Cel ce are dreptate, trebuie să nu se lase influienţat să renunţe pentru o înjosire a sa şi a pornirilor sale bune şi utile şi altora. Lupta ce o are de dus nu e numai a lui contra răului ci a tuturor celor ce nu ştiu şi încă nu pot, tu eşti speranţa lor, în a triumfa binele, frumosul şi utilul în cît mai multe părţi din societatea umană de oriunde o fi. Să nu se lase tîrît în ceva neclar şi incorect, imoral, nefiresc ci să-şi vadă de idealul său drept, luptînd pentru ceea ce ştie cel mai bine că-i util la cît mai mulţi, dreptatea ce o susţine să nu o lase pe alte mîini, să caute susţinere oriunde o găseşte corectă.
Şi de nu să apeleze la Divinitate pentru că-l va susţine, va simţi curînd un sprijin deosebit şi ferm ce-l va mobiliza şi mai tare, neînfricat devenind şi-ncrezător în binele şi utilul tuturora. Să fii intolerant cu răul, urîtul şi dezmăţul, imoralitatea de peste tot să o faci să dispară complet, să nu i se mai audă de nume niciodată între oamenii Pămîntului. Să fii ferm şi clar şi aşa să ceri şi celorlanţi să fie în îndreptarea corectă definitivă şi incoruptibilă.
Ambiguitatea, aproximativul, nesiguranţa afişată în lumea de azi, ascunde răul în toate cele ce ne privesc firesc, contaminînd de nu mai înţelegem nimic corect, totul e dezordine şi care pe care în neştirea asta şmecheră şi inutilă nouă corecţi, lumescul să-l îndreptăm spre firescul normalului ce ni-L cere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu