Nu cred că numai spiritul, dar Divin, singur ne trage înainte spre o desăvîrşire demnă programată pe acest Pămînt ce-L pricepe altfel, dorind să-l cunoască mai bine, decît ansamblul om încă nedrept. Iar trupul cu gîndirea care-i tot de SUS ne trage îndărăt, fiind o pendulare continuă şi astfel ni-i viaţa. O luptă continuă între o un progres spiritualizat şi o îndărătnică pornire trupească gîndită nedrept şi neînfrînată încă din necunoaşterea înăscută şi ne moralizată destul ori deloc.
Viaţa e privită de SUS pe fiecare bazîndu-se într-un anumit fel, încercîndu-ne de ţinem la programul dat de la începuturi ori ba, sau aşa şi aşa şi-i încă de lucru pînă se mai limpezesc apele, prin aflarea SA. Totuşi nu sîntem lăsaţi de izbelişte mai cunoaştem de veacuri morala ce ne călăuzeşte de vrem şi nu ne împotrivim ei ca o lege depăşită, dar morala e mereu nouă şi ne-npinge înspre progresul firesc nouă, călăuzindu-ne prin nefirescul lumii să nu-I greşim amarnic şi să ne părăsească, lăsîndu-ne la voia întîmplării şi temerilor de tot felul ce ne pierd, ratînd viaţa, să o pricepem bine şi cu folos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu