Sinceritatea nu-i totuna cu moralitatea, poţi să fii sincer şi imoral, nu-ţi dai seama că greşeşti nestăpînind bine regulile moralei, ce-s vechi de cînd lumea, mereu actuale şi actualizate de învăţămintele bunului simţ uman ce păzesc cu străşnicie legile moralei ce-s temelia bunei convieţuiri omeneşti de cînd sîntem. În primii ani de viaţă primim învăţămintele morale ce ne formează pentru întreaga viaţă, şiind ce-i binele şi răul, urîtul şi frumosul, utilul şi inutilul, de morală depindem a fi drepţi, corecţi, responsabili de noi şi de alţii firesc.
Se zice de către Andre Gide : " mai bine e să asculţi de Dumnezeu decît de pasiunile sau instinctele tale". Dar cine-şi permite aşa tam-nisam o legătură cu Divinitatea, cînd vrei, cu EL de regulă au legături oameni deosebiţi, integri, desăvărşiţi între oameni, aleşii SĂI, nu-s la tot pasul întîlniţi, îs retraşi din lume, nu-i vedem decît în condiţii deosebite cum îs şi ei. Acei oameni îs instruiţi de EL, fiind cu comportări ireproşabile omeneşte, mulţi dintre oameni nici nu pot concepe aşa examene ce le ai în faţa SA, moralizarea e un prim pas şi altele ce nu-s cunoscute publicului larg, îs trăiri aparte, asta e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu