mai scapă frînturi de viaţă dezlînată, nerozie oarbă. Se închipuie suprarafinaţi de dau în gropi, morala-i terfelită, cine-o va reabilita şi cînd? Suprasăturaţi şi goi, de frică vineţi şi totuşi parcă inşi cu totul la inventar uman. Incertitudinea oare va da de libertate, CER-ul i-o va înmîna şi fericirea cîndva o va merita?
   La nedrepţi EL e o închipuire doar agăţată-n cuie pe cruci de orice fel se-ntîmplă, nu-L bagă-n seamă prea. O înviat un mort ce i s-o dus buha că-i SUS, dar nu-L găsesc, e un nimeni ca şi cei ce-l preamăresc, aşa netrebnicie se vrea în CER şi EL nu îngăduie vreodată. E tare răbdător cu proprii SĂI creaţi şi glumeţi de pe Pămîntul SĂU.
   Se vrea asumarea propriilor opinii pînă în pînzele albe, altfel e degeaba existenţa şi omul nu-i om ci muhaia. De totuşi trece, rezistă ne terminat nu-i place viaţa ci-o încalcă de nu-i ştie ce-i ea, şi cum de-o are, cînd ce-o fi ?