E nevoie de perseverenţă, voinţă desăvîrşită, încăpăţinare, tărie de caracter, fermitate demnă pentru a duce o viaţă bună cum îţi doreşti poate şi-n fericire, cine nu şi-ar dori pentru el şi familia sa. Dar aşa e greu, azi e cred imposiibil, trebuie să fii nedrept şi să profiţi de pe alţii, ceea cei de condamnat, de evitat, de ne dorit, niciodată, nici în ruptul capului să nu faci nedreptăţi cît trăieşti. Mai bine stai flămînd, oropsit, la mila altora de nu poţi să fii cu bun simţ, să răzbaţi prin viaţa de azi, prin oferta de trăit în lume azi.
Mai bine sărac şi curat, decît în bine şi frumos de paradă, de spoială, de faţadă, o firmă arătoasă pe nedreptate construită, e sortită dispariţiei, desfiinţării cu gust amar şi neîmplinirea dorită, fiecare simţind o strîngere de inimă cînd făptuieşte răul în subconştientul său măcar, dacă altfel e aşa de spurcat şi nedrept în toate cele e pe topoganul alunecos al decăderii, îl aşteaptă grele suferinţe, deoarece Divinitatea şi-a întors faţa de la el şi-i în voia nefirescului ce-l termină de nu se-ndreptă corect măcar în ceasul al-12-lea. Îndreptînd cît se mai poate, să fie el intim şi sincer mulţumit, altfel e degeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu