La începuturile noastre de a ne educa în a fi corecţi, de nu sîntem încă ori nu suficient, e oprirea de a face rău de orice fel, să nu stingherim pe nimeni în nici un fel, de putem ar fi buni şi cu urmări în bine pentru fiecare, să nu lipsim pe nici o fiinţă de libertatea ei naturală nici un moment, mai ales cînd e spaţiu suficient în jur şi putem dispune de el, de a ne potoli, să nu mai fim repeziţi apucaţi trăsniţi ci să ne purtăm cu încetinitoriu, cu frîna trasă, de nu putem altfel pînă ne dăm cu un mod corespunzător de existenţă.
N.Steinhardt : " Înfrînatul se poate să fie necurat la suflet, dar nu trece la fapte...că a voi să ucizi pe cineva nu e totuna cu a-l ucide, distinţia dintre înfrînare şi desfrînare, n-ar mai fi nevoi de două cuvinte".
Greşindu-I, nu ne mai apără de nevoile Pămîntului ce ne pot termina repede, de nu tot Divinitatea revine şi ne mai ocroteşte un timp după avertisment, poate ne vom îndrepta cu consecinţe benefice ce poate nu le-am avut niciodată de cînd sîntem aşa sigure, de ne cuminţim în lume şi nu mai călcăm în străchini, ca orice nedrept. Nu trebuie să ne-ngînfăm că noi am învins necazul, habar nu avem, sîntem total nepricepuţi, nimic nu-i cum ne închipuim, sîntem la cheremul SĂU de vrem ori nu, totdeauna, dar inconştienţi şi asta-i beleaua noastră.
Cu toată gîndirea noastră Divină nu-L pricepem defel şi avem neajunsuri multe de care puten scăpa de-L respectăm prin îndreptare în lumea firească şi cu bun-simţ deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu