Să învăţăm să ne bucurăm de orice obişnuit al naturii, de orice natural şi normal al oricărei fiinţe de pe Pămînt, de orice firesc ce ne-ncîntă cît de puţin, să ne fericim cu puţin să nu mai avem pretenţii mari, poate nu le mai merităm şi ni-s retrase în timp, cine ştie, să fim mulţumiţi cu puţin, să fim reţinuţi din fire oricine am fi, să nu ne mai încredem, că sîntem cineva de nu ne mai ajunge nimeni la nas, să ne coborîm pretenţiile la cea de om cu frica LUI Dumnezeu, pînă nu ne aminteşte EL de asta, atenţionare care de rămîne fără reacţie, ne ridică pavăza SA.
Bineînţeles ne mai creditează un timp de gîndire şi răzgîndire, de dezmeticire şi cîte şi mai cîte semne de îndrumare ce poate nu le pricepem, aşa că mai bine să ne potolim acum şi să ne schimbăm încet, poate foarte încet felul de a fi înspre bine şi util şi altora pe lîngă noi şi familia noastră. Să primeze adevărul, dreptatea, firescul, obişnuitul, civilizaţia umană corectă, înţelepciunea noastră străveche să primeze din nou în casă nouă de casă nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu