Liniştiţi

   Vin clipe de ne uitat, urăte prin firescul lor, despărţirile  de unii apropiaţi nouă, foarte apropiaţi, dragi, chiar din familie. Se-ntîmplă uneori cazuri mai rare, cînd sîntem povăţuiţi de cei pe moarte, ce-s conştienţi de traseul de urmat, şi-s pregătiţi, alţii se-ntîmplă ca-n ultima trăire să-şi dea seama de nevoia cunoaşterii Divine şi-s salvaţi oarecum în extremis, aceia au multe învăţăminte de transmis urmaşilor ce rămîn pe Pămînt. Cunosc cazuri de îndreptaţi fermi, ce s-au schimbat radical, urmînd un alt traseu al vieţii înspre cunoaşterea Divină cum li s-a potrivit lor, după ce au pierdut pe cineva drag.
   N.Steinhardt : "Între doliu proaspăt, băutură şi feluri gustoase au existat de cînd lumea şi pămîntul, relaţii de rezonanţă. Dar celei pe care durerea cu adevărat o frige nu-i este gîndul numai la cozonaci, sarmale şi damingene. Sau mai bine zis, mult mai bine, numai la ele îi este gîndul care se porneşte a hoinari şi metaforiza exclusiv pe linia alimentară, adică pe linia concretului din jur, pe linia iritatei obsesii ospătărăşti care o asaltează concentric. Şi ce poate fi mai natural, mai cinstit...Atunci durerea surorii rămase în viaţă şi dorinţa apropierii de cea plecată se unifică într-o imagine finală. Mormîntul morţilor este inima celor vii".
   E o datorie atunci către cei dispăruţi, cei mai apropiaţi, ce se simt atunci atraşi inexplicabil să le fie oarecum în preajmă, să caute să le fie lîngă morminte, ziua ori noaptea, de asta trebuie grabnic cei ce dispun să se renunţe la cimitirele organizate fie numai pentru cei înstrăinaţi din varii motive, restul de pot să şi-i îngroape cît mai aproape după posibilităţile lor de ai vizita oricînd mormintele. Explicaţia : dicolo îs străini într-o lume ostilă, necunoscută lor şi-şi doresc pe cineva cumva mai apropiaţi lor să le "ţie de urît", timpul acesta de obligaţii variază după caz, dar cei vii simt o uşurare în timp şi se simt scutiţi de ai mai vizita, dincolo au fost acceptaţi într-un loc mai prielnic şi vă dau liber, fiţi liniştiţi !