Sînt unii oameni îngăduitori, exagerat de îngăduitori, ce de ştiu că-s asupriţi, poate încerci să-ţi şi baţi niţel joc de el, văzîndul aşa de încrezător, cu suflet larg, şi totuşi ei te-ntreabă de stai bine aşa cocoţat în spinarea sa, tu mult mai viguros decît el, dar asta-i altă poveste, nedretatea la culme, neobrăzarea, obrăznicia cotidiană. Deci acei super-oameni cu bun-simţ ce se apropie de Ţelul SĂU, îs cooptaţi la respectarea Divinităţii şi să-L urmeze, de regulă cu aptitudini vădite departe de firescul uman normal, îs parcă coborîţi din cer şi mai văd ce mai facem, încurcîndu-se un timp pintre noi, presfinţii, oameni cu har Divin
Ei în aşa companie selectă am fost şi eu întrebat de doresc, cum să nu, şi am încurcat-o, dar nu m-am lăsat timp de peste 5 ani pînă aseară şi tîrziu în noapte, după o luptă cu mine şi EL şi m-a dovedit, nu eram cum mi s-a transmis pentru scurtătura aia disponibilă atunci, de îndreptare, de asta şi pragurile erau tare grele, le-am probat, pe unele examene le-am luat cu chiu cu vai, pe altele le-a amînat şi în toamnă a venit greul, suferinţa cît poţi duce, asta a fost ultima la care nici nu am, cred, început să-i fac faţă, cu toate că toată viaţa am fost tot pregătit de cînd mă ştiu şi degeaba, nu a ţinut prea mult, om.
Şi am eşuat, cred că nu lamentabil, totuşi am luptat şi cît m-am debărăsat în 5 ani de scoriile normalului lumesc, nu mă mir puteam poate mai mult, dar asta-i altă problemă, adineauri mi s-a comunicat că voi continua dar pe o variantă mai normală, nu mă lasă, chiar credeam că da, şi-mi cam părea rău, de aşa progrese în bine, fără o finalizare corectă aşteptată în această lume mai de SUS, semi SUS, care o cam ştiiam acum, mirosea bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu