Pînă cînd?

    Natura e un Tot de necuprins ci doar imaginat şi căreia nu putem să I ne supunem, n-o ştim corect şi neînţelegînd-o habar nu avem ce-i de făcut în preajma ei, cum să ne comportăm, poniri sînt dar nefireşti, ne concludente, încă mai degrabă anapoda şi empiric, fiecare cum îl taie capul, mai mult ori mai puţin, o claie de aproximări încîlcite cu firmă.
    Nerespectarea firească corectă, dar încă nepricepută ne costă încă şi neajunsuri nenumărate şi cîte încă necunoscute încă trăiri ce poate nu le simţim intuim corect. "Dacă vede că o iei razna, te crezi slobod de legile sale şi-i nesocoteşti poveţele, îşi pierde răbdarea, te azvîrle cît colo,  te scapă din mînă ca pe o gioarsă, ca pe o scîrnăvie şi se închide în ea însăşi, dispreţuitoare şi rece, scorţoasă şi părînd a decreta că nu-i de şuguit cu ponderatele ei axiome"(N.Steinhardt).
   Da n-o înţelegem de nici un fel, nici prin suprema SA reprezentare, Divinitatea, căreia ne supunem de bine de rău, cîine-cîineşte, îndărătnic şi cu  ţifne de se miră EL, cum să ne mai înţeleagă? A lăsat de la EL imense punţi nefolosite încă ce se depreciază şi-n faţa SA şi nu le folosim, nesocotindu-le la valuarea LOR. Răbdarea SA o tot forţăm nu ştiu pînă cînd, se va reumple oare iar paharul răbdării SALE, şi vîrsîndu-se ne va părăsi în calea urgiilor ce le-am mai încercat fără să ne trezim încă.
   Avem un somn adînc, ale nedreptăţii sforăieli nu ne deranjează, nu le sinţim, şi lucru şi mai nedemn nici atenţionările SALE nu le mai socotim, nesimţiţi ca nişte...Ore pînă cînd?