Viaţa o fi aşa simplificată între cele trei trăiri-nevoi : foamea, frica şi erosul, mai e ceva cînd astea-s împlinite şi te mai şi gîndeşti fiind totuşi om nu numai cu porniri animalice, burta, spaima şi descărcarea. Dar spiritual, datoria către Creator unde-i. Şi de-L respecţi aşa cum te pricepi tot e ceva îţi dispare frica intantaneu, numai de eşti în faţa SA şi te ocroteşte, simţi imediat ca o neînfricare crescîndă, îndrăzneală bună utilă şi altora şi celelalte preocupări ţi le drămuieşti mai altfel, eşti alt om.
Da ştiu numai aleşii SĂI, nu omul obişnuit, dar şi acela de-L respectă măcar inexplicabil doar de frică, e ceva şi-i altfel recompensat de viaţă, trăirile-s mai domoale, potolirea îi conferă o gîndire rodnică şi se bucură altfel de viaţă şi frica de moarte nu-i ca la ceilalţi, o înţelegere mai altfel apropiindu-se de priceperea SA chiar fără un respect deosebit, e un om totuşi obişnuit ce-L ştie, nu ca ceilalţi nedrepţi fiind şi-s nepriviţi de faţa SA, lăsaţi în voia valurilor oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu