Uneori în deznădejdea, disperarea noastră, ne rugăm LUI, şi chiar de nu prea credem în Divinitate, punem suflet, ca o ultimă încercare, ori, ori, tot atîta şi aşa crezi că ai încurcat-o rău de tot. Ceva în lăuntrul tău îţi dă nădejde, te împinge, curajul de a încerca şi la uşa LUI, care-i deschisă permanent faţă de noi oamenii creaţia SA, curajul şi insişti, insişti, şi nu te laşi deloc.
Şi nu-ţi vei da seama decît mai tîrziu, suspansul e groaznic, te consumă suferi, dea-i fi avut credinţă ţi-ar fi fost simplu dar aşa trebuie să te-nveţi minte pe viitor, să-L cauţi din timp, să te-nprieteneşti cu EL prin simple mulţumiri şi rugăciuni ce I le faci tu singur LUI, fără texte scrise de alţii ci cu gîndul şi cuvintele tale simple şi te va aprecia, singur singurel tu cu EL şi chiar numai în gînd de poţi fără să stinghereşti pe nimeni, oriunde te-ai afla şi-n orice poziţie, contează gîndul, doar gîndul către EL, sincer şi curat din suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu