Prin moralizarea activităţilor noastre ne-am creat această bunăstare materială şi cunoaştere în dezvoltare ce ne dă speranţe de mai bine, dar să nu ne lăsăm amăgiţi, sîntem în plină criză şi tăriile morale acum se probează, de ţine frîiele bunului simţ în toate direcţiile de sus pînă jos şi invers. Să ne călăuzească înspre ceva corect, bun, util tuturora, spre o încă dezvoltare corectă şi echitabilă în lume. Dar să nu-L uităm cum ni-i firea de tot şi să ne gîndim măcar cu respectul cuvenit şi la Divinitatea ancestrală nouă, pentru a ne mai păsui un timp.
"Nu poate fi civilizaţie decît atît timp cît majoritatea indivizilor are destulă voinţă pentru a subordona interesele ei materiale, interesului general. Aceasta se cheamă moralitate şi izvoarele ei sînt trei : religia, datoria, onoarea. După ce trecerea veacurilor aşează religia şi ideia datoriei pe planul al doilea, rămîne numai onoarea. Dacă dispare şi ea, rămîne numai anarhia şi începe decadenţa"(N.Steinhardt). Cred că nu se va ajunge într-atît de să ne autodistrugem printr-o decădere morală accentuată. Speranţa ni-i în EL respectîndu-L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu