Credinţa ne atrage, cunoaşterea spirituală e grea, e imposibilă în condiţiile cunoaşterii extinse ce ne-o tot adîncim într-o direcţie ce n-o vizează, nepricepînd-o defel, ori aşa-i dat să nu ne băgăm încă, ne fiind timpul, evoluţia noastră şi cine ştie ce încă nu-i gata copt, cine ştie unde, aici ori în altă parte de Univers necunoscut.
Spiritualitatea are numeroase drumuri, căi, poteci şi înguste cărări întortochiate, anume să nu se poată avînta cei nechemaţi şi ordinarii lumii civilizate, ce se cred mai deştepţi ca Iniţiata Lume creatoare, Divinitatea ce i-a născut dîndu-le minte şi spirit neînţeles nici pînă acuma. Limite impuse încă din vechimea ce se pierde în trecut hăt prea departe, ascuns încă cunoaşterii nostre prea înţepate nefiresc de fudulă în faţa Creatorului Însuşi!
De asta unii cunoscători mai aparte, ce încă-i admirăm, din civilizata noastră lume, sînt atraşi de pornirile spirituale necontaminate de îngînfata noastră cunoaştere prea civilizată lor, popoare uitate în zări străine nouă şi încă pure cum pot încă într-o comuniune strînsă, şi nepricepută de noi, cu natura şi Spiritul, mai altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu