Fiind intinctual, de ne stăpînit, impulsiv, animalic dar sincer, degeaba, ne admiţind nici o regulă, sîntem cu capul în nori, de obicei şi îndrăgostiţii-s aşa, dar totuşi e mai altfel, dragostea te mai înduioşează, milă, nobleţe, cavalerism, altruism ceea ce-i cu totul alceva. Nu eşti aşa băţos şi rîzgîiat, apucat peste măsură cînd unitatea umană piere, se destramă. Nu-i de nimic bun şi util nici lui nici altora, un rateu uman poate şi totuşi fără vicii.
De regulă în fiecare zi, la un astfel de om, simţămintele sale îs altele, sufletul e schimbător după "cum bate văntul". Ideia unei datorii îl poate unifica, strînge de pe drumurile pierzaniei, dar trebuie contrareale noastre porniri să fie adunate într-un tot unitar, numai printr-o datorie, regulă de urmat înspre bine şi util. Dar atenţie, preocupare sîrguincioasă şi-n timp, nu de pe o zi pe alta, că nu ţine se împăştie, deci potolire un timp suficient, ori o schimbare de macaz hotorîtoare şi definitivă, de regulă şi prin credinţă, ori altă formă de cuminţire autoimpusă ca urmare a unui impuls primit poate şi de SUS, cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu